După ce l-au răsfățat multă vreme, liderii Uniunii Europene îl consideră acum pe premierul maghiar Viktor Orban drept o amenințare existențială la adresa blocului comunitar, care se consideră un model al drepturilor omului și al statului de drept. O analiză a New York Times arată că Bruxelles-ul încearcă în sfîrșit să frîneze puterea și influența liderului iliberal de la Budapesta.

Viktor Orban și-a petrecut ultimul deceniu construind  „statul său iliberal” cu ajutorul unor finanțări generoase ale UE, care erau destinate pentru dezvoltarea țării, nu pentru o societate tot mai autoritară.

Chiar dacă viziunile sale iliberale a adîncit fisurile în blocul comunitar, la care Ungaria s-a alăturat în 2004, mulți dintre liderii europeni din ultimii 10 ani au privit în cea mai mare parte în altă direcție, alegînd să se țină departe de o acțiune concretă împotriva blocării politicilor antidemocratice ale lui Viktor Orban. 

Efectul de bumerang. Acțiunile lui Viktor Orban se întorc împotriva sa

Dar sfidarea și intransigența lui Viktor Orban din ultimii ani a condus pînă la urmă la un efect important, chiar dacă neintenționat: servirea drept catalizator pentru ca un sistem adesea lent al Uniunii Europene să acționeze pentru a proteja principiile democratice care stau la baza blocului comunitar.

La începutul acestui an, Curtea Europeană de Justiție va emite o decizie crucială, care are în vederea dacă UE are autoritatea de a-și condiționa fondurile către statele membre de îndeplinirea valorilor de bază ale blocului. Această hotărîre ar permite Bruxelles-ului să refuze să aloce miliarde de euro țărilor care încalcă valori Tratatului de fondare al UE.

De altfel, blocul comunitar a lucrat în mod constant la un consens politic între liderii naționali, însă premierul maghiar Viktor Orban a împins Bruxelles-ul spre o linie roșie pe care a evitat-o multă vreme și care constă exercitarea de către UE în raport cu statele membre a unor sancțiuni financiare, nu doar politice.

Noua linie roșie ar putea ajuta la rezolvarea unei probleme vechi în timp ce creează altele noi. Nu în ultimul rînd, ar putea invita Comisia Europeană, ramura executivă a blocului, să exercite un nou nivel de amestec în treburile statelor membre.

Modul în care Viktor Orban a forțat Uniunea Europeană să ajungă într-un astfel de moment și incapacitatea din ultimii ani a Bruxelles-ului de a-i opri derapajele democratice liderului de la Budapesta evidențiază sincopele care stau la baza creării blocului comunitar și care au permis accentuarea unor curente populiste și naționaliste în interiorul UE. 

Comportamentul antidemocratic al lui Viktor Orban a fost ignorat pînă cînd a devenit netolerant

Mai mulți foști și actuali oficiali europeni actuali le-au declarat jurnaliștilor de la New York Times că sentimentele față de premierul Orban și proiectul său de a face Ungaria un stat iliberal au evoluat de la un caz ignorat și de neînțeles la recunoașterea faptului că el a devenit o amenințare internă serioasă, în ciuda faptului că Ungaria are o populație de aproape 10 milioane de locuitori, mai mică decît zona metropolitană a Parisului.

Neglijarea liderilor europeni în legătură cu comportamentul antidemocratic al lui Viktor Orban a fost imortalizată încă din 2015, cînd, la o întîlnire între mai mulți lideri ai UE de la acea vreme, Jean-Claude Juncker, pe atunci președintele Comisiei Europene, a strigat „Vine dictatorul” atunci se apropia de ei Viktor Orban. Juncker la salutat ca pe un dictator și i-a dat o palmă peste față premierului maghiar.

Dar în ciuda acestui eveniment, liderii blocului comunitar s-au abținut de a-l înfrunta pe Viktor Orban în ceea ce privește problemele precum statul de drept și corupția.

„La întîlnirile din cadrul Consiliului European am simțit reticența colegilor lui Viktor Orban de a se ocupa de acest tip de probleme”, a declarat Luuk van Middelaar, consilier al lui Herman Van Rompuy, pe vremea cînd acesta din urmă era președinte al Consiliului European. Middelaar a adăugat că în primii ani ai deceniului trecut, Consiliul European era ca un club, unde Viktor Orban era doar un alt membru obișnuit și respectat pentru că simplul fapt că a cîștigat alegerile în țara sa.

Consiliul European, organizația care întrunește la un loc liderii UE, a preferat ani la rînd „să nu se ocupe de cartofii fierbinți sau de afacerile unui alt stat membru”, a mai transmis Luuk van Middelaar. 

Ungaria e la răscruce și va trebui să aleagă un nou Parlament în 2022

Viktor Orban se confruntă cu noi alegeri în această Primăvară împotriva unui set de partide de opoziție unite formal, dar extrem de diverse. În ciuda faptului că victoria în alegerile din acest an pare mai greu de obținut ca niciodată, premierul maghiar a devenit un model pentru politica identității și a religiei, nu doar în Polonia, ci și în Statele Unite. 

Luni, fostul Președinte american Donald Trump a transmis că îl susține pe Viktor Orban pentru realege, promițînd „sprijin deplin” pentru partidul Fidesz condus de premierul maghiar. 

Mesajul fostului locatar al Casei Albe nu este întîmplător. Viktor Orban a fost un susținător vechi al lui Trump, susținîndu-l în Vara lui 2016 și din nou în 2020 în cursa prezidențială pe candidatul republican. De asemenea, Viktor Orban a declarat în mai multe rînduri că Donald Trump este „probabil, ca și mine, puțin controversat, dar asta e în regulă”.

Unii parlamentari europeni au recunoscut din timp că Viktor Orban „a călcat în picioare normele democratice”, dar au fost împiedicați să aibă opinii mai tranșante de către liderii naționali, în special de cei a căror partide fac parte din familia politică a Partidului Popular European, puternica grupare politică de centru-dreapta care a dominat Parlamentul European în ultimul deceniu și din care Fidesz a făcut parte pînă în Primăvara lui 2021. 

Printre politicienii conservatori care l-au protejat pe Viktor Orban s-a numărat și Angela Merkel, cancelarul Germaniei din ultimii 15 ani. Companiile germane au investit major în Ungaria, iar cancelarul Merkel l-a văzut în prima parte a deceniului trecut pe liderul ungar drept un aliat politic la Bruxelles. Un membru important al Partidului Popular European a declarat pentru New York Times că fosta șefă a Guvernului federal de la Berlin și consilierii ei au respins mai multe plîngeri despre abuzurile lui Viktor Orban, spunînd că este dificil de tolerat, dar că este important să fie păstrat în familie.

Viktor Orban și „dansul păunului”

„Cel mai mare eșec al UE în raport cu Ungaria, pentru care încă plătim prețul astăzi, a fost realizat de Consiliul European”, a spus Rui Tavares, un fost legiuitor european care a contribuit la scrierea unui raport privind încălcarea valorilor democratice de către Ungaria în 2013. Parlamentul European a adoptat acel raport, dar „Consiliul European nu a făcut nimic”, spune Tavares. 

Cînd Viktor Orban a propus, și a introdus ulterior, o nouă Constituție a Ungariei, care încălca unele principii europene, Didier Reynders, pe atunci ministrul de Externe și Afaceri Europene al Belgiei, precizează că a încercat să ridice problema într-o întîlnire cu liderii UE în 2011, dar a fost ignorat, liderii statelor membre dorind să se închidă discuția pe acest caz foarte rapid. 

„Reacția a fost că aceasta nu este o problemă pentru statele membre”, a spus Reynders, care este acum comisarul european pentru Justiție, adăugînd că „poate Comisia, poate CJUE” ar trebui să se ocupe de astfel de probleme. „Subiectul a devenit în prezent o discuție permanentă”, a mai menționat Didier Reynders. 

Ivan Krastev, analist politic și director al centrului de strategii și politici liberale din Sofia, susține că premierul maghiar Viktor Orban a fost atent timp de cîțiva ani după alegerea sa în 2010 „să nu depășească liniile roșii ale Bruxelles-ului”, să danseze de-a lungul lor în ceea ce el a numit „dansul păunului”.

Krastev mai spune că mulți lideri europeni au presupus că națiunile care s-au alăturat blocului comunitar în 2004 vor fi parteneri recunoscători și au calculat greșit modul în care „țări precum Ungaria, Polonia și Republica Cehă au simțit mai tîrziu că trebuie să-și afirme propria identitate și să respingă deciziile Bruxelles-ului în diferite forme”.

Partidul lui Viktor Orban a adoptat noua Constituție și o nouă Lege a Presei, care a îngrădit libertatea presei. A revizuit sistemul de Justiție al țării, a înlăturat șeful Curții Supreme și a creat un birou condus de soția unui membru proeminent al partidului de guvernare, Fidesz, care să supravegheze instanțele de judecată. Totodată, legile electorale au fost modificate pentru a favoriza partidul de guvernare.

Momentul 2015 și consolidarea puterii 

Factorii externi i-au întărit influența politică lui Viktor Orban, inclusiv în 2015, cînd un număr record de migranți și-au făcut drum spre Europa și cînd partidul PiS condus de Jaroslaw Kaczynski a ajuns la putere în Polonia. Din acel moment, Viktor Orban a avut un aliat în interiorul UE, iar poziția sa dură împotriva migranților i-a cîștigat sprijin politic și în alte țări.

„Ceea ce l-a eliberat pe adevăratul Orban, cel pe care în vedem cu toții astăzi, a fost anul 2015 și criza migranților”, consideră Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relații Externe din Berlin. 

Un punct de inflexiune mai accentuat a venit în Mai 2018, la o întîlnire între premierul Orban și liderii Partidului Popular European: Joseph Daul, președintele partidului la acea vreme, și creștin-democratul german, Manfred Weber, liderul PPE din Parlamentul European. 

Cei doi politicieni l-au avertizat pe Viktor Orban că partidul său riscă să fie exclus din PPE. Potrivit unui oficial european, care a refuzat să-și dezvăluie numele, Viktor Orban era foarte încrezător în sine, mai ales că obținuse cu doar o lună înainte o altă victorie electorală, și a ripostat.  

„Dacă încerci să mă dai afară, te voi distruge”, i-a spus Viktor Orban lui Joseph Daul, după cum relatează sursa europeană. 

Manfred Weber regretă pierderea partidului Fidesz. „Într-o anumită măsură, da, este o ușurare”, a spus liderul PPE din Parlamentul European. „Dar plecarea lui Orban nu este o victorie, ci o înfrîngere în efortul de a menține unitatea de centru-dreapta ca și influența partidul”, a mai spus eurodeputatul german.  

UE nu are foarte multe instrumente cu care să lupte împotriva iliberalismului de la Budapesta 

Jurnaliștii de la New York Times evidențiază faptul că l-a ajutat pe Viktor Orban faptul că Uniunea Europeană are instrumente puține și ineficiente pentru a pedepsi o națiune care înregistrează un declin democratic. Chiar și Tratatul de la Lisabona, care a conferit puteri sporite Parlamentului European, are în esență un instrument inutilizabil: articolul 7, care poate elimina drepturile de vot ale unei țări, dar numai dacă este adoptat în unanimitate.

În 2017, Frans Timmermans, pe atunci prim-vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil cu statul de drept, a inițiat articolul împotriva Poloniei. Parlamentul European a făcut același lucru împotriva Ungariei în 2018. Dar ambele măsuri au stagnat inevitabil, deoarece cele două țări se protejează reciproc prin dreptul de veto.

Tratatul de la Lisabona permite, de asemenea, Comisiei Europene să introducă proceduri de infringement (acuzații legale) împotriva statelor membre pentru încălcarea legislației UE. Dar procesul este lent, implicînd scrisori, răspunsuri și contestații, iar deciziile finale revin Curții Europene de Justiție. Cele mai multe cazuri sunt soluționate înainte de a ajunge în instanță.

Dar, conform studiilor realizate de profesorul R. Daniel Kelemen, de la Universitatea Rutgers din SUA, și profesorul Tommaso Pavone, de la Universitatea din Oslo, Comisia Europeană a redus drastic cazurile de încălcare a dreptului comunitar după adăugarea de noi state membre în 2004. José Manuel Barroso, fost președinte al Comisiei Europene, „a deschis calea aceasta ca să coopereze mai mult cu Guvernele și nu doar să le dea în judecată”, a spus profesorul Daniel Kelemen. 

Totuși, abordarea Bruxelles-ului s-a schimbat. Cu banii contribuabililor în joc, următorul buget pe șapte ani în legătură directă cu desconsiderarea valorilor democratice manifestată de lideri politici precum Orban și Kaczynski ar putea fi în sfîrșit un instrument util pentru ca UE să reconfigureze politica blocului comunitar, amestecînd procesele care acuză încălcarea tratatelor europene cu consecințe financiare grave asupra ignorării valorilor democratice. 

S-au stabilit în cele din urmă niște direcții, a spus Reynders. Marele moment vine luna aceasta, cînd Curtea Europeană de Justiție va emite decizia, mai completează acesta.

Dacă Ungaria și Polonia pierd cazul, așa cum este de așteptat, nu este clar ce se va întîmpla dacă ambele țări pur și simplu refuză să se conformeze. Uniunea Europeană va fi împinsă mai adînc să navigheze pe un teritoriu necunoscut.