De-a lungul istoriei, conceptul de călătorie în timp a captat permanent imaginaţia fizicienilor şi a scriitorilor. Dar este cu adevărat posibilă? Bineînţeles! O facem chiar acum: călătorim în viitor cu fiecare secundă. Dar nu asta era problema, ci dacă putem călători mai departe/repede în viitor. Răspunsul este, de asemenea, afirmativ, cu condiţia să ne apropiem de viteza luminii sau să fim în proximitatea unei găuri negre, unde timpul va încetini, ceea ce ne-ar permite să călătorim mai departe în viitor. Întrebarea cu adevărat interesantă este dacă putem călători în direcţia opusă, adică în trecut.

Despre acest aspect a vorbit profesorul de fizică de la University of Massachussetts, Dartmouth. Savantul a auzit pentru prima dată de călătoria în timp atunci cînd avea doar 7 ani, într-un episod al documentarului Cosmos, al lui Carl Sagan. „Am decis atunci că într-o bună zi, o să realizez studii ale teoriei care stau la baza acestor idei remarcabile, anume teoria relativităţi ia lui Albert Einstein”, a precizat cercetătorul. Anul trecut, un student doctorand de-al acestuia a publicat o lucrare în jurnalul Classical & Quantum Gravity care descrie cum se poate construi o maşină a timpului folosind o construcţie foarte simplă, potrivit Live Science.

Teoria relativităţii generale a lui Einstein permite posibilitatea de a curba timpul într-un anume mod încît se poate „înfăşura” pentru a forma o buclă. Dacă călătoreşti de-a lungul acestei bucle, înseamnă că într-un anume punct ai sfîrşi în trecut, trecînd prin aceleaşi momente - un fel de deja vu, cu excepţia că nu ai realiza acest lucru. Astfel de „maşini ale timpului” sunt un produs secundar al sistemelor cu viteză mai mare decît cea a luminii, iar înţelegerea acestora poate îmbunătăţi concepţia despre modul de „funcţionare” al Universului.

Pînă acum, concluzia generală a savanţilor, în special Stephen Hawking şi Kip Thorne, a fost că natura interzice astfel de bucle de timp. Conform lui Hawking, natura nu permite schimbări în istoria sa, scutindu-ne de paradoxuri care pot apărea în condiţiile în care călătoria în timp ar fi posibilă. Cel mai cunoscut paradox de acest fel este cel al bunicului, în care un călător merge înapoi în timp şi îşi omoară propriul bunic. Acţiunea schimbă cursul istoriei într-un mod care duce la apariţia unei contradicţii. Călătorul nu s-a născut, deci nu poate exista, deci nu-şi poate omorî bunicul. Dar dacă bunicul trăieşte, va trăi şi nepotul, care îşi omoară bunicul.

Este nevoie de materie exotică

Depinzînd de detalii, varii fenomene fizice pot interveni pentru a preveni apariţia curbelor temporale închise. Cel mai comun este necesitatea unui anumit tip de materie „exotică” care trebuie să fie prezent pentru existenţa buclei de timp. Altfel spus, materia exotică este materia cu masă negativă. Problema este că existenţa acesteia nu a fost dovedită în natură.

Caroline Mallary, student doctorand la University of Massachusetts Darthmouth a publicat un nou model pentru o maşină a timpului în Classical & Quantum Gravity. Acesta nu are nevoie de materie cu masă negativă şi prezintă un model foarte simplu. 

Modelul are două maşini foarte lungi, construite din materie normală, cu masă pozitivă, care sunt parcate în paralel. O maşină se deplasează în faţă, cu viteza mare, iar cealaltă rămîne parcată. Mallary a fost capabil să arate că, în acest sistem, poate apărea o buclă a timpului în spaţiul dintre maşini.

Condiţia esenţială este că în centrul fiecărei maşini există o densitate infinită. Ceea ce înseamnă că acestea conţin obiecte numite singularităţi, prezente în interiorul găurilor negre, ceea ce la face total inaccesibile din exterior. În modelul lui Mallary, acestea sunt observabile, avînd efecte fizice. Totuşi, aceste obiecte nu pot exista în natură, ceea ce înseamnă că o maşină a timpului nu va fi disponibilă în curînd, dar o astfel de lucrare arată că fizicienii îşi rafinează ideile cu privire la curbarea timpului.