Ion, primul homo sapiens a trăit în România

Cele mai vechi rămăşiţe de Homo sapiens descoperite pînă în prezent în Europa, de 34.000 - 35.000 de ani, au fost găsite în România, în Peştera cu Oase, din apropiere de Anina, judeţul Caraş-Severin, a declarat arheologul Roxana Dobrescu, de la Institutul de Arheologie "Vasile Pîrvan" al Academiei Române.

Descoperirea lui Ion, cel despre care se crede că ar fi primul homo sapiens din Europa

Povestea lui Ion începe într-o peşteră din Munţii Aninei, acolo unde un grup de speologi a descoperit o veche mandibulă. Procedura datării cu radiocarbon a relevat faptul că mandibula numără aproximativ 40.000 de ani şi aparţine celui mai vechi homo sapiens European descoperit pînă în prezent.

Veterana descoperire a primit şi un nume – Ion, iar locul unde a fost găsit a fost îndelung cercetat. Lipsa unor rămăşiţe de unelte i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că peştera nu a fost locuită, Ion trăind şi murind în alt loc.
Povestea continuă cu alte două descoperiri din Anina: un craniu de Homo Sapiens, botezat Vasile, şi alte fosile umane care au primit numele Maria. Diferenţa o fac însă cei 14.000 de ani care îi despart pe Maria şi Vasile de Ion. Altfel spus, cei doi sînt mult mai tineri decît primul homo sapiens din Europa.

Specialiştii români nu şi-au permis să plătească analizele cu radiocarbon, dar antropologul Erik Trinkaus a acceptat să realizeze procedura. Ion a moştenit ceva şi de la strămoşii neanderthalieni: este vorba de trăsăturile care îl apropie de omul de Neanderthal.

Istoria răspîndirii omului homo sapiens în Europa

Oasele de Homo sapiens au fost găsite în 2002, de cercetători ai Institutului de Speologie al Academiei Române, secţia de la Cluj-Napoca, care au chemat o echipă internaţională de arheologi condusă de americanul Erik Trinkaus. În peşteră nu a fost însă găsită vreo urmă de activitate antropică, ci numai oase umane, a precizat Dobrescu.

Homo sapiens s-ar fi răspîndit în Europa din Orientul Mijlociu, prin regiunile Sud-orientale din jurul Mării Negre.

Situl de la Buran-Kaya III a fost descoperit în 1991 şi a fost subiectul unor săpături arheologice numeroase. Un strat de pămînt corespunzător paleoliticului superior (35.000 - 10.000 de ani î.e.n.) a livrat 162 de fragmente de oseminte umane, alături de resturi de animale (antilope, vulpi, iepuri etc.), unelte din piatră şi os, dar şi obiecte de podoabă, precum mărgele din corn de mamut şi cochilii perforate.

Osemintele umane recent descoperite în Ucraina aparţin unui număr de cel puţin cinci indivizi (un copil, doi adolescenţi şi doi adulţi) şi constau în fragmente de craniu, dinţi, o vertebră, fragmente de coaste şi falange.

Însă "absenţa oaselor lungi, precum femurul, de obicei bine conservate, i-a intrigat pe cercetători", indică CNRS. Urme de "tăieturi de pe mai multe oase" indică, printre altele, faptul că aceste cranii au fost desprinse de corp după decesul indivizilor.

Diferenţele în tratarea osemintelor animale şi umane indică faptul că aceste oase umane nu sînt rezultatul unui "canibalism nutriţional", ci al unui ritual postmortem în cadrul unor practici funerare sau al unui canibalism ritualic.

O altă ipoteză ar fi că aceste trupuri au fost tăiate în bucăţi după deces, pentru ca aceste fragmente să fie depuse în alte locuri.

Obiectiv.info