Thomaz Soares da Silva, cunoscut ca Zizinho a fost un fotbalist brazilian care în toată cariera sa a jucat pentru patru echipe din Brazilia şi una din Chile. El putea să joace atît ca mijlocaş ofensiv cît şi ca mijlocaş de bandă. Născut la data de 14 octombrie 1921 în Rio de Janeiro, el a jucat la Flamengo, Bangu, Sao Paulo şi la Audax Italiano din Chile. Cu Flamengo a cîştigat campionatul în Brazilia de 3 ori în anii 1942, 1943 şi 1944.

Momentul de glorie a lui Zizinho a fost Cupa Mondială din anul 1950 cînd a înscris 2 goluri şi a ieşit în evidenţă prin driblingul său excepţional, prin faptul că şuta foarte bine cu ambele picioare şi prin viziunea arătată în joc. La Cupa Mondială din 1950 el şi-a ajutat echipa să ajungă pînă în finală unde au pierdut (1-2) în faţa celor din Uruguay. Zizinho a jucat de 53 de ori pentru Brazilia şi a marcat 30 de goluri.

La Cupa Mondială din 1938 din Franţa, Brazilia a fost senzaţia turneului, introducînd pentru prima dată la nivel internaţional un joc foarte plăcut fanilor, care acum în „vremurile noastre” este sinonim naţionalei Braziliei. În acel an au reuşit doar locul 3 însă cel mai bun jucător al tuneului a fost ales brazilianul Leunidas da Silva.

În 1939, în timpul unui meci de pregătire pentru Flamengo, Leunidas da Silva a fost înlocuit cu tînărul Zizinho cu 10 minute înainte de finalul meciului. În acele 10 minute el a înscris 2 goluri şi prezenţa sa în echipă a făcut ca Flamengo să cîştige campionatul Braziliei de 3 ori în anii 1942, 1943 şi 1944.
Din cazuza celui de-al Doilea Război Mondial următoarea Cupă Mondială a avut loc în anul 1950 iar brazilienii au fost gazdă, ceea ce a contribuit la construcţia celebrului stadion Maracana, cel mai mare stadion în acea vreme. Fotbalul era deja un simbol al Braziliei. Stilul rapid, acrobatic şi mai ales spectaculos practicat de Brazilia făcea ca gazda tuneului să fie şi principala candidată la titlul mondial. Brazilia a jucat memorabil la acel tuneu final. Un articol din Gazzetta dello Sport îl descria pe Zizinho ca fiind Leonardo da Vinci: „creeaza opere de artă cu picioarele sale pe imensul stadion Maracana”.Au ajuns în finala la care au luat parte 200.000 de oameni care şi-au văzut favoriţii cum pierd din cauza unui gol tîrziu marcat de Alcides Gigghia.
Zizinho a fost votat jucătorul tuneului însă asta era irelevant pentru el. Sabar, un coleg: „Zizinho era mereu afectat pentru că lumea îşi amintea de el doar pentru acea finală pierdută”.
Flamengo l-a vîndut în acelaşi an, contra dorinţei lui, la Bangu. El a avut aproape întotdeuna critici la adresa conducătorilor din fotbal iar asta l-a costat participarea la Mondialul din 1954. În 1958, la 36 de ani el era pe o listă preliminară pentru Cupa Mondială însă a refuzat din cauza vîrstei. În locul său la naţională a venit tînărul de 17 ani, Pele care a contribuit la cîştigarea titlului mondial din acel an. De atunci pentru Brazilia au început „anii de aur” - în care a cîştigat Cupa Mondială de cinci ori.

Zizinho s-a transferat în 1957 la Sao Paulo unde a reuşit să cîştige campionatul, ceea ce l-a făcut iubit în cele 2 mari oraşe ale Brazilie. După 2 sezoane la Sao Paulo el a plecat la Uberaba pentru ca după un sezon să plece în Chile la Audax Italiano, echipa la care şi-a încheiat cariera după sfîrşitul sezonului 1961-1962.

Pele a spus întotdeauna că Zizinho a fost cel mai bun fotbalist pe care l-a văzut: „El a fost un jucător complet. Putea juca la mijloc sau în atac, putea înscrie sau centra”. Zizinho a ieşit pe locul 4 în clasamentul IFFHS al celor mai buni jucători din secolul XX.
După ce s-a retras, Zizinho a primit un post în primăria oraşului în care s-a născut.
Fiul său este Giovani dos Santos, fost jucător la Barcelona şi Tottenham.

Mircea DOMINTE