Cu complicitatea politicienilor si procurorilor romani, zece traficanti de copii au scapat de puscarie

Traficul de persoane rămîne un punct nevralgic în dosarul aderării României la Schengen, iar o decizie legislativă recentă afectează grav modul în care Justiția română îi poate trage la răspundere pe infractori. Zece proxeneți români au scăpat de dosare doar în Ianuarie din cauza prescrierii faptelor. Lor li s-ar putea alătura și alții, scrie EUROPA LIBERĂ, potrivit RADOR.

România continuă la nivel extern demersurile diplomatice pentru aderarea la Schengen, inclusiv prin discuții despre una dintre marile vulnerabilități ale țării. Traficul de persoane, flagel invocat în multe rapoarte internaționale, continuă să fie o problemă care produce mii de victime în România.

Ministrul român al Justiției, Cătălin Predoiu, a discutat despre acest fenomen, săptămîna aceasta, cu omologi din Spania și Suedia, țări care dețin în 2023 Președinția rotativă a Consiliului UE.

Cu doar cîteva zile înainte de întrevederi, în țară, la Suceava, un complet de judecată de la Tribunal a redactat o hotărîre atipică. Magistrații au declarat vinovăția factuală a unei grupări de proxeneți, au descris metodele prin care aceștia au traficat minore în Olanda, însă nu i-au putut pedepsi judiciar pentru că faptele s-au prescris.

Vineri, 27 Ianuarie, la o zi după întîlnirea la care a participat dl Predoiu, alți cinci proxeneți, care au racolat o copilă dintr-un centru de plasament, au scăpat de pedepse din același motiv.

Ei sunt printre miile de infractori români care beneficiază de prescrierea faptelor ca urmare a unor decizii ale Curții Constituționale și Înalte Curți de Casație, necorectate la timp de politicienii din România.

Europa Liberă a analizat toate hotărîrile judecătorești din dosarele de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism din ultimul an, peste 40 la număr.

Traficul de persoane în legislație

Traficul de persoane și traficul de minori sunt incriminat de articolele 210 și 2011 din Codul Penal. Acestea prevăd pedepse între 3 și 10 ani. În anumite cazuri, cum ar fi cele în care fapta a fost săvîrșită de un funcționar public sau de un tutore al victimei, pedeapsa poate ajunge pînă la 12 ani. Codul Penal conține și alte articole care vizează faptele din sfera traficului de persoane, cum ar fi sclavia, proxenetismul sau folosirea unui minor în scop de cerșetorie.

Am descoperit un sistem care judecă în mod neunitar, care acordă daune morale victimelor doar frînturi din sumele pe care acestea le-au adunat pentru proxeneți sau care are nevoie de ani pentru a tranșa vinovății sau nevinovății.

Cum să fii vinovat factual și nevinovat juridic

Andreea* s-a născut într-o familie dezbinată din județul Suceava. În 2008, pe cînd avea 16 ani, locuia cu sora mai mare la bunica lor; mama era plecată la muncă în Italia. Adolescenta nu mergea la școală și, în Toamna acelui an, a ajuns într-un anturaj din care avea să fie racolată de traficanți.

I s-a spus, în primă fază, că va merge în Olanda pentru a munci, pentru a cîștiga bani. Era Noiembrie 2008 cînd a decis să urce într-o mașină cu destinația Amsterdam. Pentru că era minoră, teoretic, adolescenta nu ar fi trebuit să poată părăsi țară.

Autoritățile române nu au elucidat nici astăzi cum a trecut adolescenta vama. Tot ce au aflat e că fetei i s-a dat un act de identitate în care apărea poza altcuiva – care nici măcar nu semăna cu ea –, i s-a spus să zică la vamă că o cheamă precum cea din buletin și că are 18 ani.

Deși s-au suspectat ilegalități comise de funcționari la frontieră, faptele nu au putut fi demonstrate. Andreea a trecut vama și a ajuns în Amsterdam, Capitala Olandei – țară unde prostituția este legală.

Din 2008, anul în care se întîmpla asta, pînă în prezent, sute de vameși și polițiști de frontieră români au fost vizați de fapte de corupție în legătură cu sarcinile de serviciu, inclusiv pentru primirea de mici atenții pentru a nu-i verifica temeinic pe cei care trec vama. Ultima anchetă de acest gen a fost deschisă acum cîteva săptămîni, de DNA, și vizează vameși de la Sculeni, jud. Iași.

În Noiembrie 2008, la 16 ani, Andreea a început să se prostitueze în bordelurile din Olanda. Timp de trei săptămîni, a întreținut relații sexuale cu aproximativ 20 de bărbați. Toți banii cîștigați, în jur de 3.000 de euro, au fost luați de proxeneți.

Văzînd că nu primește nici un ban, a cerut ajutorul patroanei bordelului unde se prostitua și a fugit în România, unde familia ei a anunțat Poliția.

Cine sunt proxeneții

Povestea Andreei este doar o mostră a modului în care funcționa gruparea din care făceau parte Sabian Florea, Lucian Șuleap, Gherghe Agheorghiesei, Petru Moisă și Gyula Kozak.

Aceștia au intrat în vizorul DIICOT încă din 2009, cînd era deja deschis un dosar penal care investiga traficarea tinerei de 16 ani din Suceava. Procurorii aveau încă de atunci interceptări telefonice cu membrii rețelei; ulterior au obținut și alte mărturii și dovezi de transferuri monetare din Olanda în România.

Cu toate acestea, au trimis dosarul în instanță abia în 2019, la peste 10 ani distanță față de momentul traficării Andreei. Unul dintre complicii rețelei, care avea rolul de a racola fete, a preferat chiar să recunoască faptele pentru a scăpa cu o pedeapsă cu suspendare; a primit 2 ani și 8 luni.

Ceilalți cinci au continuat să fie judecați pînă acum cîteva zile, cînd, pe 16 Ianuarie, Tribunalul Suceava a constatat că faptele lor s-au prescris.

Din punct de vedere juridic, prescrierea nu înseamnă vinovăția sau nevinovăția faptelor celui judecat, ci doar că soluția judiciară vine prea tîrziu în raport cu momentul comiterii presupusei infracțiuni.

Potrivit legislației românești, în afara unor infracțiuni specifice – cum ar fi omorul sau genocidul –, majoritatea faptelor penale se prescriu după un anumit interval de timp.

Traficul de persoane și de minori se prescrie după zece ani de la comitere. În cazul faptei concrete, în care victimă a fost Andreea, asta înseamnă 2019, adică anul în care DIICOT a trimis dosarul în judecată.

Un șir de decizii legislative din ultimii ani a complicat foarte mult dosarele penale din România, făcînd ca multe dintre cele în care judecata a intervenit la limita termenului de prescriere să fie lovite de o doză mare de incertitudine.

România și-a modernizat Codurile Penale în 2014, cînd în privința prescrierii apărea un articol care prevedea că aceasta este întreruptă cînd se administrează noi probe. Administrarea unei noi probe putea fi interpretată și ca obținerea unei noi declarații la dosar.

În 2018, Curtea Constituțională a stabilit că posibilitatea întreruperii prescrierii din acest motiv nu este constituțională. Legiuitorul – în speță Guvernul sau Parlamentul – ar fi trebuit, la acel moment, să „repare”, să modifice articolul privind prescrierea din 2014.

A făcut-o, însă, abia în 2022. În același an, Înalta Curtea de Casație și Justiție – instanța supremă din România – a decis, invocînd decizia CCR din 2018, că toate instanțele trebuie să aplice legea penală mai favorabilă inculpaților; în traducere liberă: termenul de prescriere al faptelor va fi calculat neîntrerupt. În cazul de mai sus, a fost de 10 ani.

Gruparea de la Suceava nu este singura care beneficiază de lentoarea politicienilor din România, coroborată cu modul greoi în care unele dosare sunt judecate de Justiția românească. Estimările DIICOT și DNA arată că mii de dosare, unele în cercetare, altele în judecată, se vor închide din acest motiv.

Printre acestea se numără și cazuri de trafic de persoane, trafic de minori în care faptele sunt mai vechi de 2013.

Problemă de sistem: fete racolate din centrele de plasament

Un caz similar celui de mai sus îl găsim tot la Suceava.

Vineri, pe 27 Ianuarie, tot Tribunalul a constatat prescrierea faptelor de trafic de minori pentru alți cinci proxeneți. La fel ca în cazul traficanților Andreei, vinovăția factuală a acestora reiese din hotărîrea întocmită de judecători.

Printre victimele lor se numără o fată, care a fost racolată în 2011 de la un centru de plasament din Suceava, și care a ajuns să se culce pe bani cu mai mulți bărbați. Adolescenta avea 14 ani atunci cînd a fost traficată.

Detaliile de la dosar, consultat de Europa Liberă, sunt abominabile.

În Februarie 2011, Maria* era instituționalizată la un centru de plasament din județul Suceava, instituție în care, teoretic, ar fi trebuit să beneficieze de sprijinul și supravegherea statului român.

Fără ca nimeni din centru să observe, copila a plecat într-o zi cu unul dintre traficanți și a ajuns să fie sechestrată la locuința acestuia; a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, pentru sume modice, între 80 și 100 de lei.

În același an, proxeneții au racolat o altă minoră, de 15 ani, din același centru, care, la rîndu-i, a ajuns să se prostitueze.

Ca și în celălalt dosar, DIICOT avea probe împotriva traficanților încă de acum 12 ani, însă a întîrziat soluționarea cauzei. Mai mult, în cazul plecării din centru a celor două fete s-a sesizat încă de atunci Poliția, care a investigat inclusiv acuze de viol.

Cum judecă instanțele

Despre implicarea în acte de trafic de persoane a indivizilor care au traficat-o pe Andreea, judecătorii precizează în hotărîrea consultată de Europa Liberă: ”Pe parcursul traficării şi exploatării sexuale a victimelor, inculpaţii au recurs la următoarele tipuri de activităţi: recrutare (inclusiv prin inducere în eroare), primire, adăpostire, facilitare obţinere paşaport pentru a putea părăsi teritoriul României, reţinere paşaport/act de identitate, transportare, achitare contravaloare transport, instruire cu privire la modul de practicare a prostituţiei, supraveghere, transferare şi exploatare sexuală efectivă, constrîngere prin ameninţare, agresiune fizică, constrîngere psihică”.

E un modus operandis pe care îl regăsim în majoritatea dosarelor de trafic de persoane care au fost judecate în ultimii ani în România.

Le-am analizat pe cele din Ianuarie 2022 pînă în Ianuarie 2023, prin intermediul portalului public Rejust al Consiliului Superior al Magistraturii.

Cei 75 de inculpați condamnați în ultimele 12 luni au primit un total de 435 de ani de închisoare. În majoritatea cazurilor, instanțele au pronunțat sentințe cu executare, cea mai dură fiind, pentru cumul de fapte, de aproape 20 de ani de închisoare.

În șase din cele 46 de dosare s-au acordat pedepse cu suspendare, în timp ce trei inculpați au fost achitați. Patru dosare au fost închise ca urmare a prescrierii faptelor, cel mai recent caz fiind cel de Vineri, 27 Ianuarie.

Surse din rîndul instanțelor spun că, în perioada următoare, și alte dosare de trafic de persoane se vor închide din cauza prescrierii.

Avocatul Olivian Moroșanu, de la Iași, a reprezentat în instanță atît victime cît și inculpați din dosare de trafic de persoane. Acesta spune, din experiență, că sistemul judiciar nu poate singur să rezolve problema traficului de persoane atît timp cît victimele, după finalizarea proceselor, rămîn de cele mai multe ori ale nimănui.

„Cred că protecția și sprijinul pe care statul ar trebui să le ofere victimelor nu ar trebui să se rezume doar la punerea în mișcare a acestui mecanism complex de tragere la răspundere a persoanelor în cadrul unor dosare penale, ci un sprijin efectiv, ulterior momentului sesizării organelor de urmărire penală, cîtă vreme în marea majoritate a situațiilor, odată ce traficantul sau proxenetul este arestat, victima își găsește o altă persoană care să o ajute în activitatea de prostituție”, spune Moroșanu.

Într-un interviu recent pentru Europa Liberă, Iana Matei, fondatoarea și președinta Reaching Out România, ONG pentru protejarea și reintegrarea în societate a victimelor traficului de ființe umane, atrăgea atenția asupra numărul neștiut de victime ale traficului de persoane din România.

Multe dintre acestea sunt racolate de la vîrste mici, spune Matei, care dă un exemplu: „Știm deja că se fac racolări pe internet. Nu am văzut nici o măsură. Noi întotdeauna suntem cu un pas în urma traficanților. Am avut la consiliere o copilă care, de la 7 ani, primea clipuri porno pe telefon de la traficanți. Acum, la 11 ani, spune că i se pare firesc să aibă un pește și să facă sex ca să cîștige bani”.

Potrivit Parchetului General, în ultimii ani, numărul indivizilor acuzați de trafic de minori a crescut față de cel al proxeneților care au exploatat majore. În 2012, erau trimiși în judecată 536 de inculpați pentru trafic de persoane și 276 pentru trafic de minori. În 2021, raportul era de 105 la 138.

Sărăcia și lipsa educației sunt două cauze frecvente în cazurile de trafic de persoane din România. Cele mai multe abuzuri despre care autoritățile au știință sunt cele sexuale, însă se remarcă un trend: numărul victimelor traficului de persoane, pe hîrtie cel puțin, a început să scadă.

Problema traficului de persoane rămîne însă unul dintre punctele nevralgice ale României pe plan extern. Țara este văzută în continuare ca o sursă importantă de victime sexuale în Europa, iar Departamentul de Stat al SUA arăta, în raportul din August, că „Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de ființe umane”.

*Numele victimelor au fost modificate pentru protecția lor.

02.04.24 - 12:28
03.04.24 - 13:44
03.04.24 - 13:42
01.04.24 - 12:39
01.04.24 - 12:46
05.04.24 - 19:01
07.04.24 - 00:04
05.04.24 - 17:10
05.04.24 - 17:10
09.04.24 - 12:16
09.04.24 - 12:15
06.04.24 - 13:48
05.04.24 - 17:07
07.04.24 - 00:09
09.04.24 - 00:59