Fabuloasa descoperire veche de peste două secole care mergea cu 4 kilometri pe oră

În urmă cu aproape două secole, trei inventatori au avut aceeaşi idee în ţări diferite, fiecare construind un prototip al automobilului cu aburi. Concepute pe trei roţi, acestea aveau cazanul cu aburi şi cîrma aşezate pe roata din faţă. Un francez, un american şi un englez au inventat primele autoturisme în urmă cu mai bine de două secole. Cei trei inventatori care nu se cunoşteau şi nici nu aveau habar de preocupările celorlalţi au născocit automobilul cu aburi, maşinărie care a revoluţionat lumea. Primele modele nu au avut utilitate dar “părinţii” lor au reuşit după ani de cercetări să producă maşini viabile.

Francezul Nicolas Cougnot, un ofiţer în armată preocupat de mecanică, a reuşit să construiască un automobil pus în mişcare de puterea aburului. Era proiectat ca un fel de tractor care ar fi trebuit să ţină locul cailor care trăgeau tunurile armatei franceze. Avea doar trei roţi, tunul fiind legat între cele două roţi din spate, iar pe roata din faţă se afla cazanul cu aburi şi cîrma. Sub cazan se afla cuptorul. Maşina cu pricina a fost pusă la încercare în 1769 în prezenţa ministrului de Război, ducele de Choiseul. Automobilul avea forţă dar era greu de ţinut controlul. Ciudata maşină depăşea uneori 4 km/h, record neaşteptat la acea vreme.

"Să vină cît mai repede momentul cînd maşina va atinge 100 km/h"

Plecînd de la acest model, Nicolas Cougnot a construit în 1771 un automobil perfecţionat care a avut un succes nebănuit. Acesta atingea viteza de 10-12 km/h şi a fost ovaţionat îndelung de cei care au asistat la lansarea maşinii. La banchetul organizat în cinstea acestui eveniment, ministrul de Război ar fi ţinut un toast şi a urat să fie cît mai aproape momentul în care “trăsura fără cai”, cum a fost numit automobilul, să atingă viteza de 100 km/h. Chiar şi inventatorul a rîs la acel moment, fiind de neconceput ca o maşinărie să atingă viteză atît de mare. Miraculoasa invenţie este expusă la Muzeul de Arte şi Meserii din Paris, o copie identică a acestui prim automobile cu aburi fiind expusă la Muzeul Tehnic din Munchen.

Americanul Olivier Evans a brevetat în 1786, în Meryland şi Pensylvania, un model de autoturism cu aburi. Era un fel de amfibie care ar fi trebuit să meargă şi pe uscat şi pe apă, numai că nu a dat rezultate. Inventatorul nu s-a lăsat dezamăgit şi a avut viziunea automobilului modern. “Va veni odată vremea cînd se va putea călători dintr-o localitate în alta cu ajutorul unor trăsuri puse în mişcare de puterea aburului, cu aceeaşi iuţeală pe care o întrebuinţează păsările cerului, cu 20, dacă nu chiar cu 30 de kilometri la oră. Călătorul va pleca dimineaţa din Washington, va lua masa de prînz la Philadelphia şi masa de seară la New York”, Olivier Evans.

În aceeaşi perioadă, în Anglia, Richard Trevithik a construit cîteva maşini cu aburi. În 1801 a născocit o maşină pe care a testat-o în ajunul Crăciunului în prezenţa mai multor prieteni. Maşina avea aspectul unei diligenţe englezeşti şi folosea aburul la mare presiune, dar fără condensator. “În 1801, în ajunul Crăciunului, Trevithik puse maşina în mişcare. Noi toţi ne-am urcat în ea. Eram vreo 6-7, dacă nu chiar 8 persoane. Pe drum se afla o colină destul de înaltă dar maşina zbură ca o pasăre pînă în creasta colinei. Cum eram prea mulţi în maşină şi ne cam striveam, mă dădui jos. Maşina porni din nou”, a scris în jurnal unul dintre pasageri. Richard Trevithik, iritat de răutăţile unora, a distrus maşina într-un acces de furie şi a vîndut piesele la fier vechi. Ulterior şi-a dedicat energia pentru construirea unei locomotive perfecţionate, avînd un rol esenţial în perfecţionarea locomotive.

Sabina GHIORGHE