Premierul Canadei, Mark Carney, a făcut o analiză tranșantă a noilor realități globale în care trăim, în discursul său de la Davos. Acesta a vorbit timp de 30 de minute în fața invitaților celui mai important eveniment economic al anului și a fost ovaționat în picioare. Carney l-a citat pe Havel și nu s-a ferit să spună direct: „Dacă nu sîntem la masă, sîntem în meniu”.

Discursul lui Carney a devenit rapid viral pe rețelele sociale și este intens discutat în mediile de specialitate și nu doar. Premierul de la Ottawa a postat discursul și pe pagina sa de Facebook, unde a fost apreciat de către internauți. 

Postarea premierului care conține discursul său a adunat rapid peste 60.000 de aprecieri și nu mai puțin de 15.000 de comentarii, laudative în cea mai mare măsură. De asemenea, filmarea a fost văzută de aproximativ două milioane de oameni doar pe pagina de Facebook. 

Mulți dintre internauți nu s-au ferit să spună că că „este cel mai important discurs din ultimii 50 de ani” sau că „discursul va intra în manualele de istorie”. Altcineva chiar a spus că „este noul lider al lumii libere”. 

Mark Carney a spus printer altele: „ Voi fi direct: ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții. În ultimele două decenii, o serie de crize în domeniul finanțelor, sănătății, energiei și geopoliticii au scos la iveală riscurile integrării globale extreme.

Dar, mai recent, marile puteri au început să folosească integrarea economică ca armă. Tarifele ca pîrghie. Infrastructura financiară ca mijloc de coerciție. Lanțurile de aprovizionare ca vulnerabilități de exploatat. Nu poți „trăi în minciuna” beneficiului reciproc prin integrare atunci cînd integrarea devine sursa subordonării tale. Instituțiile multilaterale pe care s-au bazat puterile medii – OMC, ONU, COP – însăși arhitectura rezolvării colective a problemelor, sînt amenințate.

Ca urmare, multe țări ajung la aceeași concluzie – că trebuie să dezvolte o autonomie strategică mai mare: în domeniul energiei, alimentației, mineralelor critice, finanțelor și lanțurilor de aprovizionare. Și acest impuls este de înțeles. O țară care nu se poate hrăni, alimenta sau apăra singură are puține opțiuni. Cînd regulile nu te mai protejează, trebuie să te protejezi singur. Dar să fim lucizi în privința consecințelor. O lume a fortărețelor va fi mai săracă, mai fragilă și mai puțin durabilă.

Și mai există un adevăr: dacă marile puteri renunță chiar și la pretenția de a respecta regulile și valorile pentru a-și urmări nestingherit puterea și interesele, cîștigurile din „tranzacționalism” vor deveni mai greu de replicat. Hegemonii nu pot monetiza continuu relațiile lor.

Aliații se vor diversifica pentru a se proteja împotriva incertitudinii. Vor cumpăra asigurări, vor crește opțiunile pentru a-și reconstrui suveranitatea – suveranitate care odată se baza pe reguli, dar care va fi din ce în ce mai ancorată în capacitatea de a rezista presiunii”.

Sursa: digi24.ro