Adevărul din spatele acestei doctrine politice

Autor: Mihai CONȚIU

Fiind oarecum ”la modă” în unele State europene, ”suveranismul”, care, totuși, e o doctrină politică destul de duplicitară, și-a făcut pîrtie și prin programele sau asumările publice ale unor partide moldovenești. Aici mă refer la realitatea că ”suveranismul”, ca doctrină, a fost născocit de către politicieni deoarece definiția de ”naționalism” li se părea ”depășită” ori prea agresivă, deși, în realitate, ambele formulări – naționalism și suveranism – sunt ingredientele aceleiași supe politice diversioniste, după cum veți constata. Politicienii ori partidele politice moldovenești care-și asumă ”suveranismul” cred că se reinventează, deși, de-a lungul timpului lor politic, au demonstrat deja că potențialul lor politic este epuizat, dar mizează, în continuare, pe ignoranța alegătorilor. Chiar dacă știți, respectînd rigorile publicistice, sunt obligat să fac cîteva precizări explicative legate de ”suveranism” în oglindă cu naționalismul. ”Suveranismul”, în general, se definește prin izolaționism. ”Suveranismul” este o doctrină politică care pledează pentru apărarea autonomiei decizionale a statelor, fără influență externă sau constrîngeri supranaționale.

”Suveranismul” nu se confundă cu ”suveranitatea”, scrie analistul Cristian Câmpeanu în revista românească ”22”. ”Suveranitatea se referă la statele suverane, care este exercitată de către un Stat în interiorul granițelor unei țări. Suveranismul este tendința de a impune autoritatea statelor naționale, diluată sau pierdută în beneficiul unei structuri supranaționale, cum este Uniunea Europeană. Fără o Uniune Europeană la care să se raporteze negativ, suveranismul nu ar exista. Suveraniștii cer să reia controlul asupra politicilor economice naționale, pentru că resping libera circulație a bunurilor și mărfurilor și, în general, resping capitalismul. Suveraniștii, atît cei de extrema stîngă, cît și cei de extrema dreaptă, își doresc o economie centralizată, care să redistribuie mari cantități din avuția națională după model comunist sau fascist. Suveraniștii nu s-ar da în lături de la naționalizări, în special ale companiilor care fac parte din multinaționale. Pentru suveraniști, statul trebuie să joace un rol central în economie, pentru că numai statul poate reda dimensiunea națională, suverană a economiei. În aceeași idee a naționalizării economiei și politicii, suveraniștii sunt mari dușmani ai globalizării”, scrie Cristian Câmpeanu.

<Suveranismul este un amestec de varii fobii și emoții. Este un fetișism identitar care absolutizează „tradiția” și o mitologică specificitate. Drepturile omului sunt negate pentru că „nimeni nu are dreptul să ne dicteze cine suntem”. Absolutizează diferența pînă la a șterge posibilitatea însăși a universalității. Suveranismul este paroxismul izolaționismului>, scrie Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice la Universitatea Maryland din zona metropolitană Washington, DC. 

Naționalismul, la rîndu-i, reprezintă doctrina politică bazată pe apărarea, cel mai adesea uneori exagerată, a drepturilor și aspirațiilor naționale, iar aceasta tot în virtutea ”doctrinei suveraniste”, care, în fond, a fost preluată de la naționaliști.

În contextul celor arătate mai sus, trebuie să analizăm și onestitatea politicienilor moldoveni care își asumă calitatea de ”suveraniști”, fără să-i blamăm, ci doar să punctăm cîteva contradicții, care există și în rîndul celor din Uniunea Europeană. Astfel, printre ”suveraniștii” moldoveni îi aflăm pe foștii și încă actualii ”stataliști” ori ”pro-moldoveniști”, proveniți cam toți din rîndurile partidelor politice comuniste, socialiste ori ”centriste”. Aici mă refer, mai cu seamă, la cei care deja au cam spus ce au avut de spus și de făptuit, iar acum ”se reinventează” și, așa cum sugeram mai devreme, mizează, în continuare, pe ignoranța alegătorilor.

Nu este logic ca declarîndu-te ”suveranist” să-ți subordonezi suveranitatea propriei Țări unei alte puteri statale care ți-a inspirat ori subvenționat ”suveranismul”. Aici avem de-a face cu o contradicție majoră, nu doar în Moldova, ci și în România, Germania, Franța etc. ”Suveraniștii” luptă împotriva unei globalizări din care fac parte și le este imposibil să se separe. Da, pot face asta, însă după modelul Nord-coreean, numai că Moldova nu poate fi un ”Stat-bastion” așa cum este Coreea de Nord. În acest context, trebuie să reținem că ”suveraniștii” vor modelul dictatorial Nord-coreean, în care individul social nu mai contează decît ca o dată statistică, unde nu poate fi vorba despre un trai decent, libertăți individuale elementare și tot așa. În Coreea de Nord, există doar o ”suveranitate statală”, dar nu și ”suveranism” ca cel născocit, ca doctrină politică, în Europa, dar cu inspirații și subvenționări din afara granițelor naționale.

În Moldova, ”suveranismul” se manifestă pe două module aparent contradictorii, dar care au în comun și două opțiuni comune. Astfel, pe de o parte există partidul moldovenesc ”suveranist” AUR care vrea să re-cîrmească această Țară spre o unire cu România, căruia i se poate ”atașa” și Partidul ”Democrația Acasă”, prin asocierea politică pe care o are cu AUR din România, iar pe de altă parte sunt partidele ”suveraniste” de stînga potrivnice unirii cu România, fiind suficient să-i amintim pe socialiști, comuniști și alții mai puțin numeroși ca organizații de partid. În plan opțional, toate aceste partide sunt împotriva Uniunii Europene și a Occidentului, în general, și, mai mult sau mai puțin declarativ, sunt adepții unor relații strînse cu Rusia și de subordonare geo-politică față de aceasta. În acest context, cum mai putem vorbi despre un ”suveranism” real? Sigur că avem de-a face cu o diversiune electorală de mari proporții.

O Țară ca Republica Moldova nu-și poate permite un ”suveranism” în concordanță cu termenii care definesc această doctrină politică și pe care i-am arătat mai sus. Dacă ajung la guvernare, ce fac acești ”suveraniști” – închid granițele, naționalizează tot capitalul privat al companiilor mixte și suprimă libertatea de exprimare și de asociere democratică pentru a elimina, în numele anti-globalismului, ”influențe externe sau constrîngeri supranaționale”? Păi cu ce bani ar mai putea exista ”Statul Suveranist Republica Moldova”? Din ”chingile” inevitabile ale globalismului nu pot scăpa nici State puternice ca Germania sau Franța, chiar dacă ajung la guvernare ”suveraniști” anti-UE. ”Suveranismul” politicienilor moldoveni este o himeră politică la fel ca ”neutralitatea” înscrisă în Constituție, numai că pe un cu totul alt palier. Afirm aceste lucruri deoarece, în egală măsură, ”suveranismul” și ”neutralitatea” pot oricînd să ajungă sub arbitrajul decizional al unui actor statal deloc ”suveranist”, iar aici iau în calcul actuala situație internațională greu previzibilă.

În Republica Moldova, nu va exista niciodată un ”suveranism guvernabil” deoarece ar fi permanent minoritar și... imposibil de înfăptuit! Spun ”imposibil” deoarece iau în calcul permanentele reconfigurări statistice ale minorităților naționale conlocuitoare, dar și ale moldovenilor majoritari. Aici nu mă refer doar la ucrainenii alungați de război, care au fost și vor continua să fie cea mai numeroasă minoritate națională în Moldova, la rușii, găgăuzii, romii, bulgarii și cei care tot vin din alte colțuri ale lumii spre a se stabili aici, ci și, mai ales, la moldovenii băștinași care-și părăsesc Țara într-un număr din ce în ce mai îngrijorător. Observați ce fel de alt contur multietnic se reconfigurează în Republica Moldova de mîine?

Dacă, prin absurd, ajunge la guvernare un ”suveranist”, cum va proceda cu unele dintre aceste minorități ”inconvenabile lui” – le va expulza, le va izola în ghetouri ori în lagăre forțate de muncă? În SUA, Donald Trump expulzează străini deoarece nu-și ”sărăcește numeric Țara”, în comparație cu Moldova care este ”sărăcită numeric” chiar de către moldovenii care o părăsesc. Ca să copiezi ”modelul Trump”, trebuie să ai o Țară ca a sa! Credeți că exagerez dacă afirm că ”suveraniștii moldoveni” sunt ”alambicați”, ”hoți de doctrine politice primejdioase” și manipulatori?