Interminabilele biografii ale lui Sergiu Mocanu

Autor: Teofil KAMINSKI

Orice om care este inamic onest al corupţiei, indiferent de poziţiile pe care le ocupă în societate, se face remarcat de-a lungul întregii lui vieţi prin intransigenţa cu care combate acest fenomen. În toată istoria tînărului nostru stat, oricît de indulgenţi am fi, nu putem să nominalizăm pe absolut nimeni ca fiind un vrednic luptător cu corupţia şi restul nelegiuirilor. Corupţia şi mafia au existat şi continuă să ia amploare, iar luptătorii împotriva flagelului apar doar în campaniile electorale. Dacă, prin minune, au fost aleşi în Parlament, uită definitiv de „lupta lor”, devenind vedete logoreice de televiziune.

Un exemplu de populism ridicol de luptător anti-mafie este şi „visceralul” Sergiu Mocanu. Într-o oarecare măsură, acesta ne aduce aminte de uitatul general Nicolae Alexei, care şi el lupta „cu mîinile curate” împotriva corupţiei. În final, prin 2001, i-a fost retrasă imunitatea parlamentară pentru dosarele penale ce i-au fost intentate, a fost condamnat, graţiat... Acum de ce nu mai luptă cu corupţia?

Tradiţional, peste cîţiva ani, în aceeaşi uitare va intra şi Sergiu Mocanu, care, de ceva timp, este „luptătorul şef” al Mişcării Populare “Antimafie”. Atît de mult s-a multiplicat în propriile-i biografii, încît nu mai ştie omul cinstit ce să mai creadă, buimăcit fiind numărul celor „care-i tot vor binele”, iar el se usucă de foame pe zi ce trece!

Este suficient să jalonăm doar cîteva din traseele lui. Iniţial, a fost patriot al Frontului Popular, formaţiune din partea căreia a fost şi deputat.

Făcînd un arc peste timp, ne amintim că „românul” Sergiu Mocanu s-a paraşutat, pe 2 februarie 2004, în sediul Preşedinţiei R. Moldova, în calitate de consilier cu misiuni speciale pe lîngă ex-preşedintele Vladimir Voronin. Cei care l-au văzut în această postură, spun că tare-i plăcea să pozeze în nabab! Încheindu-şi „misiunile speciale”, Voronin l-a demis pe 26 iunie  2007. Gurile rele spun că şi asta a fost o regie pentru ca să-l trimită în alte „misiuni speciale”, adică să-l teleporteze, de rezervă, în alte timpuri politice, ca cele de astăzi.

Fără scandal nu se putea! „Credibilitatea” sa i-au oferit-o chiar copii lui, iar asta după ce l-au bătut măr şi l-au schilodit pe un alt tînăr într-o discotecă. Luptătorul de astăzi cu mafia, Sergiu Mocanu, n-a conceput că fapta huliganică a celor doi fii ai lui trebuie pedepsită prin lege, motiv pentru care a transformat-o în persecuţie politică. Atunci de fapt „s-a lucrat” la imaginea de anticomunist a lui Mocanu, compromisă total în tabăra zisă democrată.

Forţînd nota ca să pară, pentru viitor, un anticomunist veritabil, Mocanu şi-a sfătuit copii să sară pîrleazul Ambasadei României de la Chişinău. Acolo au fost cazaţi vreo şase luni, sfîrşitul anului 2008 şi începutul anului 2009. Reţineţi că deja în acea perioadă circulau misive secrete cu privire la necesitatea înlăturării de la putere a comuniştilor prin orice metode!

Ca să fie şi mai convingător, „martirul” Mocanu s-a dus şi prin România ca să se plîngă de persecutarea copiilor lui. Vă daţi seama cum rîdea în barbă Mark Tkaciuk? Ghinionul lui Mocanu a fost acela că politicienii responsabili şi serviciile secrete româneşti n-au pus botul la „anticomunismul” lui şi nu s-au lăsat atraşi în cursa jocului său, mai precis al celor din umbră.

Prin 2009-2010, dădea deja semne de resuscitare politică prin Partidul pentru Neam şi Ţară.

„Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă!” „Politică”, i s-a spus!

De o pajişte bună de vreme, neo-Mocanul de astăzi are suficiente resurse ca să-şi promoveze obsesivul slogan „comuniştii şi mafia de la guvernare sunt toţi o apă şi-un pămînt”! Păi nu ştia asta încă de cînd lucra, colabora cu ei? Bineînţeles că ştia, ca orice bun student şi absolvent al eminentului Institut Pedagogic de la Tiraspol. Ca profesor titrat în Transnistria la disciplinele fizică şi astronomie, ştie să aplice teoria mecanicii cuantice la nivelul mişcării moleculare din creierul uman, dar şi să promită luna de pe cer alegătorilor în calitate de astronom.

Cine-l insultă pe Mocanu şi spune că-i prost, are de-a face cu noi! Nu-i prost deloc, ci isteţ şi descurcăreţ dat dracului, cum se spune în popor! Dar, căci asta-i viaţa, întotdeauna orice deştept este nevoit să afle că sunt milioane şi milioane de oameni mai deştept decît el, care se prind de orice şmecherie.

Ca să pară ataşat nevoie-mare de valorile româneşti şi limba română. Mocanu şi-a croşetat, pe 27 August, Congresul I al Mişcării Populare “Antimafie”. Un cîrcotaş hîtru şi pus şi pe snoave a spus că mai bine-i zicea Congresul „Altămafiei”. Nu-l putem contrazice căci cam asta-i tradiţia în care s-a născut statul R. Moldova!

La acest Congres „Altămafie” (spunem aşa ca să nu-l supărăm pe amicul nostru, dar şi pe sutele de mii de moldoveni care-s de acord cu el), Mocanu a spus: “Vom declara cea de-a doua Republică! Un nou început, pentru că noi credem că Republica Moldova mai are o şansă! Timp de 22 de ani, toate instituţiile statului se ocupă de un singur lucru – deturnarea fondurilor statului în interese de clan şi de grup!”

A doua Republică? Dar de ce nu a IV-a, aşa cum ar fi normal, nesocotind-o pe cea proclamată de Stalin în Transnistria după 1918? Doar prima a fost Republica Democratică Moldovenească, creată pe 2 decembrie 1917 de către Sfatul Ţării, a doua a fost  RSS Moldovenească, între 1040 şi 1991, cu „o pauză” între 1941 şi 1944, iar a treia este actuala R. Moldova”?

 “Toţi judecătorii vor fi eliberaţi din funcţie. O parte dintre ei vor merge la strîns căpşuni în Spania, iar o altă parte vor ajunge la puşcărie. Acelaşi lucru se va întîmpla şi cu patronii lor, care au dat ordine politice. Procurorii vor împărtăşi aceeaşi soartă.” 

Prin aceste slogane, Mocanu ne aduce aminte de politicianul extremist român Corneliu Vadim Tudor, care promitea execuţii publice pe stadioane. Vă daţi seama că vorbeşte gura fără el? Cum să dai afară toţi judecătorii şi procurorii, indiferent de culpele unora sau ale altora, şi în baza cărei legislaţii să-i bagi în puşcării? Aşa ceva nu se poate decît printr-o lovitură de stat militară! Numai astfel se poate abroga Constituţia, legile ţării şi se poate instaura Curtea Marţială! Fermecat fiind de propria-i imagine a propriei sale imaginaţii, Mocanu uită că suntem în anul 2003, nu în anii 1800-1900!

„Judecătorii şi procurorii vor avea salarii ridicate ca să poată să nu mai fie corupţi”, a mai răcnit Mocani, referindu-se la cei care vrea să-i numească el. De unde o lua el bani într-un stat dictatorial şi izolat cum şi-l doreşte el? Habar nu are şi nici nu-l interesează, important pentru el este să prostească suficienţi oamenii a să-l voteze!

“Comuniştii şi mafia de la guvernare sunt o apa şi-un pămînt”, spune Mocanu, dar se vede treaba că „Antimafia-Altămafie” şi el sunt mult sub apă şi pămînt! 

„Luptătorul” Mocanu

Practic, întreaga biografie a acestui om nu ne oferă nici un exemplu de luptă a lui cu mafia, deşi ar trebui ca întreaga lui viaţă să fie un exemplu în acest sens. De cînd a fost scos de la naftalină şi aruncat în spaţiul public, n-am văzut decît o luptă a lui personală cu Vlad Plahotniuc. L-a acuzat şi îl condamnă permanent de toate relele din lume. Îl credem pe cuvînt, dar avem nevoie şi de dovezi serioase, iar el niciodată nu ne-a oferit ceva consistent.

Absolut toate dezvăluirile lui sunt cusute cu aţă albă în ceea ce priveşte sursa informaţiilor. Avem tot timpul senzaţia că cineva îi oferă aceste informaţii aşa cum noi aruncăm cîte un os unui cîine înfometat. Care-i „sursa comunistă” care i-a pus la dispoziţie lui Mocanu informaţii despre Pădurea Domnească? Se afirmă că Plahotniuc controlează Procuratura. De acord, dar nu toată, pentru că acolo mai sunt şi surse pentru staff-ul comuniştilor, singurii care au crezut că pot profita de acel omor. Spunem asta deoarece sursele care au putut transmite informaţii despre acea crimă puteau fi şi din Procuratură, din sistemul judecătoresc, SIS şi... restul nu mai spunem! Ghiciţi singuri!

Aşadar, care-i lupta de o viaţă a lui Mocanu cu mafia? Strigătele lui de acum sunt doar electorale. Veţi vedea! Chiar că nu merită să mai continuăm!