Coreea de Nord își accentuează eforturile în ”războiul cultural” cu Sudul, avertizîndu-și constant cetățenii să se țină departe de orice fel de influență a țării mult mai dezvoltate și prospere din Sudul peninsulei, inclusiv moda, muzica sau jargonul lingvistic folosit de Sud-coreeni, scrie CNN, care analizează de ce a dezvoltat regimul Nord-coreean o teamă existențială de produsele culturale din Coreea de Sud.

În ultimul deceniu, Coreea de Sud a devenit o forță culturală formidabilă – fenomenul K-pop și telenovelele coreene reușind să atragă fani și entuziaști din toate colțurile planetei. Singura țară determinată să oprească aceste influențe, însă, este vecinul de la Nord.

Timp de decenii, Coreea de Nord a stat izolată și complet închisă de restul lumii, regimul controlînd cu strictețe informația care iese și intră din țară. Materiale din străinătate, filme și cărți au fost interzise, cu puțin excepții aprobate de stat.

Cei fugiți din Coreea de Nord spun că deținerea de obiecte de „contrabandă” este pedepsită dur.

În perioada recentă, însă, aceste restricții au mai fost relaxate, mai ales în contextul în care relația Coreei de Nord cu China s-a amplificat. Pași „timizi” pentru deschiderea Coreei de Nord pentru elemente culturale din Sud  au fost făcuți în ultimii ani, după o ușoară încălzire a relațiilor.

Însă acum situația se deteriorează din nou foarte rapid, iar controlul strict al influenței Sud-coreene a fost impus cu și mai mare virulență.

La începutul acestui luni, parlamentarul Sud-coreean Ha Tae-Keung spunea că spionajul Sud-coreean a descoperit că vecinul de la Nord impune tinerilor cum să se îmbrace și cum să vorbească.

De exemplu, cuvîntul „oppa”, folosit de femeile din Sud pentru a se referi la iubiții sau soții lor, este interzis în Coreea de Nord, iar femeile trebuie să se refere la partenerii lori drept „tovarăși masculini”.

Clipurile de propaganda din Coreea de Nord denunță comportamentele care demonstrează „influența străină”, precum „manifestările de afecțiune în public”. Cei care încalcă regulile sunt declarați „dușmani ai revoluției”, spune Ha, care citează agenția de informații națională a Coreei de Sud.

Un articol din ziarul oficial al regimului de la Phenian i-a îndemnat pe tineri „să rămînă credincioși chemărilor țării lor”, criticînd felul de viață străin.

„Lupta noastră din domeniul ideologiei și culturii este un război fără focuri de armă”, spun propagandiștii Nord-coreeni. Fără a specifica în mod direct Coreea de Sud, regimul Kim susține că pierderea „războiului cultural” ar avea „consecințe mai serioase decît pierderea unui război pe cîmpul de luptă”.

„Coafurile, hainele și limba sunt o reflexie a gîndului și spiritului. Chiar dacă tinerii cîntă și dansează, ei trebuie să o facă pe melodiile și ritmurile adecvate nevoilor timpurilor noastre și sentimentelor naționale ale poporului nostru”, susțin publicațiile de propagandă Nord-coreene, în încercarea de a opri intrarea elementelor culturale din Sud.

Deși aceste restricții ar putea părea bizare, controlul asupra limbajului sau asupra altor astfel de elemente pot duce la lupte complicate de putere și control la nivel de stat, iar toleranța Coreei de Nord pentru influențele străine este într-o permanentă schimbare, modificîndu-se în funcție de bunăstarea sa economică și de felul în care funcționează eforturile sale diplomatice.

De ce contează atît de mult muzica și coafurile pentru regimul Kim

Relația Coreei de Nord cu cea de Sud rămîne cel puțin problematică de la încheierea Războiului din Coreea, pe baza unui armistițiu din 1953. Nici pînă în ziua de astăzi nu a fost semnat un tratat de pace, ceea ce face ca din punct de vedere tehnic, cele două țări să se afle în continuare în stare de război.

Coreea de Nord a fost, la un moment dat, una dintre cele mai dezvoltate părți ale Asiei de Est, dar, după decenii întregi de izolare, ea este acum un centru al sărăciei și penuriei, spune Andrei Lankov, director la Korea Risk Group și profesor la Universitatea Kookmin din Seul.

Economia Nord-coreeană și-a început spirala prăbușirii în anii ’90, după colapsul Uniunii Sovietice. De atunci, China este principalul partener comercial al țării.

Spre deosebire, Coreea de Sud este a patra cea mai mare economie a Asiei, cu un PIB pe cap de locuitor similar cu cel al țărilor europene dezvoltate. Putea sa soft a crescut, de asemenea, considerabil, exportîndu-și muzica, bucătăria și alte elemente culturale.

De aceea, spune Lankov, este Coreea de Nord atît de temătoare în a accepta influența Coreei de Sud, pentru că acest lucru ar însemna că a acceptat că modelul alternativ de societate din Sud funcționează și că modelul Nord-coreean a eșuat.

Lankov spune că Nord-coreenii care adoptă stilul Sud-coreean de modă, coafură sau vocabular indică două lucruri – accesul la materiale interzise și admirația sau simpatia față de Coreea de Sud.

Potența acestei puteri soft ține și de inegalitățile profunde dintre cele două Corei – în Coreea de Nord oamenii mor de foame, iar deficiențele de furnizare a hranei duc la creșteri uriașe de prețuri. Kim a recunoscut, recent, situația alimentară dramatică din țară, însă a dat vina pe taifunuri, inundații și pe pandemia de coronavirus.

Liderii Nord-coreeni nu se tem, neapărat, de o revoluție de masă a populației nemulțumite, spune Lankov, regimul este suficient de brutal pentru a pedepsi pe oricine îndrăznește să își facă cunoscută nemulțumirea.

Totuși, intrarea informațiilor despre lumea de afară în țară ar putea face ca populația să își dea seama cît de gravă este în realitate situația din Coreea de Nord, iar acest lucru ar eroda legitimitatea regimului și întregul său cadrul ideologic, într-un fel similar în care cererea de bunuri occidentale din Uniunea Sovietică din anii ’80 a contribuit la căderea acesteia la începutul anilor ’90.

„Este o amenințare serioasă pentru regim dacă tinerii Nord-coreeni se uită la telenovele Sud-coreene și văd cum este viața pentru coreenii de dincolo de graniță. Ei văd imaginea vieții din Sud, a libertății”, spune Jean Lee, fostă jurnalistă AP pentru Phenian.

Politica și deschiderea culturală sunt în relație directă

Negocierile dintre Nord și Sud au început, s-au blocat și s-au oprit de multe ori de-a lungul anilor, iar atitudinea Coreei de Nord față de influențele culturale străine s-a modificat și ea în consecință.

După ce Kim Jong-Un a preluat puterea în 2011, el a părut că adoptă o politică de liberalizare, în perioada aceea regimul permițînd ascultarea muzicii occidentale și susținînd formarea unei trupe de fete Nord-coreene pe stilul Sud-coreean.

Lee, care se afla la Phenian în acei ani, spune că influențele străine deveniseră din ce în ce mai vizibile, o dată cu relaxarea regulilor. Nord-coreenii foloseau limbaj comun Sud-coreean și vorbeau între ei de telenovele Sud-coreene. Atracțiile turistice începuseră să folosească limba engleză, iar Nord-coreenii din elita regimului aveau voie să călătorească mai mult, în special în China.

Ulterior, însă, Kim a schimbat direcția, iar regimul s-a închis din nou, adoptînd politici pentru oprirea intrării în țară a informației inclusiv prin stick-uri USB.

Au urmat perioade de tensionare, în 2016 și 2017, cu testarea de rachete de către regimul Kim, iar apoi o nouă perioadă de relaxare, după preluarea Președinției Coreei de Sud de Moon Jae-in, în 2018. Moon și Kim au decis, de comun acord, să încheie Războiul din Coreea din punct de vedere formal și să denuclearizeze peninsula.

În aceeași lună, Kim a permis organizarea unui concert la Phenian cu cîntăreți Sud-coreeni, pe care dictatorul Nord-coreean l-a privit din public.

Un fenomen similar are loc și în Sud – cînd relațiile cu Nordul sunt bune, atunci produsele și cultura de acolo devin și ele mai atractive, iar cînd tensiunile se accentuează, ele devin tabu – „climatul politic afectează cultura pop”, spune Lee.

Discuțiile diplomatice s-au oprit, însă, în 2019, iar relațiile dintre cele două Corei s-au tensionat din nou. La începutul lui 2020, Nordul și-a închis complet granițele de frica de Covid, oprind inclusiv comerțul cu China, principala sa sursă de ajutor.

În Decembrie, Coreea de Nord a înăsprit din nou restricțiile, adoptînd o nouă lege prin care este oprită răspîndirea conținutului care nu este aprobat direct de agențiile de cenzură ale regimului. Ulterior, un site de propagandă Nord-coreean a acuzat industria K-pop din Sud că exploatează starurile „ca pe sclavi”.

Este greu de spus ce a provocat valul de suprimare a influențelor culturale străine din ultima perioadă, însă el ar putea avea legătură cu situația economică foarte grea a țării, lovită de pandemie și de o criză alimentară gravă.