De multe ori întîlnim persoane în jurul nostru, care ne povestesc lucruri înfricoşătoare, întîmplări trăite de ei sau de alţii, despre care la prima vedere avem tendinţa să credem că sînt nişte aiureli. Dar ce te faci cînd aiurelile astea ascund secrete terifiante?

Shanti Deva

În anul 1930, o fetiţă pe nume Shanti Deva, în vîrstă de 4 ani, din Delhi, India, le-a spus părinţilor ei că a trăit cîndva într-un loc numit Muttra (cunoscut în prezent sub numele de Mathura), că a fost mama a trei copii şi că a murit la naşterea ultimului şi că numele său era Ludgi. Întrucît fata povestea toate acestea în mod repetat, părinţii ei au început să facă investigaţii. S-a descoperit astfel că exista într-adevăr un oraş numit Muttra şi că o femeie pe nume Ludgi murise recent acolo. Apoi au dus-o pe Shanti în acea aşezare, unde ea a început să vorbească dialectul local şi unde şi-a recunoscut soţul şi copiii din viaţa anterioară. Fata a făcut chiar 24 de declaraţii pline de acurateţe care au confirmat fapte din viaţa lui Ludgi. Impresionant pentru un copil de numai 4 ani.

Piticul înfricoşător

În 2008, un pitic ciudat a fost filmat în Argentina. Jose Alvarez a declarat pentru ziarul local El Tribuno că a surprins creatura pe peliculă, în oraşul său natal, General Guemes, din provincia Salta. El spune: “Vorbeam despre ultima noastră aventură la pescuit. Se întîmpla dimineaţa. Am început să filmez cu telefonul mobil, în timp ce prietenii mei vorbeau şi rîdeau. La un moment dat am auzit un zgomot ciudat, ca şi cum cineva ar fi aruncat cu pietre. Apoi am văzut că iarba se mişca. La început am crezut că era un cîine, dar cînd am văzut piticul ni s-a făcut într-adevăr frică”.

Mai mulţi locuitori ai oraşului au mărturisit la rîndul lor că au văzut ciudata creatură, stîrnind astfel o panică generală.

Fantoma lui Freddy Jackson

O fotografie făcută în 1919 a fost făcută publică prima oară în anul 1975, de către Sir Victor Goddard, ofiţer în retragere. Fotografia este un portret de grup al plutonului lui Goddard, care a luptat în primul Război Mondial, la bordul navei de război HMS Daedalus. În poză apare în plus o faţă ştearsă. În spatele militarului de pe rîndul de sus, al patrulea din stînga, se vede clar faţa unui alt bărbat. Se spune că este faţa lui Freddy Jackson, un mecanic ucis accidental de o elice a avionului, cu două zile în urmă. Înmormîntarea avusese loc exact în aceeaşi zi în care fusese făcută poza. Membrii plutonului au recunoscut cu uşurinţă faţa lui Jackson, care deşi mort a decis să participe şi el la poza de grup.

Podul Overtoun

Overtoun este un pod arcuit de lîngă Milton, Dumbarton, în Scoţia, construit în anul 1859. A devenit faimos pentru numărul mare de întîmplări stranii în care cîinii s-ar fi sinucis, sărind de pe pod. Incidentele au apărut iniţial în anii ’50 şi ’60, cînd căţeii, de obicei rasa Collie, săreau brusc în apă, pierzîndu-şi viaţa. În unele cazuri, însă, cîinii supravieţuiau, se recuperau, apoi săreau din nou de pe pod. Ceea ce este însă cu adevărat ciudat este că toţi patrupezii care săreau de pe podul Overtoun, o făceau aproape din acelaşi loc, situat între ultimele două parapete de pe partea dreaptă a podului.

Unii cred că podul este bîntuit. În anul 1994, un bărbat şi-a aruncat copilul de pe pod, pretinzînd că era antihristul. După aceea, a încercat sa se sinucidă. A fost podul Overtoun responsabil pentru tragicul eveniment? Se spune că aici este locul unde se întîlneşte lumea viilor cu cea a morţilor.

James Worson

În data de 3 septembrie 1873, un bărbat pe nume James Worson, a acceptat provocarea de a alerga într-o cursă din oraşul Leamington pînă în Coventry, pe o distanţă de 32 de kilometri. Fiind cunoscut pentru abilităţile sale sportive, totul părea să se desfăşoare fără probleme. Doi prieteni de-ai săi, Hammerson Burns şi Barham Wise, l-au urmat în trăsuri, Burns luînd cu el şi camera foto. Îl puteau vedea pe Worson tot timpul, ba chiar acesta se mai întorcea din cînd în cînd să schimbe cîteva vorbe cu cei doi. La un moment dat, bărbatul s-a împiedicat, scoţînd un ţipăt scurt. Wise a declarat ulterior că acesta “A fost cel mai îngrozitor sunet pe care l-am auzit vreodată”. În loc să cadă, Worson s-a evaporat complet, înainte chiar să atingă pămîntul. Urmele picioarelor sale au rămas imprimate pe sol, surprinse fiind pe peliculă de către Wise. S-a cerut ajutor şi localnicii au scotocit zona în căutarea dispărutului. Cîinii de vînătoare folosiţi au avut reţineri în a se apropia de locul dispariţiei bărbatului. De atunci nu a mai fost văzut niciodată.

Urmele de paşi ale diavolului

În noaptea de 8 spre 9 februarie a anului 1855 şi cîteva nopţi mai tîrziu, după o ninsoare scurtă, au apărut urme ciudate de copite în zăpadă, în oraşul Devon. Acestea, măsurînd între 4 si 6 centimetri, se întindeau pe o distanţă de mai mult de 160 de kilometri, şi, deşi schimbau din cînd în cînd direcţia, majoritatea timpului erau în linie dreaptă. Surprinzător, urmele apăreau şi pe case, acoperişuri sau ziduri. Au existat zvonuri potrivit cărora fusese văzută o creatură cu chip de diavol, în oraş. Mulţi localnici s-au înarmat şi au încercat să prindă bestia, fără succes însă. Recent, în noaptea de 12 martie 2009, mai multe urme ciudate, asemănătoare cu cele din anul 1855, au apărut din nou în Devon.

Felicia Felix-Mentor

Felicia Felix-Mentor a murit în anul 1907, după o boală subită despre care haitienii spun că o fac cei ce au fost aleşi să devină zombie. În 1936, o femeie (dezbrăcată sau îmbrăcată în haine vechi, după unele surse) a fost găsită hoinărind pe străzi, căutînd o fermă despre care spunea că îi aparţine tatălui său. Proprietarii au identificat-o ca fiind Felicia Felix-Mentor, crezută moartă de mult şi chiar şi soţul femeii a confirmat acest lucru.

Din cauza stării sale precare de sănătate, ea a fost trimisă la un spital de stat. Unul dintre doctori i-a descris astfel comportamentul: “Crizele sale ocazionale de rîs sînt lipsite de emoţie şi de cele mai multe ori vorbeşte despre ea fie la persoana întîi, fie la a treia. A pierdut complet noţiunea timpului şi este indiferentă la tot ce se întîmplă în jurul ei”.

Chupas

Chupas sînt obiecte misterioase, asemănătoare cu OZN-urile, care ar fi fost văzute zburînd noaptea în pădurile din estul Braziliei. Au fost descrise ca fiind farfurii zburătoare mici, metalice, care zboară pe deasupra copacilor, scoţînd un sunet asemănător celui al unui frigider sau transformator. Întrucît majoritatea oamenilor din acea regiune braziliană sînt săraci, ei merg adesea noaptea la vînătoare de căprioare. Pentru a face asta, se caţără în copaci, pentru a-şi aştepta prada. În aceste momente, localnicii au declarat că au zărit chupas. Atunci cînd erau observate, acestea emiteau o lumină albă, strălucitoare. În loc sa fie însă simple “obiecte neidentificate”, aceste chupas au fost uneori dăunătoare. În unele cazuri, oamenii spun că au fost vînaţi de ele, iar după experienţă au avut dureri zile sau chiar ani întregi. Unii locuitori chiar au murit din această cauză. S-a încercat împuşcarea lor, dar fără niciun efect.

SS Ourang Medan

În luna februarie a anului 1948, numeroase vase de lîngă Indonezia au primit apeluri de urgenţă de la cargoul olandez SS Ourang Medan. Mesajul înfricoşător era: “Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul, zac morţi prin cabine şi pe punte. Este posibil ca tot echipajul să fie mort”. Această transmisiune a fost urmat de una în cod morse, indescifrabilă, apoi de încă un mesaj sinistru “Eu mor”. Cînd primul vas de salvare a ajuns la locul semnalizat, au încercat să contacteze Ourang Medan, fără succes însă. Au fost trimişi cîţiva oameni pe navă, iar ceea ce s-a descoperit acolo a şocat echipa de salvare.

Toate persoanele de la bord erau moarte, cu ochii deschişi şi îndreptaţi către soare, cu braţele întinse şi cu feţele pe care li se putea citi groaza. Chiar şi cîinele echipajului era mort, surprins cu colţii îndreptaţi către un duşman nevăzut. În timp ce se apropiau de cadavre, echipa de salvare a simţit un fior, deşi temperatura era de peste 40 de grade Celsius. S-a luat decizia ca vasul să fie remorcat pînă în port, dar brusc a început să iasă fum din carena navei. Oamenii au părăsit locul şi abia au avut timp să se depărteze, înainte ca Ourang Medan să explodeze şi să se scufunde. Pînă în prezent, tot ceea ce s-a întîmplat acolo rămîne un mister.

Gef

În septembrie 1931, membrii familiei Irving - James, Margaret şi fiica Voirrey, în vîrstă de 13 ani - au mărturisit că au auzit zgîrieturi persistente şi foşnete în spatele pereţilor de lemn ai fermei. La început au crezut că este un şobolan, dar creatura nevăzută scotea diverse sunete, uneori de dihor, alteori precum mîrîitul unui cîine sau plînsetul unui copil. La scurt timp, creatura a dovedit că poate vorbi, şi s-a prezentat ca fiind Gef, o mangustă, care pretindea că s-a născut în India, în 1852. După spusele fetiţei, care a fost singura persoană care a văzut animalul, Gef avea dimensiunile unui şobolan mic, o blană galbenă şi o coadă mare şi stufoasă (mangustele în general sînt mult mai mari decît un şobolan şi nu au coada stufoasă).

Mangusta Gef spunea despre ea că este “foarte, foarte inteligentă”, “un spirit pămîntean”, sau “o fantomă în formă de nevăstuică”. A explicat chiar la un moment dat: “Sînt foarte ciudat. Am mîini şi picioare, iar dacă m-ai vedea, ai leşina, ai fi pietrificat, mumificat sau transformat în piatră sau într-un munte de sare”. Voirrey Irving, care l-a luat pe Gef sub aripa sa, devenind prieteni, a murit în anul 2005. Într-un interviu dat ulterior, ea si-a menţinut afirmaţiile că Gef nu a fost o invenţie a sa.

Eduard ŢONE