”Lăturalnicii” sunt cam lăsați în pace. De ce?

Autor: Mihai CONȚIU

Încă de la ieșirea sa pe ”rampa politică”, l-am criticat permanent pe Vladimir Plahotniuc și anturajul său, iar asta am făcut-o în virtutea unor realități evidente. Acum, asistăm la ”spectacolul juridic” al proceselor sale după ce a fost extrădat în Țară din Grecia. Spun ”spectacol juridic” întrucît ni se creează senzația că amploarea proceselor sale este lipsită de... amploarea cuvenită. Judecarea lui Plahotniuc nu trebuie să fie, nici pe departe, un ”triumf politic”, ci un act de justiție liber și atotcuprinzător. Dacă vor exista sentințe emise cu jumătăți de măsură (adevăr), ar fi într-aiurea să ne mirăm că Plahotniuc își va găsi ”dreptate” la CEDO.

Este incontestabilă realitatea că oligarhul a stăpînit Moldova după bunul lui plac pînă în clipa în care a fugit din Țară. A fost un soi de dictator relativ mascat, care se pare că-și exercita puterea prin interpuși slugarnici și bine plătiți, iar asta fără să lase în urmă vreo semnătură de-a sa pe vreun document care l-ar incrimina. Este bine cunoscut faptul că absolut nici un dictator nu poate rezista la putere fără sprijinul unei camarile docile și, se înțelege, cointeresate. Se pare că Plahotniuc a fost ”generos” cu recompensele în cam toate sferele de influență din Moldova, motiv pentru care există probabilitatea că încă mai există personaje, în foarte multe instituții ale Statului, inclusiv în sfera politică, care îi mai sunt încă fideli sau care se tem de posibilele lui dezvăluiri ori șantaje.

Este de neconceput ca doar Plahotniuc și Ilan Șor să fie acuzați de furtul miliardului atîta timp cît, pentru înfăptuirea acest jaf de proporții, au avut nevoie de un premier, un președinte de Parlament, un procuror general, un guvernator al Băncii Naționale și directori de bancă, un ochi închis pe la SIS etc. Se tot vorbește că Plahotniuc, în 2009, l-ar fi cumpărat efectiv pe fostul procuror general Valeriu Zubco de la Serafim Urechean cu două milioane de euro, iar în acest sens există și o mărturie a lui Vlad Filat. A auzit cineva despre vreun proces răsunător în acest caz penal de o gravitate excepțională? Mai apoi, presa a scris că Dorin Drăguțanu a fost numit guvernator al Băncii Naționale la propunerea lui Mihai Ghimpu, iar mai apoi ”a trecut în barca lui Plahotniuc”. În 2010, după ce m-am consultat cu bancheri din Bruxelles și Londra, am scris un articol în care expuneam părerea lor – Drăguțanu, fără să întrunească toate criteriile profesionale obligatorii pentru acest post, a fost numit în guvernator ”pentru a spăla bani”, fapt care s-a cam dovedit ulterior.

Printre ”lăturalnicii” executivi și fideli ai lui Plahotniuc s-au mai numărat fostul premier Pavel Filip, menajat suspect în toți acești ani, Andrian Candu, Marian Lupu, la fel de suspect menajat, Dumitru Diacov, Mihai Ghimpu ”cu ochii închiși”, procurori, șefi din MAI etc. Aici nu are rost să mai speculez cu numele unor personaje ”recompensate” din ”partidele adverse”. Vedeți cît de ”ample” ar trebui să fie procesele în care ar trebui să fie incriminați nu doar Plahotniuc și Șor? Între 2016 și 2017, guvernarea românească aservită coruptului pușcăriaș Liviu Dragnea, fost șef al PSD român, a acordat guvernării supuse lui Plahotniuc un împrumut nerambursabil de 150 de milioane de euro. Nimeni nu poate preciza unde s-au dus acești bani, ce comision au primit mijlocitorii români ai lui Dragnea, cum s-a ”fîstîcit” restul de bani rămași la Chișinău...!

Îmi amintesc de o fază semi-amuzantă și specifică ”lumii lui Plahotniuc”, al cărei protagonist a fost Vitalie Nagacevschi, fost membru al PLDM și fost avocat al lui Plahotniuc. Vorbind despre relația sa cu oligarhul, Nagacevschi, public, a spus că a primit de la el ”o ofertă de nerefuzat”. Vă dați seama cît de babană a fost ”oferta” aceea dacă nu a putut s-o refuze? Cu o relativă decență, Nagacevschi s-a retras din viața publică, lăsîndu-l în față pe fiul său, Fadei Nagacevschi, care, în calitate de jurist, nu ține nici un fel de ”distanță socială” de Plahotniuc.

Republica Moldova se opintește nărăvaș pe drumul insuficient asfaltat al Uniunii Europene. Crede cineva că la Bruxelles și în alte capitale europene nu sunt știute cele scrise mai sus? Eu știu direct că se știe!