Un posibil război comercial cu China

Comisia Europeană a propus statelor membre UE să impună o taxă vamală asupra panourilor solare importate din China. Raţiunea unei asemenea decizii luate de oficialii de la Bruxelles: protejarea firmelor europene din domeniul asamblării de panouri solare. Din cauza crizei, dar şi a „concurenţei neloiale” făcute de chinezi (spun experţii de la Comisie), aceste companii europene sunt ameninţate cu dispariţia.

Peste 60% din exporturile chinezeşti de produse legate de captarea energiei solare (cifrate în 2012 la aproximativ 36 de miliarde de dolari) au avut ca destinaţie piaţa Uniunii Europene. În schimb, China a importat din UE materii prime pentru construirea panourilor solare în valoare de doar 7 miliarde de dolari.

Multe firme europene care produc şi ele panouri solare spun că s-a ajuns la situaţia în care chinezii sunt dispuşi să îşi vîndă produsele chiar şi în pierdere, pentru a-şi fideliza consumatorii din UE. Principala companie însă care a depus plîngere la Comisia Europeană împotriva exporturilor de panouri solare din China este SolarWorld AG, companie germană care este cotată la bursa de la Frankfurt.

Impunerea acestor taxe vamale este cea mai radicală măsură anti-dumping pe care Comisia Europeană s-a văzut obligată să o impună la presiunile unor state membre. Taxa vamală pentru panourile solare produse în China şi vândute în UE este pentru început de 11,8%. Ea ar putea să ajungă în timp la peste 40%.

Episodul impunerii de taxe pentru panourile solare importate din China nu este unul izolat. Litigiile comerciale între Uniunea Europeană şi China sporesc de la an la an. Produsele chinezeşti, care îi deranjează pe unii actori economici de pe piaţa unică europeană prin preţurile mici practicate, sunt cele din domeniul echipamentelor de telecomunicaţii, jucării, ustensile de uz casnic, dar şi vesela din ceramică.

Patronii americani şi europeni au denunţat cu mult timp în urmă pregătirea unui „tsunami” comercial declanşat de China. În ultimii ani, s-a vorbit de o aţa numită «invazie textilelor chinezeşti», de avalanşa de produse toxice, contrafăcute şi prea ieftine venite de la chinezi. Umilinţa în sfera diplomaţiei comerciale, suferită de UE, s-a simţit mai acut în primii ani ai crizei financiare. Disperate după lichidităţi, speriate să nu ajungă în starea de faliment, multe din statele membre UE s-au văzut nevoite să vîndă investitorilor chinezi componente importante din economiile lor naţionale.

Mutarea Beijingului: şah la vinurile europene

Beijing-ul a reacţionat imediat. Autorităţile chineze consideră că impunerea de drepturi vamale punitive exporturilor de panouri solare chinezeşti va provoca o gravă deteriorare a relaţiilor comerciale cu UE. China a calificat decizia luată de Comisia Europeană drept «un recurs abuziv la măsuri protecţioniste».

Chinezii au aşteptat mai întîi ca UE să lase loc unei runde de negocieri înainte de a se intra în logica unui conflict comercial deschis. Ministrul chinez al comerţului, Shen Danyang, a lansat chiar un mesaj de avertisment Bruxelles-ului: «Nu cred că este momentul ca Uniunea Europeană să pornească un război comercial cu China. Noi nu dorim aşa ceva. Dar putem lua măsuri prin care să apărăm interesele noastre legitime».

La rîndul lor, preşedintele Franţei, Francois Hollande şi ministrul german al Economiei, Philipp Roesler, au cerut Bruxelles-ului găsirea unei căi de compromis şi eventual organizarea de urgenţă a unui summit privind relaţiile economice UE-China. Cel care refuză cu încăpăţînare o asemenea soluţie de compromis este chiar Barroso însuşi. El a respins ideea organizării unei runde de negocieri cu chinezii. În cădere liberă ca popularitate, criticat atît la stînga, cît şi la dreapta, pentru administrarea dezastruoasă a Uniunii Europene pe timpul crizei, Barroso crede că, adoptînd o poziţie inflexibilă şi riscantă în ceea ce priveşte relaţiile comerciale UE-China, va reuşi să îşi atragă simpatia sferei patronale, şi chiar sindicale din Europa, pozînd în salvatorul «produselor made în Europe».

Acesta poate fi catalogat drept un nou pas greşit al Comisie condusă de Jose Manuel Barroso, cel care fusese în tinereţe admiratorul maoismului, dar care a devenit, iată, adversarul capitalismului chinez. Barroso a ignorat opinia a 15 state europene, printre care Germania (primul partener comercial al Chinei), Marea Britanie şi Franţa, care s-au pronunţat împotriva unei asemenea măsuri dure împotriva Chinei.

În urma semnalului dur al lui Barroso, Beijing-ul a contra-atacat Sîmbătă, 8 Iunie, în spiritul unei legi a talionului aplicată în sfera comercială. Copiind comportamentul inflexibil al Comisiei Europene faţă de exporturile de panouri solare, autorităţile de la Beijing au declanşat şi ele o anchetă anti-dumping în privinţa importurilor de vinuri din UE. Măsura loveşte marile producătoare de vinuri europene: Franţa, Italia, Spania. Potrivit datelor oferite de Comisia Europeană, China importă vinuri pe piaţa ei internă în valoare de aproape 800 de milioane de euro. Impunerea unor taxe vamale pentru importurile de vinuri europene, va însemna o lovitură grea dată tocmai acelor ţări din sudul Europei, în special Spania, care sunt în recesiune şi încearcă din răsputeri să îşi reechilibreze balanţa de plăţi prin exporturi de produse tradiţionale.

China Daily comenta că, în cazul în care Uniunea Europeană va continua să ignore interesele chinezilor, vor urma alte etape ale războiului comercial, după logica «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte», declanşată, potrivit Beijingului, la sediul Comisiei Europene.

Cît de mult depind economiile Europei de China?

Dacă firma care a depus plîngere la Comisia Europeană, şi de la care a izbucnit conflictul panourilor solare, este una din Germania, nu trebuie trasă greşit concluzia că toate companiile germane salută impozitarea exporturilor chinezeşti. Giganţi precum BASF, BMW sau Daimler, consideră măsura anti-dumping a Bruxelles-ului cît se poate de prost venită. Aceste mari companii germane sunt dependente de exporturile pe care le fac ele pe piaţa chineză (peste 30%). Un război comercial UE-China le-ar da lovitura de graţie, declanşînd un lanţ de consecinţe financiare şi sociale.

Recent, doi analişti de la European Council of Foreign Affairs (H. Kundnani et J. Parello-Plesner. În studiul «Germania şi China – de ce contează pentru Europa relaţiile speciale cu chinezii) spuneau: «Cînd privesc spre Germania, chinezii văd două evoluţii pe termen lung: puterea din ce în ce mai mare a Germaniei în Europa, şi creşterea dependenţei Germaniei faţă de China».

Economiştii estimează că deficitul comercial al UE faţă de China era cifrat la 122 miliarde de euro în 2012, şi că el va continua să crească. Cele care vor pierde în urma unui război comercial extins cu China vor fi anumite state membre UE care şi-au consolidat un flux de exporturi extrem de profitabil pentru ele. Pentru că ele au cedat şi din suveranitatea lor economică, iar Comisia Europeană are acum ultimul cuvînt în privinţa politicilor comerciale, vor trebui să suporte consecinţele unor măsuri absurde luate de eurocraţi.

Corespondenţă de la Bruxelles de George Bogdan pentru Cotidianul.ro