SIE şi unii politicieni români nu-i pot ierta lui Dodon că l-a înlăturat pe Plahotniuc

Autor: Mihai CONŢIU

Aflat într-o vizită de trei zile la Bruxelles, premierul României, Ludovic Orban,  a fost întrebat, Marți, 7 Ianuarie, într-o declarație de presă, ce mesaj a transmis oficialilor europeni cu care s-a întîlnit referitor la Republica Moldova. „Am transmis un mesaj care este foarte bine cunoscut. După moțiunea de cenzură depusă de PSRM care a adus la căderea Guvernului Maia Sandu, iar ulterior la formarea unui Guvern PSRM, fără singura forță politică clar pro-europeană și care avea girul nostru și nu numai al nostru și ne conferă garanția unui parcurs european pentru Republica Moldova, tot ceea ce s-a întîmplat în Republica Moldova reprezintă o involuție care ne creează îngrijorare și, din punctul nostru de vedere, nu putem să considerăm un partener serios actualul Guvern”, a declarat prim-ministrul român.

Prin poziţia sa premierul român se situează într-o postură de-a dreptul halucinantă şi agresivă faţă de Statul Republica Moldova. Prin formulările sale, prim-ministrul Orban ne face să credem că ori această poziţie a copiat-o dintr-un discurs al lui Andrei Năstase, pe care l-a susţinut cu ardoare în campania electorală, ori este total ignorant în ceea ce priveşte realităţile concrete din Republica Moldova, ori Serviciul de Informaţii Externe (SIE) l-a constrîns să continue politica precedentului Guvern social-democrat de la Bucureşti faţă de Chişinău.

Grav e că acest discurs aiuristic a fost rostit la Bruxelles de un premier care, în numele Guvernului pe care-l conduce, ar trebui să se simtă culpabil de nenorocirile aduse acestei ţări de către Vladimir Plahotniuc, complicele SIE şi al fostei guvernări social-democrate de la Bucureşti. Anume SIE şi fosta guvernare social-democrată au făcut totul cu putinţă ca Plahotniuc să reziste atît, ca să jefuiască ţara aşa cum a făcut-o! Nici acum SIE şi nume grele din politica românească nu s-au distanţat de Plahotniuc, chiar şi fugar fiind. N-o fac pentru că sunt corupţi, că pe unii Plahotniuc îi poate şantaja, că au vrut să transforme Republica Moldova într-un paradis fiscal, că şi-au împărţit între ei sume uriaşe de bani spălaţi, inclusiv din împrumuturile/ajutoarele financiare acordate de România Republicii Moldova pe principiul „para-ndărăt”.

Datoria de prim-ministru a lui Ludovic Orban, înainte de a se gîndi să rostească ceva despre Republica Moldova, trebuia să fie aceea de a iniţia cercetări penale cel puţin în cazurile sugerate mai sus. Doar astfel ar fi demonstrat că noul Guvern Român vrea o relaţie onestă cu guvernarea de la Chişinău, cu Statul Republica Moldova, în esenţă.

Orban vorbeşte acuzator despre „moţiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Maia Sandu, iar ulterior la formarea unui Guvern PSRM, fără singura forță politică clar pro-europeană și care avea girul nostru și nu numai al nostru și ne conferă garanția unui parcurs european pentru Republica Moldova”. Înţelegem că după ce l-a sprijinit pe Năstase, că după ce acesta a pierdut alegerile pentru Primăria Chişinău, premierul Orban s-a decis s-o sprijine pe Sandu, ca fiind mai… „comercială politic”. Foarte bine, dar e descalificant să facă afirmaţiile mai sus amintite fără să recunoască faptul că Maia Sandu, de capul ei, a decis să renunţe la guvernare. Ea este cea care mai că nu a şi spus-o explicit că îşi doreşte o moţiune de cenzură ca să fie demisă, iar aici este vorba despre imixtiunea ei amatoricească, agresivă şi ilegală în procesul de selectare a candidaturilor pentru funcţia de procuror general.

„Avea girul nostru”, a spus Orban! Serios? Chiar şi atunci cînd şi-a cerşit demiterea? Aici îi amintim lui Orban că Băsescu are altă părere decît el, spunînd că „politica nu este o mănăstire de maici”, că „nu renunţi la Putere dintr-un moft” etc.

Din momentul în care Orban a spus că „nu consideră un partener serios actualul Guvern”, a devenit clar că a acceptat „rolul executiv” dictat de SIE ca Guvernul României să se răzbune pe Preşedintele Igor Dodon şi pe PSRM pentru că nu s-a aliat cu Plahorniuc şi l-au îndepărtat de la Putere.

SIE nu poate admite că a pierdut controlul informativ în Republica Moldova la nivel decizional în Preşedinţie, Guvern, Parlament şi în celelalte instituţii vitale ale Statului. Din această cauză, SIE şi facţiuni din Serviciul Român de Informaţii (SRI), prin intermediul interpuşilor politici la cel mai înalt nivel, în cazul dat premierul Orban, nu doar că nu-şi vor recunoaşte complicităţile penale transnaţionale cu Plahotniuc şi vinovaţii nu vor plăti, dar sunt semne că vor recurge la mîrşăvii, agresiuni şi mai groaznice împotriva Preşedinţiei şi guvernării legitime de la Chişinău.

Vor încerca să repete, din aceleaşi motive, scenariul agresiv declanşat împotriva lui Vladimir Voronin şi finalizat în 2009. Numai că astăzi lucrurile stau cu totul altfel spre deosebire de perioada de pînă în 2009. Acum, americanii şi europenii ştiu că politicienii şi serviciile secrete româneşti au prezentat dosare, rapoarte false cu privire la adevărata stare de lucruri din Republica Moldova.

Politic şi din perspectivele alegerilor prezidenţiale, anul 2020 va fi unul foarte tensionat, la nivel oficial şi neoficial, în relaţiile dintre România şi Republica Moldova. Din motivele arătate mai sus, România va arunca în luptă tot ce se poate pentru a se răzbuna pe Igor Dodon. Ca elemente de bază previzibile, cel puţin pînă acum, vor fi două. Primul se va axa pe susţinerea Maiei Sandu pe post de contracandidat prezidenţial al lui Dodon, iar aici va fi amuzant să urmărim „dansul sondajelor de opinie”, al cărui rost va fi să-i manipuleze pe moldoveni că Sandu îl poate înfrînge pe Dodon. Ca şi în cazul ultimelor două alegeri a lui Chirtoacă în postul de primar, sondajele false sunt pretext pentru fraude electorale. Cel de-al doilea element vizează resuscitarea cît mai gălăgioasă a unionismului. De fapt, acestea au şi fost declanşate, dar asupra lor voi reveni cu alt prilej!

Începînd cu declaraţiile premierului român Orban, continuînd cu fantoma lui Plahotniuc la care se închină SIE şi numeroşi politicieni români corupţi, observăm că serviciile secrete româneşti sunt permanent mai puternice decît orice Preşedinte român ales ori premier desemnat!

Înţelege cineva că şi actualii guvernanţi de la Bucureşti se uită spre Republica Moldova ca spre o feudă a lor, ca spre „o provincie amărîtă” care are obligaţia să ceară „girul românesc” în absolut orice demers politic, un „gir românesc” care trebuie să fie mai presus decît voinţa majoritară a populaţiei, a votului democratic al moldovenilor? Plahotniuc a fost „un partener serios pentru SIE şi guvernarea social-democrată de la Bucureşti”! Pentru acelaşi SIE, de astă dată împreună cu o guvernare liberală anti PSD, „actualul Guvern de la Chişinău nu este considerat un partener serios”, care, totuşi, este un Guvern învestit legal, democratic, iar asta prin votul unor parlamentari aleşi de majoritatea moldovenilor!

Oare cum o fi arătînd  Guvernul serios pe care SIE şi Orban l-ar dori instalat la Chişinău împotriva voinţei moldovenilor? Cu Plahotniuc, care deţine un paşaport românesc ilegal şi pentru care Justiţia română nu are de gînd încă să-l dea în urmărire penală din cauză că i-a fost eliberat cu acoperire de la SIE sub numele de Ulinici? Cu Shor? Cu Sandu sau Ţîcu în funcţie de „profunzimea recrutării lor”!

În aceste condiţii, cît de serios este oare Guvernul Orban, cît e de durabil şi cît este de capabil să facă faţă gravelor probleme cu care se confruntă România pe toate fronturile, probleme care nu pot poziţiona Bucureştiul în postura de „diriginte politic, moral şi economic” al Republicii Moldova?