Uniunea Europeană (UE), care a organizat, pe 3 Februarie, la Kiev, un summit cu ţara candidată lovită de război Ucraina, a trecut prin mai multe valuri de extindere în ultimii 50 de ani.

La patru luni după ce tancurile ruseşti au intrat în Ucraina, anul trecut, blocul de 27 de ţări a acceptat Ucraina, alături de ţara vecină Republică Moldova, ca state candidate, în Iunie 2022. Decizia reprezintă primul pas pe drumul negocierilor de aderare, care de obicei durează ani de zile, dar Ucraina este nerăbdătoare.

Înainte de summit, prim-ministrul Denis Şmîhal a declarat că organizînd întîlnirea la nivel înalt în Ucraina, Europa îşi arată „sprijinul pentru mişcarea noastră rapidă spre aderarea la UE”, scrie AFP într-un articol publicat la 3 Februarie pe platforma media EDNH, potrivit agerpres. 

Mai multe extinderi, o plecare

Fondată în 1957, Comunitatea Economică Europeană (mai tîrziu redenumită UE) a început cu şase membri – Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda şi Germania de Vest.

În 1973, au aderat Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda, urmate de Grecia, Portugalia şi Spania în anii 1980.

În 1995, blocul s-a extins spre Est, primind Austria, Finlanda şi Suedia, într-un salt care i-a adus o frontieră comună cu Rusia pentru prima dată.

În 2005, a venit extinderea „big bang” de la 15 la 25 de membri, cu opt foste state comuniste şi două ţări mediteraneene ridicînd steaguri UE dintr-o singură lovitură.

În 2007, Bulgaria şi România au ridicat numărul membrilor UE la 27, iar în 2013 Croaţia a devenit cel de-al 28-a.

Marea Britanie a devenit în 2020 primul stat membru care a părăsit UE, după un referendum seismic din 2016 în care s-a decis părăsirea blocului, ducînd numărul de membri înapoi la 27.

Războiul din Ucraina a reaprins dorinţa UE de a se extinde în Europa centrală şi de Est.

În Decembrie 2022, Bosnia a devenit a cincea ţară din Balcani care a primit statut de ţară candidată, după Macedonia de Nord (2005), Muntenegru (2010), Serbia (2012) şi Albania (2014). Kosovo a depus o cerere în acest sens anul trecut, dar încă nu i s-a acordat statutul de ţară candidată.

Statul membru NATO Turcia este ţară candidată din 1999 şi a lansat negocierile de aderare în 2005.

Dar relaţiile Ankarei cu UE s-au deteriorat puternic din 2016, din cauza reprimării dure a disidenţilor de către Recep Tayyip Erdogan, după lovitura de stat eşuată. În 2019, UE a declarat că negocierile bat pasul pe loc.

Ucraina, ale cărei ambiţii europene au alimentat două revoluţii din 2004, şi Republica Moldova ridică la opt numărul ţărilor din sala de aşteptare a UE.

Cele două foste republici sovietice se află printre cele şase ţări împreună cu care UE a format Parteneriatul Estic în 2009, dînd legăturile economice şi politice mai strînse pe reforme.

Celelalte ţări erau Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi aliatul Moscovei, Belarus, care mai tîrziu au decis să nu opteze pentru calea aderării.

Georgia a depus anul trecut cerere de a deveni membră UE, dar nu a primit încă statutul de ţară candidată.

Ani de negocieri

Obţinerea calităţii de membru deplin este un proces complex care de obicei durează mai mulţi ani, întrucît aspiranţii trebuie să adopte vastul ansamblu al legilor UE.

În timp ce Finlanda a aderat în mai puţin de patru ani, celor trei foste republici baltice Estonia, Letonia şi Lituania le-a luat nouă.