Furculiţele au fost folosite pentru prima dată în Evul Mediu, dar să mănînci cu ele era scandalos. În secolul al XI-lea, o prinţesă greacă a murit la scurt timp după ce a introdus folosirea furculiţei la nunta ei cu un doge veneţian, Domenico Selvo. Moartea ei a fost percepută ca o pedeapsă divină. În timp ce furculiţele era un lucru obişnuit la mesele nobililor din Italia încă din secolul al XI-lea, iar în Franţa se foloseau din secolul al XIV-lea, în Anglia ele au fost introduse abia în 1611 de Thomas Coryat, prin cartea sa "Obiceiurile lui Coryat prinse în grabă în cinci luni de călătorie în Franţa, Savay şi Italia".

Clasa superioară din Spania a început să folosească furculiţa în secolul al XVI-lea. În 1630, Guvernatorul Winthrop de Massachusetts avea prima şi singura furculiţă din America. Furculiţele, cele mai multe cu doi dinţi, erau cunoscute ca "linguri despicate". Cu toate că existau specimene cu 4 şi 5 dinţi înainte de 1600, furculiţa cu 4 dinţi a devenit obişnuită abia în secolul al XIX-lea. În Thailanda, încă mai este considerat scandalos să-ţi duci mîncarea în gură cu furculiţa, ea fiind folosită doar pentru a-ţi pune mîncare pe lingură.