Atacurile lui Trump obligă Europa să grăbească planurile de apărare post-America

Atacurile lui Donald Trump asupra Uniunii Europene îi obligă pe liderii acesteia să se confrunte cu ceva de neimaginat: un viitor în care America nu mai este principalul garant al securității lor și Europa trebuie să-și organizeze propria apărare mult mai repede decît și-ar fi imaginat cineva, relatează Politico.

Anticipînd reducerea rolului american, liderii UE testează deja pe teren o ordine de securitate condusă de Europa. Multe dintre cele mai importante decizii privind Ucraina sînt luate în cadrul „Coaliției Voinței”, condusă de Marea Britanie și Franța și din care face parte și Germania. 

Între timp, factorii de decizie din UE explorează posibilitatea unei coordonări mai strînse prin intermediul Forței Expediționare Comune conduse de Regatul Unit sau prin promovarea unui „pilon european” mai puternic în cadrul NATO — o idee susținută de mult timp de Paris și care cîștigă acum teren la Berlin.

Un înalt oficial din domeniul apărării dintr-o țară europeană de dimensiuni medii a declarat că discuțiile cu oficialii americani privind garanțiile de securitate pentru Ucraina au devenit „jenante”. Mai important, a spus oficialul, la fel s-a întîmplat și cu discuțiile privind Articolul 5 – clauza din tratatul NATO care prevede că aliații trebuie să se apere reciproc în cazul în care unul dintre ei este atacat.

„Incertitudinea” cu privire la modul în care SUA ar reacționa în cazul unui atac asupra unui stat din prima linie „este pur și simplu prea mare”, a declarat oficialul.

Întrebare deschisă

Alți oficiali actuali și foști din domeniul securității au afirmat că întrebarea cheie nu mai este dacă Europa va prelua responsabilitatea principală pentru apărarea și securitatea sa, ci cînd.

Absența secretarului de stat american Marco Rubio la o recentă reuniune a miniștrilor de externe ai NATO - lucru care s-a întîmplat doar de cîteva ori în istoria alianței — a stîrnit îngrijorarea oficialilor UE și foștilor oficiali NATO. Îngrijorarea a crescut după ce adjunctul său, Christopher Landau, a criticat țările UE pentru că au acordat prioritate propriilor industrii de apărare în loc să continue să cumpere din SUA.

Eforturile de a crea noi forumuri, independente de Washington, au primit un nou impuls săptămîna trecută odată cu publicarea strategiei de securitate națională a administrației Trump.

„Zilele în care Statele Unite susțineau întreaga ordine mondială ca Atlas s-au terminat”, se arată în document. „Națiunile bogate și sofisticate ... trebuie să-și asume responsabilitatea principală pentru regiunile lor.”

În Europa, conform documentului, migrația în masă „transformă continentul și creează conflicte”.

„Dacă tendințele actuale vor continua, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puțin. Prin urmare, nu este deloc evident dacă anumite țări europene vor avea economii și forțe armate suficient de puternice pentru a rămîne aliați de încredere”.

Dacă aliații NATO devin în majoritate non-europeni, a continuat acesta, „rămîne o întrebare deschisă dacă vor privi locul lor în lume sau alianța lor cu Statele Unite în același mod ca cei care au semnat carta NATO”.

Într-un interviu acordat luni, Trump a insistat asupra ideii că Europa, supusă unei „migrații în masă”, este „în declin” și fără direcție. Liderii „slabi” pur și simplu „nu știu ce să facă”, a spus el pentru Dasha Burns de la POLITICO, într-un episod special al emisiunii The Conversation.

„Oamenii care vin au o ideologie complet diferită”, a adăugat liderul de la Casa Albă. „Vor fi mult mai slabi și vor fi mult mai diferiți.”

În fața atacurilor neîncetate din partea administrației Trump, Uniunea Europeană lucrează în liniște la stabilirea unor noi garanții de securitate, în cazul în care cele ale NATO se dovedesc a fi nesigure.

„Întrebarea este dacă avem nevoie de garanții suplimentare de securitate și de aranjamente instituționale pentru a fi pregătiți în cazul în care articolul 5 nu ar fi aplicat brusc”, a declarat comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, pentru sursa citată la sfîrșitul lunii noiembrie. Chiar și așa, „ar trebui să ne bazăm întotdeauna pe Articolul 5”, a adăugat el.

Un temei juridic pentru o astfel de garanție poate fi găsit în clauza comună de apărare a UE, articolul 42.7, care a luat naștere după războiul din Kosovo de la sfîrșitul anilor 1990, cînd liderii francez și britanic de atunci, Jacques Chirac și Tony Blair, au insistat împreună ca Europa să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare.

Kubilius, fost prim-ministru al Lituaniei, a adăugat că dorește să utilizeze anul viitor pentru a detalia prevederile clauzei, astfel încît să se precizeze măsurile pe care țările le-ar lua pentru a se apăra reciproc.

El a făcut referire la recentele comentarii ale ambasadorului SUA la NATO, Matthew Whitaker, care a sugerat că Germania ar trebui să preia funcția militară de vîrf a NATO de la un american. 

Comentariul „este un semnal că americanii ne cer să ne ocupăm de apărarea europeană”.

Sfîrșitul unei ere

În contextul în care șefii militari europeni și agențiile de informații avertizează că un atac din partea Rusiei ar putea avea loc încă din 2028, atitudinea tradițională a Europei față de apărare – și dependența de Statele Unite – se schimbă rapid.

Pînă de curînd, Germania a fost neclintită în sprijinul său pentru NATO condusă de SUA. Dar sub cancelarul Friedrich Merz, Berlinul poartă acum discuții cu Parisul despre modul în care forța de descurajare nucleară franceză ar putea contribui la securitatea Europei.

În același timp, Merz a dat dovadă de o disponibilitate tot mai mare de a se distanța de Washington în ceea ce privește Ucraina și arhitectura de securitate a Europei. Anumite părți ale strategiei de securitate națională a administrației Trump erau „inacceptabile”, a declarat marți liderul conservator.

Documentul a confirmat punctul de vedere al lui Merz, potrivit căruia „noi, în Europa, și prin urmare în Germania, trebuie să devenim mult mai independenți de Statele Unite în ceea ce privește politica de securitate”.

Această schimbare reflectă dinamica în schimbare din cadrul instituțiilor de securitate ale Germaniei. Într-o declarație, Roderich Kiesewetter, fost ofițer al statului major al armatei germane și deputat conservator în Bundestag, a calificat strategia de securitate a lui Trump drept „o palmă peste față”.

„Oricine scrie astfel despre parteneri nu îi va apăra atunci cînd va fi cu adevărat nevoie”, a scris el. „Ce înseamnă asta? Era «garanției de securitate» s-a încheiat.”

Lacune în materie de capacități

Provocarea pentru Europa este cum să treacă de la retorică la acțiune. Miza este enormă, nu în ultimul rînd pentru că adoptarea unei apărări continentale ar implica compromisuri majore în ceea ce privește cheltuielile sociale, ceea ce, la rîndul său, ar putea răsturna guverne.

Un alt obstacol este de natură instituțională. Avînd în vedere că Statele Unite sînt cel mai important partener din cadrul NATO, alianța nu este un loc în care aliații pot planifica vreun fel de viitor post-american. „Asta ar contrazice scopul însuși al NATO”, a declarat un diplomat de rang înalt al alianței.

În cadrul alianței nu există planuri de urgență pentru un NATO fără SUA, potrivit a trei diplomați NATO. Aceștia interpretează semnalele venite de la Washington nu ca un preludiu al retragerii SUA din alianță, ci ca un puternic semnal de alarmă pentru Europa, în contextul în care Washingtonul își reorientează atenția către Arctica și Indo-Pacific.

„Statele Unite și aliații NATO iau foarte în serios angajamentele asumate în temeiul Articolului 5”, a declarat săptămîna trecută ambasadorul american Whitaker. „Articolul 5 este de neclintit.”

„Dar avem și așteptări”, a spus el la Forumul de la Doha din Qatar, și anume „ca europenii să preia apărarea convențională a continentului european”.

O a treia sarcină, deosebit de dificilă pentru europeni, ar fi aceea de a reproduce sau înlocui capacitățile militare furnizate în prezent de SUA.

Europenii furnizează pînă la 60% din capacități în anumite domenii, a declarat Oana Lungescu, fostă purtătoare de cuvînt a NATO, care în prezent este membră a grupului de reflecție Royal United Services Institute. Însă în alte domenii – precum informațiile, transportul aerian greu și atacurile în profunzime – Statele Unite furnizează de obicei o parte disproporționat de mare.

„Ar fi foarte dificil pentru europeni să acopere unele dintre aceste lacune în materie de capacități, cu siguranță în decursul unui an sau doi”, a afirmat Lungescu.

Unii oficiali au subliniat faptul că, chiar dacă administrația Trump dorește să părăsească NATO, Congresul SUA ar putea sta în cale. Într-adevăr, legislația americană în materie de apărare, care urmează să fie votată chiar în această săptămînă, ar impune noi restricții privind reducerea efectivelor militare din Europa, o mustrare bipartidică a strategiei administrației Trump.

Anthony Gardner, fost ambasador al SUA la UE, a declarat că NSS nu este altceva decît o „trădare a 80 de ani de politică bipartizană a SUA”.

Pentru mulți europeni, mesajul este clar. Administrația Trump și-a expus poziția. Mai mult ca niciodată, Europa ascultă și ia măsuri.

Sursa: digi24.ro