Filmul românesc „Reconstituirea“ a fost realizat la mai puţin de un an de la jaful din 1959 asupra unei maşini a Băncii de Stat. Rolurile principale le-au revenit chiar inculpaţilor. Povestea e unică în istoria cinematografiei: toţi protagoniştii au fost condamnaţi, iar cei cinci bărbaţi au şi fost împuşcaţi înainte de finalizarea peliculei.

8 Iulie 1959, în jurul orei 8.00. Furgoneta blindată care alimenta cu bani sucursala Băncii de Stat a Republicii Populare Române, situată pe Calea Giuleşti din București, a fost atacată de un grup de cinci persoane, printre care şi o femeie. Bandiţii, care purtau măşti şi erau înarmaţi cu pistoale şi arme automate, au încărcat apoi sacii cu bani într-un Getax marca Moskvici, l-au somat pe şofer să coboare şi au demarat în trombă.

Suma furată, 1.686.000 de lei, echivala la acea vreme cu peste 250.000 de dolari.  Angajaţii băncii nu erau înarmaţi, iar maşina instituţiei, marca Skoda Station, nu avea nici măcar încuietoare. În orice caz, o asemenea acţiune părea ireală într-o ţară comunistă. Cîteva ore mai tîrziu, cîţiva copii care se aflau la scăldat pe malul rîului Dîmboviţa au observat un taxi care a oprit pe un cîmp din apropiere. Din portbagaj au fost scoase mai multe pachete, care au fost abandonate. Apoi taxiul a părăsit precipitat zona, îndreptîndu-se către oraş.

După plecarea acestuia, copiii au mers să vadă ce s-a aruncat, constatînd că erau pachete de bani cu valori mici (de 1 leu şi 3 lei). Astfel s-a recuperat suma de 138.000 de lei. Peste puţin timp a fost descoperit şi taxiul, abandonat pe o străduţă din zona Șoselei Panduri, unde de asemenea au mai fost găsite alte pachete de bani cu valoare mică. În total, alţi 213.000 lei. Din acest moment, firul s-a rupt. Deşi cazul în sine se profila ca o infracţiune de drept comun, din ordinul expres transmis de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostul lider comunist al României din acea perioadă, lui Alexandru Drăghici, ministru de Interne la acea vreme, toate unităţile informative de Securitate, centrale şi teritoriale, au fost implicate pentru descoperirea cît mai urgentă a jefuitorilor. 

Flerul locotenent-colonelului Hristache Zambetti 

La Direcţia a III-a de informaţii interne s-a constituit un comandament condus de locotenent-colonelul Nicolae Budişteanu. Au fost suspendate concediile de odihnă, iar cazul a fost prelucrat cu întreg efectivul de ofiţeri. Comandamentul se întrunea de trei ori pe zi pentru a analiza informaţiile primite şi pentru a ordona măsuri de verificare. Orice indiciu, cît de mic, era verificat pînă se elimina suspiciunea. Se ţinea permanent legătura cu organele de miliţie, la nivel de şefi de unitate, în scopul coroborării informaţiilor şi pentru a se stabili măsuri operative comune.

La un moment dat, locotenent-colonelului Hristache Zambetti, ofiţer cu mare experienţă informativă, care lucrase în aparatul de informaţii externe, i s-au părut anormale curiozitatea şi insistenţele unui fost cadru superior de miliţie, pe numele său Alexandru Ioanid, colonel trecut în rezervă. Acesta, în virtutea funcţiei avute şi a relaţiilor de serviciu cultivate între cei doi în decursul timpului, sub pretextul acordării unui sprijin în descoperirea autorilor jafului, îl contacta frecvent pe Zambetti, făcînd supoziţii, dîndu-şi cu părerea, dar şi insistînd să cunoască mersul anchetei pe linie de Securitate.

Analizîndu-se această informaţie în cadrul comandamentului instituit, s-a trecut la verificarea ei, în paralel cu o activitate de dezinformare a lui Alexandru Ioanid. La insistenţele acestuia, într-o seară din August 1959, Zambetti a trecut pe la domiciliul lui Ioanid, ocazie cu care, pe lîngă alte discuţii de ordin familial a fost abordat şi „jaful secolului“. În timpul vizitei, Zambetti a observat într-o scrumieră aflată pe o măsuţă din sufragerie, printre mucuri de ţigări şi pachete mototolite, o banderolă de la un pachet de bancnote de 10 lei. Profitînd de un moment favorabil, a extras banderola, care a fost supusă unei verificări criminalistice şi confruntării cu datele oficiale de la Banca de Stat.

Şase inculpaţi,  cinci membri Partidului Muncitoresc Român (PMR)

Intuiţia, experienţa şi spiritul de observaţie au dat roade. Banderola aparţinea Băncii de Stat şi avea marcaj din 28 Iulie 1959. Ulterior, s-a instalat un post fix de filaj, s-a interceptat telefonul şi a început identificarea tuturor persoanelor care, într-un fel sau altul, veneau în contact cu suspectul. Iar surprizele erau din ce în ce mai mari, date fiind personalităţile care deveneau suspecte.

Din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat clar participarea la jaf a şase suspecţi, teama că vor fi descoperiţi, dar şi unele neînţelegeri privind împărţirea banilor. În cele din urmă, după 51 de zile şi nopţi scurse de la data atacului, s-a trecut la arestarea concomitentă a principalilor autori:

1. Ioanid Alexandru, fost Leibovici Herman, fost ofiţer superior de miliţie în cadrul Inspectoratului General de Miliţie, membru PMR. 2. Ioanid Paul, fost Leibovici Paul, profesor dr. inginer, cadru universitar la Academia Militară, membru PMR. 3. Glanstein Abrasa Saşa Muşat, profesor de istorie, exclus din PMR. 4. Obedeanu Haralambie, fost Lazarovici Hary, fost funcţionar MAI pînă în 1956, apoi decan al Facultăţii de Ziaristică la Şcoala Superioară de Ştiințe Social-Politice „Jdanov“, membru PMR. 5. Sevianu Igor, fost Herşcovici Igor, inginer, fost ofiţer inferior de miliţie, scos în anul 1951 pentru incompetenţă, membru PMR. 6. Sevianu Monica, fostă Alfandari, fostă Abraham, ziaristă, fără ocupaţie.

La percheziţiile domiciliare efectuate cu ocazia arestării a fost descoperită aproape întreaga sumă de bani jefuită de la bancă, ascunsă în canapele, fotolii, pungi cu vată, borcane cu făină sau zahăr, în interiorul aparatelor de radio, în sobe de teracotă, în poduri, pivniţe, precum şi la unele rude apropiate. După instrumentarea cazului, cei şase membri ai bandei au fost deferiţi justiţiei pentru mai multe infracţiuni deosebit de grave, iar prin Sentinţa 213 din 23 Noiembrie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, Alexandru Ioanid, Paul Ioanid, Igor Sevianu, Abrasa Muşat Glanstein şi Haralambie Obedeanu au fost condamnaţi la moarte, iar Monica Sevianu la închisoare pe viaţă. Recursul a fost respins de Tribunalul Suprem, iar prezidiul Marii Adunări Naţionale a refuzat comutarea pedepsei. Condamnarea la moarte a fost executată la Penitenciarul Jilava prin împuşcare în ziua de 18 Februarie 1960, iar Monica Sevianu a stat la închisoare pînă în anul 1964, după care a emigrat în Israel.

De uz intern: un film pentru ochii nomenclaturii

Autorităţile au comandat şi un film de propagandă referitor la acest caz, realizat de către regizorul Virgil Calotescu, iar protagonişti au fost chiar acuzaţii, obligaţi să-şi interpreteze propriile roluri într-o reconstituire a jafului şi a anchetei care a urmat. Ca fapt inedit, filmul, denumit chiar „Reconstituirea“, a fost finalizat după împuşcarea protagoniştilor, însă pelicula a fost destinată doar uzului intern al nomenclaturii comuniste. În mod evident, scenariul peliculei a fost scris de Securitate, iar „Reconstituirea“ nici măcar nu atinge trecutul real al celor şase „bandiţi“, Alexandru Ioanid fiind prezentat, spre exemplu, ca fiind un „afacerist“. (Sursa: Adevărul.ro)