În imagine: Petru Rareş, într-o imagine votivă

Ştefan Vodă, ucis în timpul unui desfrîu, Iancu Vodă Sasu „le ruşina pe giupînese”

Cronicarii din secolele trecute au oferit numeroase relatări despre viaţa intimă a domnitorilor din secolele trecute. Unii dintre voievozi şi membri ai familiilor acestora erau recunoscuţi pentru desfrîurile lor.

Una dintre cele mai ciudate cronici din secolele trecute îl are în prim-plan pe Radu cel Frumos, domnitor în Ţara Românească şi frate al voievodului Vlad Ţepeş. Radu cel Frumos a fost concubinul Sultanului Mahomed al II-lea, fiind ţinut la palatul acestuia, în adolescenţă, „pentru fapte de ruşine”, afirma cronicarul Gheorghe Şincai.

„Mohamed al doilea pe Radu cel Frumos îl avea la sine din 1445 şi-l folosea la fapte de ruşine, ţinîndu-l la masă cu sine. Ci mare price a fost întru început între împărat şi pruncul acesta, cînd a vrut întîia dată să facă cu el după năravul turcesc. După ce s-au întrupat în curtea împărătească, l-au surghiunit la Caramanu, că mai omorîse pre împăratul, împungîndu-l cu sabia. Dar după aceia s-a făcut concubin împăratului”, scria cronicarul, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".

Ştefăniţă Vodă, fiul domnului Moldovei Vasile Lupu, avea apucături similare. „Ştefăniţă, feciorul lui Vasile Lupu, fiind domn la Moldova şi tînăr, se dezmierda şi făcea lucruri copilăreşti şi nebuneşti. Nu căuta treburile domniei, ci curviile, nu numai cu partea femeiască, dar şi cu partea bărbătească. Căci cuconii moldovenilor cei frumoşi atîta i s-au împrumutat, cît nu erau în stat să plătească fără de pagubă acea datorie. Mai făcea aceste nebunii şi atunci cînd ieşea la preumblare şi la vînaturi. Punea boieri pe cai turceşti şi ieşind la cîmp, poruncea de le lua frînele şi le da calea, iar caii nefiind domoliţi, la mulţi le-a făcut primejdie de moarte.”

Şi alţi voievozi erau recunoscuţi pentru desfrînarea lor. Petru Rareş, afirma Grigore Ureche, "de nimica alta nu grijea, ce numai cu toată casa sa petrecea în ospeţe şi în dezmierdăciune", iar fiul său, Iliaş Rareş Vodă (1546 - 1551) „dinafară se vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuţit. Avea cu sine sfetnici turci cu care ziua petrecea şi se dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceiurile creştineşti s-a îndepărtat”, afirma Dimitrie Cantemir, în „Istoria Ieroglifică”.

Ucis în timp îşi petrecea noaptea cu amantele

Iliaş a abdicat, a trecut apoi la mahomedanism şi a ajuns paşă de Silistra. Chipul lui a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său, dar ulterior a fost înnegrit. În locul lui pe tronul Moldovei a urcat Ştefan Vodă (1551 - 1552), cunoscut şi sub numele de Ştefan cel Tînăr, Ştefăniţă Vodă şi Ştefan Rareş Vodă. S-a arătat şi el "cu curvie neastîmpărată", scriau cronicarii vremii.

"Nu se răbda de femei cu bărbaţi, nu rămîneau fete fecioare neruşinate, nici giupînesele boierilor nebatjocorite”. Boierii l-au omorît din această pricină, afirmau unii dintre cărturari, iar o explicaţie a dat-o cronicarul Grigore Ureche.
„Care poate fi om ca acela, să-şi vadă muierea silită şi batjocorită, şi să sufere? Carele nu va suspina, văzîndu-şi fiica sa, fecioară din sînul lui, ce au cruţat-o, să o ia oarecine să-şi rîză de dînsa. Şi care slujitor sau boier va primi să-i ia muierea spre pofta sa cea neastîmpărată şi nu-i va gîndi răul?”, afirma Grigore Ureche în Letopiseţ.
Uciderea lui Ştefan Vodă a fost relatată şi de Gheorghe Şincai. „Ştefan şi-a adus dascăli şi două curve de la turci, ca pururea să fie lîngă dînsul, de care amăgindu-se zi de zi sporea în obiceiuri turceşti. După ce a ucis o sumă de boieri, îşi puse în gînd să omoare tot Divanul. Boierii, simţind, i-au luat-o înainte şi pe cînd era tiranul la rîul Prutului, unde mersese să se dezmierde cu curvele, numai cu 17 păzitori, şi ţinîndu-şi cort lîngă rîu, dormea noaptea cu curvele, au dat peste el şi au început a-l săgeta”, scria Şincai.

„...a fost tăiat în chip vrednic de milă, sub cort, vai ca pe un miel ... Altceva n-a spus nimic, decît aceste cuvinte: „o, săracă dreptate, pe tine te plîng şi de tine suspin, căci tu ai pierit şi ai murit înainte de mine”. Şi zăcea pe pămînt acoperit de sînge", scria cronicarul Azarie.

Turcii, acuzaţi că "i-au stricat" pe moldoveni

Cărturarul Miron Costin oferea o explicaţie imoralităţii lui Alexandru Vodă (1620-1621) şi trecerii sale la mahomedanism: „El a lăsat domnia şi a mers la sultan, de s-a turcit, iar întunecarea minţii i-a venit din desfrînata faptă a curviei”.

Cronicarul lon Neculce spune că Antonie Voda Ruset a fost un om foarte cumsecade, dar copiii lui au fost "nişte nebuni": „Fost-au şi feciorii lui Antonie Vodă desmierdaţi, fără de frică. Umblau prin ţară cu mulţi feciori de mazili nebuni, strînşi cu dînşii, de făceau multe giocuri şi beţii, şi nebunii, prin tîrguri şi prin sate boiereşti, de luau femeile şi fetele oamenilor de-a sila de-şi rîdeau de dînsele, nu numai celor de oameni proşti, dar şi celor de oameni de frunte şi de cinste”. Alexandru, fiul voievodului, „era un stricat prin desfrînate fapte ale curviei, că lua prin ţară fetele oamenilor cu sila, neavînd frică de către părintele său”, scria Miron Costin.

Iancu Vodă Sasu (1579 - 1582) era considerat de cronicari lacom de bani şi curvar. „Pe giupînesele boierilor săi, de la masa doamnei sale le scotea şi le ruşina”, afirma cronicarul Grigore Ureche.

Femei siluite

Aron Vodă cel Rău „nu se sătura de curvărit”, scria cronicarul moldovean. „Muierile ţăranilor nu erau ale lor, fetele le ruşina şi ce vrea să le facă le făcea. Pre boieri, pentru avere îi omora, giupînesele lor le silea”.

Şi Vasile Lupu era descris ca avînd astfel de apucături. „Cu sila a luat fetele de la case de boieri, peste voia părinţilor, la ţiitorie. Iar oamenii de la casa lui, nepoţii lui Vasile Vodă, luînd băieţii oamenilor în silă, la curvie”, scria Miron Costin, în Letopiseţi. Ştefan Vodă (1659-1661), fiul Lui Vasile Lupu, era descris ca fiind la fel de desfrînat.

O relatare a cronicarului Neculce îl prezenta pe Cantacuzino Dumitraşcu (1673-1685) ca fiind bătrîn şi curvar. „Doamna lui era la Ţarigrad, iar el aici îşi luase o fată a unei racheriţe, de pe Podu Vechiu, iar pre fată o chema Aniţa. O purta în vedeală între toată boierimea şi o ţinea în braţe şi o săruta, şi o purta cu sălbi de galbeni şi cu haine de şamarad şi cu multe odoare împodobită. Era tînără şi frumoasă şi plină de suliman”.

Grigore Ghica (1726-1735) era şi el curvar, afirma cronicarul Neculce. „multe ţiitoare fete mari ţinea şi apoi le înzestra şi le mărita cu haine, cu odoare, ca pre nişte fete de boieri. Avea doamnă şi coconi şi nu se ruşina de-şi făcea casa de ocară”.

Daniel GUŢĂ, Adevărul.ro