O dată cu Majestatea Sa, a murit şi monarhia autentică a României

Autor: Mihai CONŢIU

„Regele a murit”, dar nu putem striga şi „Trăiască Regele”, dacă e să ne referim la celebra expresie a lui Charles al VII-lea, folosită în 1422, la urcarea pe tronul Franței, după moartea tatălui său. „Trăiască Republica România!”, dar a cui Republică – a lui Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu? „Trăiască Republica România!” a criminalului Ion Iliescu, care l-a hărţuit şi prigonit pe Rege şi a discreditat cum a putut Casa Regală a României prin ţiganizarea ţării cu doi bulibaşi pe care i-a încurajat să se autoproclame rege unul, iar celălalt împărat, ca să ridiculizeze prin metode securiste regalitatea?

O dată cu dispariţia Regelui Mihai I de România, a murit şi monarhia autentică a românilor. Iliescu şi securiştii ceauşişti au reuşit să dezbine şi să creeze haos succesoral în Casa Regală a României, iar aici este suficient să amintesc abila penetrare a actoraşului-agent Radu Duda în postura de principe consorţ.

După 22 Decembrie 1989, România a intrat în posesia golanilor comunismului – criminalul bolşevic Ion Iliescu, Brucan, Voiculescu, Petre Roman, Adrian Năstase, Traian Băsescu etc., precum şi criminala Securitate ceauşistă care i-a ajutat să se recreeze în democraţi. Anume aceşti criminali nu i-au permis României să se mîntuiască prin readucerea pe Tron a Regelui Mihai. Acum România ar fi fost model de civilizaţie pentru întreaga Europă, nu o şatră de ţigani bună de arătat acuzator cu degetul în toată Europa, iar asta în numele unei Corectitudini Politice deviate intenţionat, în favoarea valurilor de criminali, violatori şi terorişti islamişti primiţi cu braţele deschise pe acest continent predestinat dezintegrării identitare.

Ca popor, se vede că nu avem vocaţia mîntuirii. La fel ca şi în anul 1866, avem nevoie tot de un prinţ străin ca să ne civilizeze, să ne readucă la standardele morale colective care ne-au fost schilodite, pervertite după ce, sub ameninţarea pistolului lui Petru Groza şi a vieţii a circa o mie de studenţi monarhişti arestaţi cu doi ani înainte pentru că participaseră la un miting de apărare a monarhiei, MS Regele Mihai a fost nevoit să abdice pe data de 30 Decembrie 1957.

Acum România este tot în genunchi, în faţa celor care au fost plămădiţi de ucigaşii României Regale. Cu umilinţa pe care o merităm şi cu revolta la care nu ştiu dacă mai avem dreptul, o să-i vedem pe urmaşii direcţi sau indirecţi ai celor care l-au alungat pe Rege din ţară cum îşi vor împleti cu ipocrizie condoleanţe pioase la moartea Regelui. În sinea lor, se bucură şi unii se gîndesc ce profituri vor putea scoate şi din această tragedie. Aici mă gîndesc inclusiv la preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României – Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu –, care, în stil securist, au umblat din timp după „sinecuri regale”, propunînd acordarea statutului juridic oficial Casei Regale a României. N-au făcut-o pentru că sunt regalişti, căci sunt plămada morală şi ideologică a asasinilor monarhiei, ci pentru avantajul că au „omul lor” în interiorul Casei Regale. Mai lipseşte Ion Iliescu din corul de bocitoare, deşi nu-i exclus să nu-şi dea „pios” cu părerea, asta ca blestemarea românilor să-şi aibă împlinire.

Iartă-ne, Maiestate! Am avut deosebita cinste să Vă întîlnesc de trei ori şi de tot atîtea ori să îngenunchez în faţa Reginei Ana şi ştiu că, împreună, aţi fost întruchiparea românilor absoluţi care noi nu suntem, că aţi fost standardele morale absolute la care românii n-au fost capabili să se ridice izbăvitor după „beţia desfrînată a comunismului”, dar mai am şi convingerea că ne veţi ierta pe toţi, deşi nu o merităm. Cei care v-au alungat de pe Tron în 1947 au ucis România modernă pe care a fondat-o Carol I, înaintaşul Majestăţii Voastre. Cei care v-au interzis revenirea în ţară, în 1990, au ucis România demnă şi civilizată care s-ar fi născut dacă reveneaţi pe Tron. Majestatea Voastră îi puteţi ierta, dar noi, ca simpli muritori, nu-i putem ierta niciodată pe aceşti călăi!

P. s. MS Regele Mihai I de România s-a stins din viaţă Marţi, 5 Decembrie, la vîrsta de 96 de ani, după o lungă suferinţă, la reşedinţa Sa privată din Elveţia. Înmormîntarea va avea loc la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală.

Regele Mihai de Hohenzollern s-a născut pe 25 Octombrie 1921 la Sinaia, în România. La şase ani devine rege, alături de o regenţă, după ce bunicul lui, Ferdinand, murise iar tatăl său, Carol al II-lea, renunţase la tron şi rămăsese în străinătate din pricina unei relaţii de dragoste controversate. În 1930 tatăl se reîntoarce însă pe neprevăzute şi ia din nou puterea. În 1938, instaurează dictatura regală. A urcat din nou pe tron pe 6 Septembrie 1940, după ce Carol al II-lea a fost forţat să abdice, în urma pierderilor teritoriale pe care România le suferise. Regele Mihai avea atribuţii mai mult decorative, adevăratul lider al statului fiind prim-ministrul Ion Antonescu. Prin îndepărtarea acestuia, la 23 August 1944, Mihai I a contribuit decisiv la scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial ce circa şase luni.

După război, nu a reuşit să împiedice bolşevizarea ţării, sovieticii impunînd, la 6 Martie 1945, Guvernul Petru Groza, controlat de comunişti. În faţa abuzurilor acestora, a declarat greva regală, între August 1945 şi Ianuarie 1946, care a folosit doar la primirea în Guvern a cîte unui reprezentant din partea partidelor democratice. În Noiembrie 1947, liderul Opoziţiei anti-comuniste, Iuliu Maniu, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru „înaltă trădare”. La o zi după anunţarea verdictului, Regele a plecat la Londra la nunta Reginei Elisabeta a II-a, verişoara Sa, unde a întîlnit-o pe Regina Ana, cu care avea să se căsătorească pe 10 Iunie 1948, în Grecia, la invitaţia regelui Pavlov şi a reginei Frederica ai Greciei.

Comuniştii au fost surprinşi că Mihai I s-a întors în ţară, aşa că în 30 Decembrie al acelaşi an l-au silit să abdice. Gheorghe Gheorghiu Dej şi Petru Groza, după ce îi tăiaseră liniile telefonice şi înlocuiseră gărzile Palatului Elisabeta cu trupe din divizia Tudor Vladimirescu, sub ameninţare l-au pus să semneze actul prin care renunţa la şefia statului. După “vizita” la Palatul Elisabeta, Petru Groza şi-a informat miniștrii că a avut loc „o lichidare prietenească a monarhiei”. Parlamentul a luat act de lovitura de stat într-o şedinţă pur formal.

După lovitura de stat din 30 Decembrie 1947, de la Palatul Elisabeta, Regele s-a întors la Sinaia, supravegheat îndeaproape de autoritățile comuniste. Avea să plece în exil pe 3 Ianuarie 1948. Avea să revină în ţară abia după 1989.