În imagine: O tînără transmite un mesaj clar în cadrul „grevei cetăţeneşti” din Piaţa Universităţii, Duminică, 25 Mai, cu ocazia alegerilor europarlamentare. FOTO: Mediafax

Frecţia la picior de lemn de la „europarlamentarele băsiste” din R. Moldova

Autor: Mihai CONŢIU

La alegerile pentru Parlamentul European de pe data de 25 Mai din România, aşa cum şi era de aşteptat, Partidul Mişcarea Populară (PMP), ultimul spam politic al abuzivului preşedinte român Traian Băsescu, s-a clasat pe ultimul loc, după Uniunea democrată a Maghiarilor din România (UDMR), adică pe poziţia a şasea. De tot rîsul pentru partidul lui „tomachisto-eleno-udrist” este că un singur om, candidatul independent Mircea Diaconu, a acumulat voturi mai multe decît partidul-clonă al lui Băsescu şi decît UDMR!

Ca de obicei, cetăţenii majoritari ai R. Moldova cu paşaport românesc au votat la fel de previzibil împotriva intereselor generale ale românilor. Asta înseamnă că nu sînt români autentici, ci o statistică paşaportizată, uşor de manipulat şi îngenuncheat de orişice satrap aflat la Putere. Ei nu votează pentru poporul român, ci pentru Puterea care le mai poate oferi o pomană. Nu există absolut nici o deosebire între electoratul lui Vladimir Voronin şi electoratul lui Băsescu.

Potrivit statisticilor pe care le-am observat, din cei 9.558 de alegători prezenţi la urne, circa 55% au votat pentru PMP. O surpriză interesantă, pentru mine, a fost faptul că Partidul Democrat Liberal (PDL) din România a obţinut aici circa 22% din voturi. Spun că este o surpriză interesantă din două motive: a) PDL nu şi-a făcut campanie electorală în R. Moldova. b) Cei care au votat acest partid sînt masa conştientă şi informată de moldoveni cu paşaport românesc – ei ştiu că acest partid, prin europarlamentarul Marian-Jean Marinescu, a făcut cel mai mult pentru apropierea RM de UE, pentru liberalizarea regimului de vize şi pentru apropiata semnare a Acordurilor de Asociere şi de Liber Schimb cu UE.

Unde-s românii-basarabeni ai lui Băsescu?

Aşadar, la alegerile europarlamentare din ziua de 25 Mai, pentru partidul lui Băsescu au votat ceva peste 5.000 de cetăţeni ai RM cu paşaport românesc. Unde-s ceilalţi? Oare au procedat şi ei la fel ca tînăra din imaginea foto? Doar atît au reuşit să cumpere?, mă întreb. Ce a făcut Eugen Tomac, moldo-ucraineano-românul preşedinte de paie al acestui partid? Elena Băsescu, fiica preşedintelui român nu se pune deoarece a fost ocupată cu alăptatul. Dar ce a făcut Dorin Chirtoacă, agentul electoral de pază al lui Băsescu de aici?

Faptul că, se spune, ar fi existat cîteva sute care n-au putut vota nu este o justificare pentru zarzavagii electorali ai lui Băsescu deoarece, nu-i aşa?, nimeni nu are de unde să ştie cu cine ar fi votat acei „ghinionişti”, iar asta dacă nu au fost cumva nişte „turişti” aduşi special din România ca să voteze PMP.

Nu mă uit cu obrăznicie în buzunarul electoral al nimănui, dar nu-i greu de intuit că ceva bani buni s-au băgat în această campanie electorală. Cineva a promis că vor fi rezultate serioase şi a dat garanţii. Oare pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din Toamnă îşi va mai păstra Băsescu aceeaşi structură organizatorică de promisiuni electorale din RM? Este uşor de prevăzut că îl va păstra pe Eugen Tomac, copilul lui basarabean şi conjunctural de suflet” în funcţia decorativă de preşedinte provizoriu al partidului.

La europarlamentarele de acum, s-a demonstrat că PMP este un fluture pe lampă, o clonă politică. Spre Toamnă, pe măsură ce mandatul de preşedinte al lui Băsescu se apropie de parastasul de pomenire, eventual şi penală, Partidul Mişcarea Populară riscă să devină Partidul Mişcarea Patibulară, adică bună de spînzurat. La europarlamentare a scăpat uşor, dar la alegerile pentru Parlamentul României chiar că nu mai are nici o şansă. Poporul român s-a săturat pînă peste cap de Băsescu, suficient cît să nu-i voteze un partid care să fie o plută de salvare pentru un preşedinte al cărui loc este după gratii.

După ce Băsescu îşi va isprăvi mandatul de preşedinte, va vedea şi el ce înseamnă „dragostea, devotamentul şi statornicia” unor români-basarabeni. Pe de altă parte, aceeaşi români-basarabeni vor constata şi ei cît de mult i-a iubit Băsescu. Oricum, se merită reciproc!

„Cu Tomac odată-n frunte, am avut eşecuri multe!”

Am mai spus că Băsescu l-a ales pe Tomac pentru că i-a fost o marionetă convenabilă. Fiind probabil sfătuit de serviciile secrete, Băsescu a crezut că-i va fi eficient în sensibilizarea electorală a moldovenilor şi basarabenilor din Ucraina. În perspectivă, însă, va fi interesant viitorul politic al lui Eugen Tomac, faţă de care am reţineri justificabile.

În mod automat, după plecarea lui Băsescu de la Preşedinţie, el devine o nulitate, iar asta pentru că i se va tăia accesul, de formă sau autorizat, în anturajul Puterii de la Bucureşti. Chiar dacă PMP intră sau nu în Parlament, Tomac este condamnat să-şi fi consumat efemera lui carieră politică înainte de vreme, care nici măcar nu a fost de mare calibru, ci de servitute şi de „acces” în anumite structuri informative ale Puterii de la Bucureşti.

După viitoarele alegeri parlamentare din România, dacă PMP va rămîne pe tuşă, Tomac ar putea fi păstrat preşedinte de paie al acestui partid. Să nu rămînă cu un gust amar în gură că nu a fost răsplătit cu un post! Chiar şi aşa, va dîrdîi subaltern în faţa lui Băsescu şi a decolteului metresei politice Elena Udrea. Băsescu a ajuns în situaţia disperată în care, după ce devine o amintire frisonată pentru români, riscă să fie incapabil să le ofere o funcţie politică într-un partid serios celor care l-au slugărit. Cine ştie, poate că pe unii îi va obloji pe la unele din firmele lui, ale fratelui său sau cele ale Elenei Udrea!

Dacă, printr-o minune şi printr-un calcul cinic al serviciilor secrete, PMP „trebuie” să fie un partid prezent, la nivel mediu, în viaţa politică, atunci Tomac are şansa adjunctului.

Blestemul românilor?

Vrem sau nu, recentele alegeri europarlamentare ne aduc aminte că, la viitoarele alegeri parlamentare din România, românii nu au nici un candidat serios, credibil pentru a-l vota în funcţia de şef al statului. Asta îmi aduce aminte de anul 2000, cînd, ca o ruşine civică naţională, românii au fost nevoiţi să aleagă între bolşevicul criminal Ion Iliescu şi descreieratul ultranaţionalist Cornelui Vadim Tudor. Aparent, se pare că România nu are oameni. În fond, nu-i aşa. Este la fel ca şi în R. Moldova, unde tinerii capabili sînt marginalizaţi de către bătrînii dinozauri, iar cei tineri promovaţi nu-s altceva decît clonele lor.

Din nefericire pentru România, nu există nici o forţă politică dominantă şi capabilă să mîntuiască poporul român prin readucere pe Tron a MS Regele Mihai I de România, cu drept de succesiune la Tron pentru principele Nicolae.

Pe de altă parte, dacă există complexe sau reţineri de altă natură istorică, o altă soluţie pentru România, care se tot vehiculează, ar fi ca moştenitor al Coroanei Regale a Regatului Unit, Prinţul Charles, care se pregăteşte să renunţe la tron în favoarea fiului său, William, şi care ar putea deveni viitorul rege Carol al III-lea al României.