Cea mai mare forță sub acoperire pe care a cunoscut-o vreodată lumea este cea creată de Pentagon în ultimul deceniu. Aproximativ 60.000 de persoane aparțin acum acestei Armate secrete, multe lucrînd sub identități mascate și cu profil redus, toate făcînd parte dintr-un program amplu numit „signature reduction” (reducerea semnăturilor). Forța, de peste zece ori mai mare decît elementele clandestine ale CIA, efectuează misiuni interne și străine, atît în ​​uniforme militare, cît și în haine civile, în viața reală și online, ascunzîndu-se uneori sub afaceri private și de consultanță, unele dintre ele fiind companii cu nume de uz casnic.

Schimbarea fără precedent a plasat un număr din ce în ce mai mare de soldați, civili și contractori care lucrează sub identități false, parțial ca rezultat natural în creșterea forțelor speciale secrete, dar și ca răspuns intenționat la provocările călătoriei și operării într-un sistem din ce în ce mai transparent în lume. Mai mult, explozia războiului cibernetic al Pentagonului a dus la mii de spioni care își desfășoară munca de zi cu zi sub diverse identităţi inventate, chiar tipul de operațiuni nefaste pe care Statele Unite le denunţă atunci cînd spionii ruși și chinezi fac același lucru.

Informaţiile publicate în exclusivitate de Newsweek despre această lume secretă sunt rezultatul unei anchete de doi ani care implică examinarea a peste 600 de CV-uri și 1.000 de posturi de muncă, zeci de cereri din Legea privind libertatea de informare și o mulţime de interviuri cu participanții și factorii de decizie din domeniul Apărării. Ceea ce apare nu este o fereastră către un sector puțin cunoscut al Armatei americane, ci și o practică complet nereglementată.

Nimeni nu cunoaște dimensiunea totală a programului, iar explozia lui nu a fost niciodată examinată pentru impactul său asupra politicilor și culturii militare. Congresul nu a organizat niciodată o audiere pe această temă. Și totuși Armata care dezvoltă această gigantică forță clandestină provoacă legile SUA, Convențiile de la Geneva, codul de conduită militară și responsabilitatea de bază.

Efortul ”signature reduction” angajează aproximativ 130 de companii private să administreze noua lume clandestină. Zeci de organizații guvernamentale puțin cunoscute și secrete susțin programul, desfășurînd contracte clasificate și supraveghind operațiunile neacreditate public.

În total, companiile atrag anual peste 900 de milioane de dolari pentru a deservi forța clandestină – făcînd totul, de la crearea documentației false și plata facturilor (și a taxelor) persoanelor care operează sub nume asumate, la fabricarea deghizărilor și a altor dispozitive pentru a contracara detectarea și identificarea, pînă la construirea dispozitive invizibile pentru fotografierea și ascultarea activității în cele mai îndepărtate colțuri din Orientul Mijlociu și Africa.

Forțele de operațiuni speciale constituie peste jumătate din întreaga forță a acestui program, războinicii din umbră care urmăresc teroriștii în zonele de război din Pakistan pînă în Africa de Vest, dar lucrează tot mai mult în puncte fierbinți nerecunoscute, inclusiv în spatele liniilor inamice în locuri precum Coreea de Nord și Iran. Specialiștii în informații militare – culegători de informaţii, agenți de contraspionaj, chiar și lingviști – alcătuiesc al doilea element ca mărime: mii de persoane desfășurate simultan cu un anumit grad de „acoperire” pentru a-și proteja adevăratele identități.

Cel mai nou și cu cea mai rapidă creștere este Armata clandestină care nu părăsește niciodată tastaturile. Aceștia sunt luptătorii cibernetici de ultimă generație și strîngătorii de informații care presupun persoane false online, folosind tehnici de „neatribuire” și „atribuire greșită” pentru a ascunde cine și unde sunt în prezența lor online în timp ce caută ținte de mare valoare și colectează ceea ce se numește „informații accesibile publicului” – sau chiar să se angajeze în campanii de influențare și manipulare a rețelelor sociale. Sute dintre ei lucrează și pentru NSA, dar, în ultimii cinci ani, fiecare unitate de informații militare și operațiuni speciale a dezvoltat un fel de celulă de operațiuni „web”, care colectează informații și tinde spre securitatea operațională a propriilor activități.

În era electronică, o sarcină majoră a ”signature reduction” este menținerea tuturor organizațiilor și oamenilor, chiar și a automobilelor și avioanelor implicate în operațiunile clandestine, mascate. Acest efort de protecție presupune totul, de la curățarea internetului de semne revelatoare ale identităților adevărate, pînă la plantarea de informații false pentru a proteja misiunile și oamenii implicaţi.

Deoarece identificarea și biometria standard de neuitat au devenit norme la nivel mondial, industria ”signature reduction” lucrează, de asemenea, pentru a găsi modalități de falsificare și înfrîngere, de la amprentarea digitală și recunoașterea facială la punctele de trecere a frontierei, pînă la asigurarea faptului că agenții sub acoperire pot intra și opera în Statele Unite, manipulînd înregistrări oficiale pentru a se asigura că identitățile false se potrivesc.

La fel cum biometria și „ID-ul real” sunt dușmanii muncii clandestine, la fel este și „eșapamentul digital” al vieții online. O preocupare majoră a activității de combatere a terorismului în epoca ISIS este că și familiile militare sunt vulnerabile – un alt motiv, spun participanții, pentru a opera sub identități false. Abundența de informații online despre indivizi (împreună cu niște hackeri străini spectaculoși) a permis serviciilor de informații străine să dezvăluie mai bine identitățile false ale spionilor americani.

”Signature reduction” se află, așadar, în centrul nu numai al combaterii terorismului, ci face parte din schimbarea Pentagonului către o mare competiție de putere cu Rusia și China – concurență, influență și perturbare „sub nivelul conflictului armat” sau ceea ce Armata numește război în „Zona Gri”, un spațiu „in continuum-pace-conflict”.

Un ofițer superior pensionat recent, responsabil cu supravegherea ”Signature reduction” și a „programelor speciale de acces” super-secrete, care le protejează de control și compromis, spune că nimeni nu este pe deplin conștient de amploarea programului și nici nu s-a acordat multă atenție implicațiilor în instituția militară. „Totul, de la statutul Convențiilor de la Geneva – cînd un soldat care opera sub identitate falsă pentru a fi capturat de un inamic – pînă la supravegherea Congresului este problematic”, spune el.

Își face griji că dorința de a deveni mai invizibil pentru inamic nu doar că ascunde ceea ce fac Statele Unite în întreaga lume, ci face și mai dificilă încheierea conflictelor. „Majoritatea oamenilor nici nu au auzit de termenul de ”reducerea semnăturii” (signature reduction), darămite de ceea ce creează”, spune el. Ofițerul a vorbit sub protecția anonimatului, deoarece discută probleme foarte clasificate.

Viața secretă a lui Jonathan Darby

În fiecare dimineață, la ora 10:00, Jonathan Darby se angajează în rundele sale săptămînale de apel poștal. Darby nu este numele său adevărat, dar nu este nici numele fals din permisul său de conducere din Missouri pe care îl folosește pentru a-și desfășura activitatea. Și mașina guvernamentală pe care o conduce, una dintr-o flotă de peste 200.000 de vehicule federale deținute de Administrația Serviciilor Generale, nu este, de asemenea, înregistrată pe numele său real sau fals, și nici plăcuțele sale de înmatriculare magnetice ale statului Maryland nu sunt adevărate, pentru ca el şi organizaţia sa să nu poată fi depistată. Unde lucrează Darby și locațiile pe care le vizitează sunt, de asemenea, clasificate.

Darby s-a retras din Armată și cere să nu fie publicat nici numele său real, nici numele său de acoperire. A slujit timp de 20 de ani în contrainformații, inclusiv două misiuni africane în care a activat cu low profile în Etiopia și Sudan, deghizîndu-se în om de afaceri expat. Acum lucrează pentru un contractor al ”signature reduction” din Maryland, pentru care Newsweek nu a primit permisiunea să fie numit.

În timp ce Darby face turul către aproximativ 40 de oficii poștale și magazine de cutii poștale din zona DC Metropolitan, el ridică un portbagaj plin de scrisori și pachete, trimițînd un număr similar de la adrese rurale. Întorcîndu-se la birou, el trece prin preluare, livrînd facturi către oamenii din domeniul finanțelor și procesînd zeci de scrisori personale și de afaceri expediate din zeci de locații de peste mări. Dar sarcina sa principală este înregistrarea și transmiterea „mecanismelor” de reducere a semnăturilor așa cum sunt numite, pașapoarte și permise de conducere de stat pentru persoanele care nu există și alte documente – facturi, documente fiscale, cărți de membru ale organizației – care formează baza identităților false.

Pentru a înregistra și a verifica din nou autenticitatea preluării sale zilnice, Darby se conectează la două baze de date, una la baza de date a documentelor de călătorie și de identitate, depozitul de exemple de 300.000 de pașapoarte și vize străine autentice, contrafăcute și modificate; iar cealaltă Sistemul de gestionare a achiziției de acoperire, un registru super-secret al identităților false în care sunt înregistrate „mecanismele” utilizate de operatorii clandestini.

Pentru identitățile false care călătoresc în străinătate, Darby și colegii săi trebuie, de asemenea, să modifice bazele de date privind imigrația și obiceiurile din SUA pentru a se asigura că cei care desfășoară activități ilicite se pot întoarce în Statele Unite fără a fi afectați.

Pentru verificarea identității, unitatea lui Darby lucrează cu birouri secrete la Homeland Security și la Departamentul de Stat, precum și cu aproape toate cele 50 de state în înscrierea „mecanismelor” autentice sub nume false. O imagine rară în această lume a apărut în Aprilie 2013 cînd un reporter îndrăzneţ de la Northwest Public Broadcasting a făcut un material de presă sugerînd amploarea acestui program secret. Raportul său a dezvăluit că numai statul Washington a oferit Guvernului federal sute de permise de conducere de stat valide în nume fictive. Existența „programului confidențial de permis de conducere”, așa cum se numea, nu era cunoscută nici măcar guvernatorului.

Înainte de Internet, Darby spune – înainte ca un polițist local sau un polițist de frontieră să fie conectat la baze de date centrale în timp real – tot un operator care trebuia să fie „sub acoperire” era un ID cu o fotografie autentică. În zilele noastre, însă, în special pentru cei care operează sub acoperire, așa-numita „legendă” din spatele unei identități trebuie să se potrivească mai mult decît un nume inventat. Darby o numește „Verificarea antecedentelor” (due diligence): crearea acestui traseu al existenței false.

Locurile de naștere și adresele de domiciliu false trebuie cercetate cu atenție, trebuie create vieți false prin e-mail și conturi de socializare. Și aceste existențe trebuie să aibă „prieteni” corespunzători. Aproape fiecare unitate individuală care funcționează clandestin – operațiuni speciale, colecții de informații sau cibernetice – are o secțiune de reducere a semnăturilor, operată în mare parte de contractori mici, care efectuează ”due diligence” (verificarea antecedentelor). Acolo ei aderă la ceea ce Darby numește cele șase principii ale reducerii semnăturii: credibilitate, compatibilitate, realism, suportabilitate, veridicitate și conformitate.

Conformitatea este una mare, spune Darby, mai ales din cauza lumii create de 9/11, unde punctele de control sunt obișnuite, iar activitatea nefastă este examinată mai atent. Pentru a păstra pe cineva ascuns în realitate și pentru a face acest lucru pentru orice perioadă de timp, este nevoie de un dans consumator de timp care nu numai că trebuie să tindă la identitatea operațională a cuiva, ci și să își mențină viața reală acasă.

După cum explică Darby, aceasta include plata clandestină a facturilor, dar și colaborarea cu băncile și departamentele de securitate a cardurilor de credit pentru a privi în altă direcție în timp ce caută fraude de identitate sau spălare de bani. Și apoi, tehnicienii de reducere a semnăturilor trebuie să se asigure că punctajele de credit reale sunt menținute – și chiar impozitele reale și plățile de asigurări sociale sunt actualizate – astfel încît oamenii să poată reveni la viața lor latentă cînd încetează atribuțiile în ”signature reduction”.

Unitatea lui Darby, numită inițial Centrul de Planificare Operațională și Informații de Călătorie, este responsabilă pentru supravegherea unei mari părți din aceasta (și în acest scop operează cel mai mare birou de finanțe militare al Pentagonului), dar documentația – oricît de importantă este – este doar o parte din puzzle. Alte organizații sunt responsabile pentru proiectarea și fabricarea deghizărilor personalizate și a elementelor de „înfrîngere biometrică” pentru a facilita călătoria. Darby spune că aici se află toate programele de acces special. SAP-urile, cea mai secretă categorie de informații guvernamentale, protejează metodele folosite – și capacitățile clandestine care există – pentru a manipula sisteme străine pentru a obține garanții aparent infailibile, inclusiv amprentarea digitală și recunoașterea facială.

„Reducerea semnăturii” este un termen de artă

Numeroase SAP de reducere a semnăturilor, programe cu nume precum Hurricane Fan, Island Hopper și Peanut Chocolate, sunt administrate de o lume umbroasă de organizații secrete care deservesc Armata clandestină – Defense Programs Support Activity, Joint Field Support Center, Army Field Support Center, Personnel Resources Development Office, Office of Military Support, Project Cardinals şi Special Program Office.

Ca să ne dăm seama cît de secretă este această lume, trebuie să ştiţi că nu există o definiție neclasificată a reducerii semnăturii. Agenția de informații pentru apărare – care operează Serviciul clandestin de apărare și Biroul sub acoperire a apărării (DIA) – spune că reducerea semnăturilor este un termen de artă, unul pe care „indivizii l-ar putea folosi pentru a … descrie măsurile de securitate operațională (OPSEC) pentru o varietate de activități și operațiuni.”

Ca răspuns la întrebările Newsweek, care subliniază că zeci de oameni au folosit termenul pentru a se referi la această lume, DIA sugerează că poate Pentagonul ne poate ajuta. Dar persoana responsabilă de acolo, identificată ca purtător de cuvînt al DOD, spune doar că „în ceea ce privește operațiunile HUMINT” – adică inteligența umană – reducerea semnăturii „nu este un termen oficial” și că este folosit pentru a descrie „măsurile luate pentru a proteja operațiunile . ”

Un alt înalt oficial de informații, cineva care conducea o agenție întreagă și cere să nu fie numit pentru că nu este autorizat să vorbească despre operațiuni clandestine, spune că reducerea semnăturilor există într-un „amurg” între secret și sub acoperire. Primul, definit în lege, este supus aprobării prezidențiale și aparține oficial Serviciului Național Clandestin al CIA. Acesta din urmă conotează strict eforturile de aplicare a legii întreprinse de persoanele cu insignă. Și apoi există Programul de protecție a martorilor, administrat de U.S. Marshals Service al Departamentului de Justiție, care tinde către identitățile și viețile false ale persoanelor care au fost relocate în schimbul cooperării lor cu procurorii și agențiile de informații.

Armata nu desfășoară operațiuni ascunse, spune fostul oficial superior, iar personalul militar nu luptă sub acoperire. Adică, cu excepția cazului în care o fac, fie pentru că indivizii sunt repartizați – „oi scufundate” – către CIA, fie pentru că anumite organizații militare, în special cele ale Comandamentului comun al operațiunilor speciale, funcționează ca CIA, de multe ori alături de ei în stare ascunsă, unde oamenii care depind unii de alții pentru viața lor nu își cunosc numele reale.

Apoi, există un număr din ce în ce mai mare de anchetatori guvernamentali – militari, FBI, securitate internă și chiar oficiali de stat – care nu sunt sub acoperire în sine, dar care se folosesc de statutul de reducere a semnăturilor, cum ar fi buletinele de identitate false și plăcuțele de înmatriculare false, atunci cînd lucrează pe plan intern, în special cînd sunt angajați în verificarea extremă a cetățenilor americani din mediul arab, Sud-asiatic și din ce în ce mai mult cei cu un trecut african, care au solicitat autorizații de securitate.

”Fii deştept!”

În Mai 2013, într-un incident aproape comic care amintește mai mult de „Get Smart” decît spionajul profesionist, Moscova i-a ordonat unui oficial al Ambasadei americane, Ryan Fogle, „al treilea secretar”, să părăsească țara, scoţînd fotografii cu Fogle purtînd perucă blondă și care avea la el o serie ciudată de articole aparent amatoricești – patru perechi de ochelari de soare, o hartă stradală, o busolă, o lanternă, un cuțit de armată elvețian și un telefon mobil – atît de vechi, se spunea într-un articol, încît ai fi crezut că sunt pe pămînt de cel puţin un deceniu”.

Presa internațională de știri a avut o zi plină atunci, mulți pensionari din CIA respingînd declinul tradecraft-ului, majoritatea comentariilor opinînd cum am trecut din lumea veche a perucilor și a rocilor false, o referință la recunoaşterea Marii Britanii cu doar un an mai devreme că într-adevăr deţinea o piatră falsă cu un dispozitiv ascuns de comunicații, o altă descoperire a contraspionajului rusesc la Moscova.

Șase ani mai tîrziu, un alt caz de spionaj a lovit media din toată lumea, de data aceasta cînd un juriu l-a trimis pe fostul ofițer american de informații militare Kevin Patrick Mallory la 20 de ani de închisoare pentru conspirație în a vinde secrete Chinei. Nu a fost nimic deosebit de unic în cazul Mallory, acuzarea făcînd propriul spectacol de a prezenta juriului o colecție de peruci și mustăți false care arătau ca nişte costume de Halloween, totul părînd un alt episod amuzant de deghizare neîndemînatică.

Și totuși, spune Brenda Connolly (nu este numele ei real), ar fi naiv să rîzi prea tare, pentru că ambele cazuri oferă o privire asupra noilor trucuri ale comerțului și a secretului extrem care le ascunde. Connolly și-a început cariera de inginer la Direcția Știință și Tehnologie de la CIA și acum lucrează pentru un mic contractor de apărare care produce aparate – gîndiți-vă la „Q” din filmele James Bond, spune ea, pentru operațiunile ”signature reduction”.

Acel „vechi” telefon Nokia purtat de Ryan Fogle, spune ea, nu a fost nimic de genul, exterioarele inofensive ascunzînd ceea ce ea numește un dispozitiv de „comunicații sub acoperire” în interior. În mod similar, prezentat în dovezi în cazul Mallory a fost un telefon Samsung dat de serviciile secrete chinezești, care era atît de sofisticat încît, chiar și atunci cînd FBI l-a clonat electronic, nu a putut găsi o partiție ascunsă folosită pentru a stoca secrete și una pe care Mallory a trebuit să le-o dezvăluie în cele din urmă.

Pierdute în teatrul spion vs. spion din ambele cazuri au fost alte indicii ale reducerii semnăturilor moderne, spune Connolly. Fogle avea, de asemenea, un scut RFID, o pungă de blocare a identificării frecvențelor radio destinată prevenirii urmăririi electronice. Și Mallory avea flacoane cu sînge fals furnizate de China; Connolly nu a spus pentru ce l-ar fi folosit.

La fel ca mulți oameni din această lume, Connolly este un cunoscător și curator. Poate vorbi ore în șir despre emisiunile care ieșeau din Uniunea Sovietică – dar care erau transmise și din Warrenton, Virginia – voci feminine care recitau numere aleatoare și pasaje din cărți pe care agenții din întreaga lume le-ar prelua pe radioul lor cu unde scurte la coduri prestabilite.

Dar apoi cafenelele cu Internet și ușile din spate online-ului au devenit canalele clandestine de alegere pentru comunicațiile sub acoperire, înlocuind în mare măsură undele scurte – pînă cînd tehnologiile de supraveghere (în special în țările autocratice) au ajuns și agențiile de informații au dobîndit abilitatea nu numai de a detecta și intercepta activitatea de pe internet, ci și de a intercepta fiecare apăsare de tastă de pe un keyboard aflat la distanță.

Asta a introdus în lumea de astăzi a comunicațiilor sub acoperire sau COVCOMM, așa cum o numesc cei din interior. Acestea sunt dispozitive de criptare foarte speciale, văzute în cazurile Fogle și Mallory, dar și zeci de emițătoare și receptoare diferite în „mod rafală” secretate în obiecte cotidiene, cum ar fi pietre false. Tot ce un agent sau operator trebuie să activeze comunicațiile cu aceste COVCOMM-uri, în unele cazuri, este să meargă pur și simplu pe lîngă un receptor țintă (o clădire sau o piatră falsă), iar mesajele clandestine sunt criptate și transmise înapoi către centrele speciale de supraveghere.

„Și cine crezi că implantează aceste dispozitive?” Întreabă retoric Connolly. „Băieții militari, băieții speciali care lucrează pentru a sprijini operațiuni și mai secrete.” Connolly vorbește despre țesături încălzite care îi fac pe soldați invizibili pentru detectarea termică, motociclete electrice care pot funcționa în tăcere în cel mai accidentat teren, chiar și despre modul în care zeci de metri de fire sunt cusute în îmbrăcămintea „nativă”, shalwar kameez din Asia de Sud, soldații înșiși devenind apoi receptoare de mers pe jos, capabile să intercepteze undele radio din apropiere cu putere redusă și chiar semnalele telefonului mobil.

Mîini false, fețe false

Peruci. Dispozitive de comunicații sub acoperire. Pietre false. În lumea noastră în care totul este electronic, unde totul devine o chestiune de evidență, în care nu puteți intra într-un garaj sau într-o parcare fără înregistrarea plăcuței de înmatriculare, în care nu puteți face check-in pentru un zbor sau un hotel fără un act de identitate emis de Guvern, în cazul în care nu puteți utiliza un card de credit fără ca locația să fie capturată, cum poate fi învinsă biometria? Cum poate cineva să treacă peste cititoarele de amprentă?

În 99 din 100 de cazuri, răspunsul este: nu este necesar. Majoritatea soldaților din ”signature reduction” călătoresc sub nume reale, schimbînd identități operaționale o singură dată pe terenul în care operează. Sau se infiltrează peste granițe în locuri precum Pakistanul și Yemenul, conducînd cele mai periculoase misiuni. Aceste misiuni de reducere a semnăturilor sunt cele mai sensibile și implică colectarea informațiilor „apropiate” sau utilizarea dispozitivelor miniaturizate de urmărire a inamicilor, fiecare existînd în propriile programe speciale de acces – misiuni atît de sensibile încît trebuie aprobate personal de către ministrul Apărării.

Pentru un procent, totuși, pentru cei care trebuie să treacă prin controlul pașapoartelor sub identități false, există diferite sisteme de înfrîngere biometrice, unele fizice și altele electronice. Un astfel de program a fost menționat într-o mică remarcă a documentelor publicate de Wikileaks la începutul anului 2017 și numită „Vault 7”: peste 8.000 de instrumente clasificate CIA utilizate în lumea secretă a spionajului și hackingului electronic. Se numește ExpressLane, unde serviciile secrete americane au încorporat programe malware în sistemele biometrice și de listă de supraveghere străine, permițînd spionilor cibernetici americani să fure date străine.

Un expert IT care lucrează pentru Wikileaks la Berlin spune că ExpressLane sugerează că Statele Unite pot manipula aceste baze de date. „Imaginați-vă pentru o clipă că cineva trece prin controlul pașapoartelor”, spune el, ezitînd să-și folosească numele adevărat din cauza fricii de acuzare în Statele Unite. „NSA sau CIA sunt însărcinate să corupă – să schimbe – datele din ziua în care trece activul ascuns. Și apoi să le refacă. Nu este imposibil”.

O altă sursă a indicat o mică companie rurală din Carolina de Nord din industria ”signature reduction”, în special în domeniul colectării clandestine și al comunicațiilor. În atelierul și facilitatea de instruire, unde îi învață pe operatori cum să fabrice dispozitive de ascultare secrete în obiecte de zi cu zi, sunt la vîrf, sau așa spun materialele lor promoționale, un depozit pentru turnare, transmitere, vopsire specială și tehnici sofisticate de îmbătrînire.

Această companie liniștită poate transforma orice obiect, inclusiv o persoană, la fel ca la Hollywood, un „aparat de față din silicon” sculptat pentru a modifica perfect aspectul cuiva. Pot îmbătrîni, schimba sexul și „crește masa corporală”, așa cum spune un contract clasificat. Și pot schimba amprentele folosind un manșon de siliciu care se potrivește atît de bine pe o mînă reală, încît nu poate fi detectat, încorporînd amprente modificate și chiar impregnate cu uleiurile găsite în pielea reală. Întrebat dacă aparatul este eficient, o sursă, care a trecut prin antrenament, rîde: ”Dacă îți spun, va trebui să te omor”.

În viața reală, furtul de identitate (în mare parte din intenția infractorilor de a profita) rămîne o epidemie care afectează pe toată lumea, dar pentru cei din lumea serviciilor de informații și de combatere a terorismului inamicul este, de asemenea, implicat activ în eforturile de compromis a informațiilor personale. În 2015, Statul Islamic a postat numele, fotografiile și adresele a peste 1.300 de militari americani, instruind susținătorii să țintească și să omoare persoanele identificate.

FBI a spus că demascarea a fost de fapt făcută de hackeri ruși care s-au dat drept membri ai ISIS și au amenințat familiile militare prin Facebook. „Știm totul despre tine, soțul tău și copiii tăi”, spunea un mesaj amenințător.

Contraspionajul și oficialii OPSEC au început un efort pe scară largă pentru a îi informa pe cei afectați, dar și pentru a avertiza personalul militar și familiile acestora să își protejeze mai bine informațiile personale pe rețelele sociale. În anul următor, ISIS a lansat 8.318 nume țintă: cea mai mare versiune pînă în prezent pînă cînd a fost depășită cu 8.785 nume în 2017.

S-a dezvăluit că personalul militar care împărtășea informații despre locație în dispozitivele sale de fitness aparent dezvăluia locațiile operațiunilor sensibile doar prin jogging și partajarea datelor lor. „Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaționale noi și inovatoare îmbunătățește calitatea vieții noastre, dar prezintă, de asemenea, potențiale provocări pentru securitatea operațională și protecția forței”, a transmis Comandamentul Central al SUA într-o declarație la Washington Post.

Apoi a venit sperietura ADN-ului, cînd Amiralul John Richardson, pe atunci șef al operațiunilor navale, a avertizat personalul militar și familiile acestora să nu mai folosească truse de test ADN la domiciliu. „Aveți grijă la cine trimiteți ADN-ul dvs.”, a spus Richardson, avertizînd că progresele științifice vor putea exploata informațiile, creînd arme biologice din ce în ce mai sofisticate și mai ţintite în viitor. Și, într-adevăr, în 2019, Pentagonul a sfătuit oficial personalul militar să se îndepărteze de serviciile populare ADN.

„Expunerea informațiilor genetice sensibile unor părți externe prezintă riscuri personale și operaționale pentru membrii Serviciului”, a spus depeşa, citată pentru prima dată de Yahoo News.

„Suntem încă la începutul lumii noastre transparente”, spune ofițerul superior pensionat, avertizînd împotriva imaginării că există o „decalare identitară” similară cu „decalajul bombardierului” din Războiul Rece. „Cîștigăm acest război, inclusiv pe partea cibernetică, chiar dacă secretul cu privire la ceea ce facem face ca portretizarea mediatică a rușilor să pară din nou că au o înălțime de zece metri”.

El recunoaște că prelucrarea datelor mari în viitor va afecta probabil și mai mult operațiunile clandestine ale tuturor, dar afirmă că beneficiile pentru societate, chiar și în limitarea simplificării activității teroriste și a călătoriilor mult mai dificile, depășesc dificultățile create pentru securitatea operațională militară.

Ofițerul consideră secretul legitim, dar spune că cei din conducerea Departamentului Apărării au renunțat la balon în recunoașterea imaginii generale. Serviciile militare ar trebui să pună mai multe întrebări cu privire la etica, corectitudinea și chiar legalitatea soldaților care sunt transformați în spioni și asasini și ce înseamnă aceasta pentru viitor.

Cu toate acestea, lumea reducerii semnăturilor (signature reduction) continuă să crească: dovadă că viața modernă nu este atît de transparentă pe cît credem majoritatea dintre noi, spune ofiţerul în rezervă.