În războiul din Ucraina, nu există răsturnări de situație, ci se înregistrează o dinamică de extindere lentă care se lovește de o rezistență din ce în ce mai mică, scrie ΕFIMERIDA TON SYNTAKTON, potrivit RADOR.

În Primăvara anului 2022, Berlinul credea că nu va fi supus presiunilor, deoarece SUA impuseseră restricții pentru livrările de armament în Ucraina, restricții ce excludeau trimiterea de arme ofensive. Aproape un an mai tîrziu, sunt trimise tancuri de categorie grea și au început discuțiile despre avioane de luptă.

Un scenariu similar se conturează, după cîte se pare, și cu privire la implicarea unor forțe terestre NATO, deoarece trecutul istoric zbuciumat al Europei de Est legitimează scenarii de extindere prin implicarea în conflict a Poloniei și României.

Vestul Ucrainei, a cărei capitală este orașul Lviv, a aparținut Austriei, iar  în perioada 1918-1939 Poloniei. Este vorba de regiunea care odată cu Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 a fost anexată la URSS, sub suveranitatea căreia a revenit după încheierea războiului, în 1945.

Dacă există riscul unei împărțiri a Ucrainei, este foarte probabil ca Varșovia să urmărească o prezență a forțelor sale în Vestul Ucrainei, ca o garanție pentru viitoare aranjamente.

Mai periculos este cazul României, după cum reiese, de altfel, și din declarațiile recente ale lui Lavrov, cu privire la riscul unui efect de domino avînd ca punct de pornire Moldova.

Moldova, cunoscută și sub numele de Basarabia, a fost cucerită de Rusia la începutul secolului al XIX-lea, fiind desprinsă definitiv de sub stăpînirea Imperiului Otoman. Regiunea avea o populație pur românească, iar în 1918, împreună cu zona de coastă din Sud care acum face parte din Ucraina, a fost alipită României Mari care s-a format în 1918, după încheierea războiului.

În Iunie 1940, în baza unui acord tacit și informal între Moscova şi Berlin, Moldova a fost anexată la URSS, sub stăpînirea căreia a revenit după încheierea războiului, în 1945.

Între Moldova și Ucraina se interpune de facto autoproclamata în 1990 Transnistrie, locuită de ruși. Dacă Transnistria se va uni teritorial cu regiunile ocupate de forțele ruse, atunci nu există nici o îndoială că va fi anexată Rusiei, alimentînd în Moldova o dinamică în favoarea unirii cu patria-mamă România. De remarcat că un număr mare din populația Moldovei, inclusiv președintele țării, deține pașaport românesc.

Astfel, Moldova, țară a fostei URSS, s-ar afla în cadrul NATO și al Uniunii Europene, cu o Transnistrie care să constituie parte a statului român, dar aflată sub ocupație rusă!

Dacă cele de mai sus par a fi exerciții pe hîrtie sau, chiar mai rău, jocuri de strategie, același lucru a fost valabil și în urmă cu un an pentru scenariile care prevedeau consolidarea Ucrainei cu tancuri grele și avioane de luptă.

Dacă Polonia și Ucraina de Vest par departe, România și Moldova sunt în Balcani, iar focare ale revizionismului și iredentismului există nu numai în fosta Iugoslavie, ci și în România, unde există o puternică minoritate maghiară din punct de vedere numeric și compactă din punct de vedere geografic în regiunea Transilvaniei.

Crede cineva în mod serios că Orban va rata ocazia de a arăta aceeași sensibilitate față de maghiarii din România pe care o arată deja Bucureștiul pentru al doilea stat românesc, adică Moldova?

Într-un reportaj realizat de BBC în Vestul Ucrainei, un pensionar spunea că s-a născut în Austria, a făcut școala în Cehoslovacia, a făcut universitatea în Ungaria și a lucrat în URSS. ”Ați umblat mult”, a fost remarca jurnalistului, la care răspunsul primit a fost: „Nu am plecat niciodată din orașul în care m-am născut”!