Zurgălăii în cui şi toţi în brazdă!

Gata, am scos-o în capăt şi cu această rundă de petreceri cu aromă şi gust de cetină. Am consumat toată doza de „La mulţi ani cu bucurie” şi „Crăciun fericit!”, pe nou şi pe vechi. Ar mai rămîne Sf. Vasile şi Iordanul, dar, oricum, greul programului de decembrie-ianuarie a rămas în istorie. Am sărbătorit care şi cum am putut, mai rău să nu fie, şi am înţeles încă o dată că avem un cult naţional al vacanţei de iarnă foarte controversat.

Aud pe cineva că deja „a obosit de atîtea sărbători şi zile de odihnă”. Cred că mai multe zile libere ar putea plictisi şi trudi doar pe cineva care tot anul o duce într-o sărbătoare şi veselie. Pentru că această perioadă mai relaxată îşi are rostul ei şi urmăreşte scopul să refacă organismele obosite, permiţînd oamenilor să-şi dedice nişte timp liber întrunirilor de familie, să-şi revadă părinţii şi pe cei dragi din depărtare, la urma urmelor să-şi găsească ceva timp pentru o carte bună, un film îndrăgit. Hai să consumăm şi cultură, nu numai băutură! Este strict părerea mea personală că doar nulităţile şi persoanele limitate şi mărginite pot să obosească şi să se plictisească de odihnă, or, se pare că dacă omul nu ştie să se odihnească frumos, prea puţin probabil că-l duce mintea şi să muncească în plină forţă şi cu randament restul anului. Pentru că a te odihni nu înseamnă doar a dughi. Cît te odihneşti, mai dezghioacă nişte păstăi de fasole, dragă moldovene!

Aşadar, o vacanţă nu înseamnă neapărat leneveală. Drept că e foarte individuală treaba asta cu odihna însă atîtea lucruri pot fi făcute în perioada sărbătorilor de iarnă! Familiile cu bugete mai barosane şi-au permis pîrtii montane, cele groase de tot au gustat din luxul plajelor insulare, însă mare parte din compatrioţii noştri au respectat tradiţiile. Unii în sensul frumos al cuvîntului, cu urături şi colinde vechi la mese de sărbătoare, omeneşte şi cumpătat, iar pentru alţii, din păcate, obiceiurile populare s-au rezumat la tone de răcitură, piftie, lighene de salată beuf şi poloboace cu vin. A-a-a, da, şi neapărat pirotehnică. Că mulţi dintre moldovenii noştri nu-s împliniţi dacă de Revelion nu împuşcă. Mult, aiurea, prosteşte şi din cîte au demonstrat ştirile din 1 ianuarie nu fără riscuri pentru sănătate. Interesant, vor mai vrea oare să împuşte cei cărora petardele contrafăcute le-au smuls din rădăcină degetele şi falangele?!

Surprinzător, dar principalele posturi de televiziune ale ţării, cu mare audienţă în toate colţurile ei, au fost destul de echilibrate şi calculate la crearea grilei de sărbători. Muzică bună, mai proastă, filme vechi şi noi, toate condimentate cu emisiuni tematice, ştiri la locul lor – pentru orice gust şi intelect, cu minimum de publicitate. Televiziunea trebuie şi să distreze deştept. Important este că am avut un pic de răgaz şi ne-am odihnit de politică. Cu unele excepţii, desigur, dar totuşi acestea n-au fost în mare măsură enervante. Aşa, nişte detalii cu pretenţii de apropiere de popor din partea unor formaţiuni politice, dar care nu ne-au zăpăcit minţile ca să aruncăm sarmalele peste fereastră.

Acum, vorba fabulei, am cîntat, am dansat, am urat şi colindat şi punem punct. Cu Sorcova se umblă doar în anumite zile din an şi pentru cel al Calului de lemn creditul a fost consumat. De aici şi vorba din popor : e dus cu Sorcova! Acum se spune „i s-o dus krîşa”! Ne trezim din reverie şi purcedem la muncă. Ca să avem după ce ne odihni cînd expiră vreo trei sute şi ceva de zile. Treziţi-vă, băi, că ne aşteaptă Europa! Este mult de lucru, am păşit hotarul dintre ani cu multe obligaţiuni şi datorii neachitate. Multe fenomene şi fapte de viaţă trebuie eliminate şi lichidate, iar altele, dimpotrivă, introduse şi încetăţenite. În pofida tuturor dezastrelor şi grozăviilor anunţate de diferiţi prezicători şi vrăjitori, cu divers grad de credibilitate. Aceştia îşi fac şi ei treaba cum pot, iar de datoria noastră este să ne-o facem şi noi, aşa cum ştim mai bine. În şcoli să se facă carte, în spitale sănătate, pe şantiere să se construiască, în Parlament să se facă legi pentru toţi oamenii şi nu numai pentru un anumit cerc, poliţia să protejeze, salvatorii să salveze: fiecare să-i dea bătaie în brazda sa, cu răspundere şi conştiinciozitate. Încă o dată la mulţi ani şi revenim la subiectul brazilor de Crăciun peste un an.

Lilia GRUBÎI