Autor: Victor NICHITUŞ, jurnalist de dimineaţă

Aproximativ zece mii de oameni au manifestat la Chișinău în favoarea unirii Republicii Moldova cu România. Acțiunea s-a desfășurat duminică, 27 martie, tot atunci avînd loc și Sfatul Țării 2, o reeditare a celui din anul 1918. La cele două evenimente era așteptat să participe ex-președintele României Traian Băsescu care a cerut autorităților moldovene cetățenia. Domnul Băsescu nu a venit la Chișinău, a rămas la București unde a fost ales președinte al Partidului Mișcarea Populară – această formațiune politică are inclus în programul politic dezideratul unirii.

La o zi după acțiunile unioniste de la Chișinău, în capitala Republicii Moldova a venit într-o vizită de lucru viceministrul rus de externe domnul Grigori Karasin. Este prima vizită a unui oficial rus în Moldova după semnarea de către oficialii de la Chișinău a Acordului de Asociere la UE. Vizita face parte dintr-o serie de activități mai largi, desfășurate de către ministerul moldovean de externe pe relația cu Moscova și va culmina cu vizita. de la începutul lunii aprilie, a ministrului moldovean de externe, domnul Galbur, la Moscova, unde se va întlni cu șeful externelor ruse, domnul Lavrov.

Decidenții politicii externe de la Chișinău au înțeles că relația bună cu Federația Rusă trebuie păstrată. A spus-o și ministrul moldovean al economiei, domnul Calmîc. ”Introducerea sancțiunilor ruse produsele moldovenești a reprezentat reducerea cu 80 la sută a exportului Republicii Moldova în Federația Rusă. În cadrul întîlnirii celor doi miniștrii de externe ne dorim anularea acestor sancțiuni”, a declarat ministrul Calmîc.

La Chișinău, viceministrul rus a vorbit cu premierul moldovean despre asigurarea stabilității Republicii Moldova. Domnul Karasin a spus că sînt elemente pozitive pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state. Este vorba de vizitele demnitarilor de nivel înalt, efectuate recent, şi cele planificate pentru perioada imediat următoare şi de reluarea, în timpul apropiat, a activităţii comisiei mixte interguvernamentale privind cooperarea economică.

Domnul Karasin a mai vorbit şi despre stabilitatea Moldovei după ce unioniștii moldoveni au cerut dispariția statului moldovean și unirea lui cu România. Domnul Karasin a vorbit despre stabilitate după ce în spațiul public au apărut comentarii referitoare la o eventuală participare a fostului președinte al României la cursa prezidențială din Republica Moldova. De fapt, domnul Karasin le-a sugerat oficialilor moldoveni că doar relațiile mai calde cu Moscova, atît politice cît și economice, pot contribui la stabilizarea Moldovei.

Sînt destule date care vorbesc despre faptul că oficialii de la Chișinău ar trebui să folosească rapid această oportunitate oferită de către Federația Rusă – revenirea produselor moldoveneşte pe piața Federației Ruse este acea măsură care poate face ca Moldova să supraviețuiască în lipsa unui credit venit din partea FMI. Cabinetul condus de domnul Tarlev a funcționat fără ca Moldova să aibă un memorandum semnat cu FMI – în schimb produsele moldovenești erau acceptate pe piața rusă.

Presa scrie că președintele delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova, europarlamentarul Andi Cristea a declarat că pentru Republica Moldova perioada cecurilor în alb s-a încheiat și că România și Uniunea Europeană vor trece relația cu Republica Moldova prin filtrul unor condiționalități. Proastă declarație. În condițiile în care creditul solicitat de autoritățile moldoveneşte Bucureștiului nu a fost deblocat, iar domnul Iohannis (ori alții) nu a fost convins de acțiunile Chișinăului, declarația domnului Cristea zice negru pe alb că Bucureștiul dă banii, dar îi condiționează!

Dacă acest credit, care va fi întors cu un profit inclus, mai conține și alte condiționalitățim, atunci care ar fi motivul pentru a fi accesat? Dacă la Palatul Cotroceni nu au fost observate acțiunile de micșorare a tarifelor la gaz și energie electrică, dacă nu s-a văzut că pensiile au fost indexate cu 10%, că a fost aprobată legea cu privire la Procuratură, că procurorul general și-a dat demisia și a fost numit un nou guvernator la Banca Națională a Moldovei, înseamnă că la problemele de vorbire pe care le are, domnul Iohannis mai are și o problemă de vedere. Neoferirea creditului solicitat de către oficialii moldoveni vine să însemne că Bucureștiul împinge Moldova în brațele Federației Ruse.

Era de așteptat. Politicienii români nu au timp pentru Moldova. Declarațiile rămîn doar declarații, ele nu vor fi urmate de fapte. Pe Prut tot atîtea poduri au rămas. Chiar dacă, în urmă cu patru ani, la prima ședință comună de guvern, cea din 3 martie 2012, atît domnul Filat, cît și domnul Mihai Răzvan Ungureanu ne dădeau asigurări ca se va trece la construirea de poduri și de interconectări energetice.

Poduri nu s-au făcut. Prutul se trece la fel de greu. Iar demagogia politicienilor români este eminamente electorală. Ce ar trebui să facă politicienii moldoveni, cei care administrează destinele nu numai ale celor care se declară români, dar și destinele ucrainenilor, rușilor și găgăuzilor? Cum ar trebui să reacționeze cabinetul Filip la această tărăgănare a Bucureștiului a deciziei de oferire a unui credit care este absolut necesar? Domnul prim ministru Pavel Filip își păstrează calmul. La manifestările din 27 martie 2016, reprezentații structurilor de ordine s-au comportat cu mult profesionalism și au reușit să împiedice provocările existente. Devine din ce în ce mai clar că, într-o perioadă de instabilitate economică, aceste demonstrații ale unioniștilor ar fi putut genera periculoase derapaje.

Devine mai clar că, din varii pricini, partea română nu va oferi rapid creditul promis de către domnul Ponta. De asta, mîna de ajutor pe care o oferă autoritățile ruse, prin sugerata ridicare a sancțiunilor pentru produsele moldovene, trebuie acceptată. Așa cum acceptată ar trebui să fie și o apropiere a pozițiilor politice și economice a celor de la Moscova și Chișinău. Podurile peste Prut vor fi la fel de puține. Rușii sînt deja între Prut și Nistru și nu pleacă. S-au născut aici, unde să se ducă? Iar cu asta Bucureștiul, oficial ori neoficial, trebuie să se împace – interesul Republicii Moldova nu coincide mereu cu interesul României.

Pentru cei 684 de kilometri de frontieră cu România, Republica Moldova are cinci poduri rutiere Giurgiuleşti - Galaţi, Cahul - Oancea, Leuşeni - Albiţa, Sculeni - Sculeni şi Lipcani - Rădăuţi Prut.