A fost creată în 1920 și funcționează și astăzi

Cea mai mare enigmă a tehnicii românești a fost scoasă la lumină la sfîrșitul lui 2013, fiind expusă la Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida” din București. Pilele lui Karpen alcătuiesc practic o baterie care oferă energie de 60 de ani. Din 1979 și pînă la Revoluţie, unul dintre secretele inexplicabile pe care fostul dictator Nicolae Ceaușescu a decis să-l ţină ascuns a fost sistemul de energie denumit “Pilele lui Karpen”, inventat de inginerul român Nicolae Vasilescu Karpen în 1920. După 1990, “bateria” a fost lăsată în seiful imens unde era ascunsă de comunişti din lene, era prea complicat să fie amenajată o vitrină pentru expunerea invenţiei.

Pilele lui Karpen au fost realizate în perioada de dinaintea comunismului, iar acest lucru a trezit ura securiştilor, mai ales că două borcane făceau de zeci de ani ca un electromotor să funcționeze. Nimeni nu știa să explice exact cum produce energia şi nici acum nu se ştie exact! Așa că Ceaușescu a decis să ascundă minunăția ingineriei capitaliste.

Ba mai mult, comuniştii au vrut să scoată firele de aur și platină din “borcane”. “În 1979, au venit cei de la Miliție și au vrut să ia foițele de aur și de platină. Cînd au văzut că sunt foarte subțiri și nu e nici o comoară de metale prețioase au decis să bage Pilele lui Karpen într-un seif Fichette”, povestește directoarea muzeul “Dimitrie Leondida” din Capitală, Laura Maria Albani. De atunci și pînă în 2013, invenția inginerului român a fost păstrată în seif.

“Mai veneau cei de la Poliție din cînd în cînd să verifice dacă avem pilele, se uitau în seif și atît. Am zis să scoatem pilele din seif și să le expunem publicului. Toată lumea de la muzeu era speriată, cum să facem asta, dacă ele sunt păstrate în seif”, mai adaugă directoarea.

Circa 32.000 de vizitatori văd pilele anual

Zeci de mii de bucureșteni se plimbă săptămînal în Parcul Carol din Capitală, unul dintre cele mai cochete din București, însă doar cîţiva, de ordinul zecilor, intră, săptămînal, în Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida” să vadă cu ochii lor bateria secretă pe care cercetătorii din ziua de astăzi, cu toate progresele tehnologice, tot nu reușesc să o înțeleagă exact, fie o consideră o banalitate.

Mare parte a celor circa 32.000 de vizitatori pe care îi are muzeul anual au fost și sunt  de fapt clase de elevi care au venit și vin să desfășoare activități practice. Vin mai mult de nevoie! În rest, ghizii reţin mai mulţi turişti străini care vin să admire minunăţiile tehnice din muzeu: primele automobile, biciclete, motoare cu aburi şi multe altele.

Funcționează, dar nimeni nu trebuie să vadă asta

Pilele lui Karpen nu sunt așa de spectaculoase pentru ochiul vizitatorilor. Cine urcă pînă la etajul 1 al frigurosului muzeu vede doar două recipiente cu pilele scufundate în acid sulfuric. „Din cele două recipiente ies două fire legate de un electromotor. Din păcate electromotorul este deteriorat și doar dacă se înlătură vitrina și se trage de un fir, vizitatorul poate observa că sursa inepuizabilă de energie creată de Karpen încă funcționează şi are o tensiune constantă. Însă acest lucru se întîmplă de două-trei ori pe an”, ne mai explică Laura Maria Albani. Directoarea spune că s-a ajuns în această situație pentru că muzeul și nepoții lui Karpen au cerut să nu se înlocuiască electromotorul vechi cu unul nou. “Asta a fost dorința nepoților și cred ca așa este și bine pentru un muzeu, să păstreze piesele originale”, adaugă aceasta.

Cum o replică nu s-a făcut, vizitatorul nu poate vedea „pe viu” că bateria muzeului creată în 1950 după invenţia brevetată în 1920 încă funcționează şi produce curent la tensiunea de un volt. Nimeni nu vede ridicolul situației. Muzeografii sunt așa de “entuziasmați” de minunea lui Karpen, încît sunt gata să-ți spună că totul e o pălăvrăgeală, că Pilele lui Karpen nu sunt un perpetuum mobile de clasa a doua pentru că nu produce energie din nimic, ci îl produce cu ajutorul căldurii din atmosferă.

Nu aveau vitrina

Dispozitivul este format din electrozi (unul pozitiv și unul negativ) din metale nobile – aur, platină, iridium – care nu sunt atacate de electrolitul în care se găsesc scufundate. Electrozii diferă prin structura fizică a suprafețelor în contact cu electrolitul. Pila lui Karpen are drept combustibil oxigenul din aer care este dizolvat în acidul sulfuric pur și apoi este absorbit de suprafața spongioasă a panglicii catodice de aur platinat.

Cum funcționează

Inventate, teoretic, în anii ‘20, au fost materializate şi perfecţionate în anii ‘50. Cercetătorii de astăzi încă nu ştiu exact principiul lor de funcţionare care contrazice principii fundamentele ale fizicii, însă cel mai important este că pilele Karpen furnizează curent electric de zeci de ani, fără oprire. Reprezentanţii Politehnicii din Bucureşti s-au arătat interesaţi să studieze dispozitivul pentru a constată dacă mecanismul poate fi dezvoltat şi aplicat în practică. Pentru că acum, energia produsă de Pilele deşi este neîntreruptă, nu are o tensiune mare, ci doar de un volt.

„Pilele K sunt un perpetuum mobile de speţă a doua. După părerea cercetătorilor de atunci şi chiar de acum, este irealizabilă dar ea funcţionează de peste 60 de ani”, este explicaţia dată de nepotul lui Nicolae Vasilescu-Karpen. Evident, toată lumea se întreabă cum funcţionează. O explicaţie cît mai aproape de înţelesul comun ar fi găsit-o cercetătorul Mihai Bădic de la Institutul de Cercetări pentru Inginerie Electrică: „Principiul de funcţionare nu se cunoaşte. Se bănuiește că ar fi bazat pe extragerea căldurii din mediul înconjurător, o combinaţie de electrochimie cu termodinamică. Din cauză că funcţionarea acestor pile în mod aproape sigur conduce la ideea încălcării principiului al doilea al termodinamicii, au o importanţă teoretică uriaşă”.