La 50 de ani, Gheorghe Ţopa se simte om împlinit

Fără muzică viaţa ar fi o greşeală (F.Nietzsche)

Îndrăgitul interpret de muzică uşoară, Gheorghe Ţopa a păşit peste pragul de 50 de ani, dar evenimentul nu l/a pus pe g]nduri sumbre. E la fel de vesel, vorbăreţ şi binevoitor.

Gheorghe a venit pe lume într-o familie numeroasă din Nisporeni, fiind al 10-lea copil. După dînsul, a mai venit ultimul, care a întregit familia. El, însă, s-a născut la 6 mai 1963, în zi de sărbătoare, cînd biserica îl prăznuia pe Sfîntul Gheorghe, cel cu cheile anotimpului cald la brîu. De aceea l-au şi botezat cu acest nume.

Părinţii lui munceau din greu pentru a le asigura pîinea cea de toate zilele pentru cele 11 guri, cu ale lor, 13. Maică-sa cîştiga din cusut, folosind uneori şi mărgăritare, diferite perle. Taică-său a fost suflător de sticlă. De mic, Gheorghe îndrăgise muzica şi învăţase de sine stătător cîteva acorduri la chitară. Dar nici să viseze să ajungă mare cîntăreţ. Visul lui era să se facă director de Casă de Cultură, ca să aibă posibilitatea să cînte cît îi va pofti sufletul.

Pînă la armată îmbrăţişase meseria de şofer

Apoi, se înscrie la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău, la specialitatea canto. Pînă la absolvire reuşeşte să se căsătorească cu Lucia Chicu din Nisporeni şi să aducă pe lume doi feciori (Gheorghe şi Ghenadie). Văzînd că se termină învăţătura şi că are responsabilitatea de familist, a mers la maestrul Dolgan după un sfat, ce să facă mai departe, să rămînă la Chişinău sau să-şi caute norocul în Nisporeniul său natal. Mihai Dolgan a fost un om cu suflet mare, i-a ascultat păsul şi l-a rugat să cînte ceva. Şi Gheorghe a cîntat un cîntec propriu, dedicat unei fete, care nu l-a aşteptat să revină din armată, căsătorindu-se cu altul. Era o piesă banală, dar maestrul Dolgan a găsit ceva în ea şi l-a acceptat în formaţia „Contemporanul”. Ulterior piesa „Lacrimă amară” a fost prelucrată şi muzical, dar şi textual (Dumitru Matcovschi).

Gheorghe Ţopa nimerise pe val. Era perioada Renaşterii Naţionale. Piesele lui „Veniţi acasă, măi copii”, „Scrisul Latiniei”, „ Zice lumea”, „Maria-Maria”, „Antuanela” şi m.a. au ajuns şlagăre pentru moldoveni. Purta păr lung şi mustaţă neagră ca pana corbului. Se bucura de popularitate.

La „Contemporanul” cîntă alături de fraţii Bivol, Larisa Ghelaga şi Anatol Roşcovan. Merge în turnee prin ţară şi peste hotarele ei.

În 1990 el trece în formaţia „Teodor”, condusă de Petre Teodorovici, iar din 1992 îşi formează propria formaţie „Curaj”.

În 1996 i se conferă titlul de Maestru în Arte. Iar în 2002, absolveşte facultatea regie de estradă a Academiei de Arte.

Îşi făcuse un nume, cîntînd piese uşoare, melodioase, simple pînă la banalitate. De la un timp îl preocupă businessul. A început cu un bar, care îi aduceau venituri modeste şi a decis să scape de el, cedîndu-l (în arendă) unui amic. Apoi, îi făcuse cu ochiul construcţiile. A investit bani în această afacere, ca ulterior să nu şi-i poate scoate. S-a dezis şi de acest meşteşug, trecînd la o afacere nouă – a deschis un salon de frumuseţe,în centrul capitalei, unde lucrează toată familia Ţopa. Gheorghe spune că are încredere în soţie, fecior şi noră şi vine pe la salon doar să-şi facă pedichiura şi masajul cosmetic. Gheorghe a fugit tot timpul de muncile agricole. Mai bine să „tunzi” paraua, decît să strîngi ţărîna sub unghii.

El continuă să cînte pe la petreceri, nunţi, cumătrii, vrăjind publicul cu şlagărele sale „Fata mamei, fata tatei” ( deşi are doar doi feciori), „Zice lumea”, „Noi doi” şi alte „ţiganiade”. A numărat în repertoriul său 50 de piese. La concertul jubiliar, care a avut loc pe 8 mai în Palatul Naţional „Nicolae Sulac” şi-a invitat toţi amicii. Pentru fani s-au vîndut bilete.

În rest, Gheorghe spune că e mulţumit de viaţă. Şi-a schimbat automobilul pe unul de culoare mai deschisă, merge la fotbal şi mănîncă cu poftă plăcintele preferate cu vişine, mere şi dovleac.      

Gheorghe Ţopa se mîndreşte cu nurorile sale şi aşteaptă cu nerăbdare fericirea de a se vedea bunel.

La mulţi ani, Gheorghe şi nu-ţi fă griji! Las-o pe seama băieţilor. Ei o să te facă bunel şi, sî sperăm, nu o singură dată.

Ion BORŞ