Unele previziuni sunt uluitor de exacte

Sfîrşitul de secol XIX şi începutul de secol XX au reprezentat o perioadă interesantă, unde inovaţia era centrală în ţările avansate de la acea perioadă. Astfel, este lesne de înţeles că oamenii încercau să-şi imagineze unde vor duce inovaţiile şi cum va arăta lumea în viitor. În esenţă, arată la fel, în sensul că paradigma nu s-a schimbat, inovaţia este în continuare centrală, iar transportul, energia, automatizarea şi comunicarea sunt, la fel ca acum 100 de ani, esenţiale pentru lumea modernă.

Multe predicţii făcute la începutul secolului al XX-lea despre cum se va trăi peste 100 de ani nu sunt prea departe de adevărat, precum proliferarea automobilelor şi avioanelor şi transmiterea informaţiei. Desigur, nuanţele diferă semnificativ, dar acest lucru ne arată cît de mult a evoluat tehnologia în ultimul secol, potrivit Futurism.

O astfel de previziune vine chiar de la Graham Bell, inventatorul telefonului, care a spus că „vom fi probabil capabili să realizăm de la distanţă fără necesitatea firelor aproape orice acţiune mecanică ce poate fi făcută manual”, ceea ce astăzi este adevărat, de la telecomanda care deschide uşa garajului, la ghidarea navelor în spațiul cosmic.

Transportul viitorului

În urmă cu un secol, oamenii erau obsedaţi de transportul viitorului. În 1914,Ford a creat prima fabrică cu linie de asamblare autonomă, ceea ce a permis companiei să construiască 300.000 de maşini într-un singur an. Futuriştii şi-au putut imagina o lume în care fiecare persoană de la Miami la Moscova să aibă propriul automobil, ceea ce nu este deloc departe, avînd în vedere că 95% dintre familiile din SUA au maşină. Totuşi, modul în care îşi imaginau că vor arăta maşinile diferă destul de mult de realitate. La 6 Ianuarie 1918, un articol din The Washington Times a anunţat că „automobilele de mîine vor fi construite ca o cameră mişcătoare”. Autorul cita o predicţie din Scientific American care descria maşinile viitorului. Scaunele puteau fi puse oriunde şi volanul va fi înlocuit de un mîner. Pentru a elimina şocurile, vehiculul avea sfere de aer în loc de roţi.

Futuriştii începutului de secol XX nu s-au rezumat la transportul terestru. O serie de timbre realizate în perioada 1899-1910 de artistul francez Jean-Marc Côté ilustra ideea conform căreia omenirea ar fi colonizat deja marea şi aerul, există transportul cu ajutorul balenelor. Practic, conform artistului, pînă în anii 2.000, oamenii ar fi „domesticit” mamiferele marine. Din fericire (pentru ele), nu s-a întîmplat acest lucru.

Punctul principal a fost însă deplasarea prin aer. Frații Wright au efectuat primul zbor cu succes în 1913 şi la ceva mai mult de 10 ani avioanele erau deja folosite în Primul Război Mondial. Avînd în vedere dezvoltarea rapidă şi interesul industriei şi inventatorilor pentru aparatele de zbor, este lesne de înţeles că transportul aerian era o sursă importantă de imaginaţie pentru futurişti.

Aceştia au ilustrat diverse imagini, precum taxiuri zburătoare, poştaş zburător şi transport public aerian. În unele situaţii nu suntem departe: livrarea de colete cu drona, proiecte care doresc să includă în transportul urban taxiuri zburătoare şi, desigur, transportul public aerian care a început să fie introdus chiar după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Deplasarea prin aer a venit şi ca o soluţie la impedimentele din acea vreme, precum traficul urban, care avea probleme chiar şi la începutul secolului al XX-lea în unele oraşe şi traficul feroviar, care era prea costisitor. Maşinile zburătoare personale erau chiar şi atunci o soluţie viabilă pentru a asigura eficienţa transporturilor, iar astăzi sunt eforturi considerabile în multe părţi ale lumii de a introduce această tehnologie.

Tehnologia va deveni personală

În 1900, scriitorul John Elfrith Watkins Jr. a scris un articol intitulat „Ce se va întîmpla în următorii 100 de ani” pentru The Ladies' Home Journal. Watkins îşi imagina o lume în care tehnologia să nu fie doar în mîinile industriei şi armatei, ci va fi folosită şi în scopuri civile, precum distracţia.

Deşi nu şi-a imaginat apariţia televizorului aşa cum îl cunoaştem astăzi, Watkins a prezis că tehnologia va aduce într-o bună zi concertele din sălile de spectacol în casa fiecăruia. De asemenea, şi-a imaginat că fotografiile vor fi color şi vor putea fi transmise la distanţe mari, într-o perioadă scurtă de timp; iar aici se ştie că a avut perfectă dreptate. Desigur, nu putea cunoaşte cu precizie metoda prin care acestea vor fi transmise. Scriitorul şi-a imaginat că tehnologia va transforma casele şi dietele noastre, prezicînd astfel şi apariţia frigiderelor, o metodă foarte simplă de a ţine hrana proaspătă pentru un timp mai îndelungat. Acestea, alături de un transport mult mai eficient, vor duce la disponibilitatea fructelor şi legumelor proaspete pe tot parcursul anului.

Deşi predicţiile enunţate mai sus sunt precise, unele însă nu s-au adeverit. Watkins credea că oamenii vor extermina dăunătorii precum gîndacii, ţînţarii şi șoarecii, dar şi animalele sălbatice care vor exista doar în spaţii controlate. Este un lucru bun că nu am atins (încă) acest grad de exterminare a speciilor.

Watkins mai credea că vom elimina literele C, X şi Q (cel puţin în limba engleză) din alfabet, pentru că „nu erau necesare”; oamenii vor deveni o „super-specie” dezvoltată fizic. Din păcate, problema obezităţii de astăzi arată exact opusul. Tematic, Watkinson a abordat problema plecînd de la nevoile omenirii, adaptînd tehnologia în funcţie de aceasta, de aceea probabil multe predicţii au fost exacte. Se mai poate trage concluzia că nevoile omului nu s-au schimbat în ultimii 100 de ani, ci doar s-au rafinat.

Energie ecologică

Un aspect foarte interesant luat în considerare de cei care îşi imaginau viitorul are în vedere mediul şi utilizarea combustibililor fosili. Unele creiere de atunci emiteau ipoteza că într-o bună zi ar trebui să renunţăm la utilizarea combustibililor fosili. Chiar în 1896, savantul Svante Arrhenius a calculat că dublarea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă ar ridica temperaturile globale ale Terrei cu 8-9 grade Celsius. Omul de ştiinţă a fost inspirat de o descoperire făcută de prietenul său Arvid Högbom, care a observat că activităţile umane eliberează aceeaşi concentraţie de CO2 ca procesele naturale. În acest sens, acelaşi Graham Bell a venit cu ideea conform căreia se poate folosi energia solară pentru a produce energie electrică, iar acum există panouri solare care îndeplinesc exact această funcţie. (Sursa: Descoperă.ro)