Preşedintele francez Emmanuel Macron l-a nominalizat Vineri, din nou, în funcţia de premier pe Sébastien Lecornu (foto), după cinci zile de tevatură în urma demisiei acestuia, Luni, relatează AFP, potrivit News.ro. 

Unul dintre cei mai loiali oameni ai preşedintelui, Sébastien Lecornu urmează să aibă sarcina grea de a prezenta şi apăra un buget după această criză fără precedent, care lasă urme.

Cu riscul de a înfuria opoziţia şi de a accelera cenzurarea noii echipe, şeful statului a ales să-l nominalizeze din nou Sébastien Lecornu la conducerea Guvernului, la cinci zile după demisia zgomotoasă a acestuia.

După două zile de negocieri suplimentare în vederea smulgerii, în lipsa unei majorităţi, a unui acord în vederea unei necenzurări a viitorului Guvern, şeful statului a decis să-i acorde din nou încrederea sa acestui ”călugăr-soldat”, cum se defineşte chiar el.

Această voinţă nu corespunde însă voinţei unei rupturi.

Sébastien Lecornu, care provine de pe eşicherul drept şi care a rămas mult timp retras pe scena mediatică, a fost numit la 9 Septembrie premier, la vîrsta de doar 39 de ani.

Numele ministrului Apărării, un fost membru al Partidului Les Républicains (LR, dreapta) care i s-a alăturat lui Macron încă de la alegerea sa în 2017, a circulat la momentul nominalizării lui François Bayrou.

Această alegere a fost catalogată de către mulţi observatori drept ”ultima carte” a lui Emmanuel Macron în vederea ieşirii din criza politică, însă această speranţă a primit rapid un duş rece.

La 6 Octombrie, dimineaţa, la cîteva ore după anunţarea Guvernului său şi în timp ce urma să ţină după-amiază prima şedinţă a Consiliului de Miniştri, Sébastien Lecornu i-a remis demisia preşedintelui.

Acuzat de stînga de faptul că rămîne surd la cererea sa de justiţie socială şi fragilizat de fronta LR, el a rezistat doar 27 de zile.

La cîteva ore după ce i-a acceptat demisia, Emmanuel Macron i-a încredinţat misiunea de a purta ”ultime negocieri”, timp de două zile, pentru a scote Franţa din criza politică.

Înainte de a-şi încheia ”misiunea”, Sébastien Lecornu a estimat că proiectul bugetului din 2026 - detonatorul actualei crize, alături de doborîrea printr-o moţiune de cenzură a lui François Bayrou, la 8 Septembrie - ar putea să fie prezentat Luni în Consiliul de Miniştri, adică la data-limită pentru ca să fie adoptat pînă la sfîrşitul anului de către Parlament. Acest lucru presupunea numirea unui Guvern pînă la sfîrşitul acestei săptămîni sau în weekend.

Să fie pătraţi actualii miniştri? Sau să fie înlocuiţi cu tehnicieni, inclusiv premierul? 

Premierul demisionar a făcut o sugestie foarte remarcată, şi anume ca viitoarea echipă guvernamentală să fie ”complet deconectată de la ambiţiile prezidenţiale din 2027”, ambiții pe care el însuşi nu şi le-a manifestat niciodată.

”Dacă va exista un premier, vom rămîne în calendar”, a declarat, la rîndul său, Vineri dimineaţa, cotidianului Le Parisien, Pierre Moscovici, primul preşedinte al Curţii de Conturi, spunînd astfel că nu este necesar un Guvern complet pentru a prezenta un buget.

Sébastien Lecornu, un susţinător loial al şefului statului, s-a impus treptat ca o piesă centrală a macronismului

Prezent în toate Guvernele de la prima alegere a lui Emmanuel Macron, el a ratat cu puţin Matignonul la sfîrşitul lui 2024.

În pofida lipsei unei majorităţi în Adunarea Naţională şi instabilităţii politice care decurge din ea din 2022, Sébastien Lecornu s-a menţinut în postul strategic de ministru al Apărării, trei ani, în care a cunoscut nu mai puţin de patru premieri - Élisabeth Borne, Gabriel Attal, Michel Barnier şi François Bayrou.

În mod logic nu prea vorbăreț în postul său de paznic al ”marii tăceri”, Sébastien Lecornu este totodată un politician rezervat, care a ştiut să-şi extindă influenţa în culise.

”Este un om loial lui Macron, care nu-i va face umbră. Bilanţul său la Apărare este mai degrabă bun”, declara AFP un diplomat sub protecţia anonimatului.

Apropierea lor a avut loc în parte în timpul mişcării ”Vestele Galbene”, după care Sébastien Lecornu a co-mediat ”marile dezbateri”. 

”Lecornu este soldatul bun care, de altfel, nu are prea multă charismă”, declara un consilier ministerial.

Un apropiat al lui  Gérald Darmanin şi Édouard Philippe, care provin, la fel ca el, din dreapta, el s-a remarcat politic prin negocierile sale directe cu parlamentari din toate taberele în vederea adoptării, aproape în unanimitate, a Legii programării militare  (LPM) 2024-2030, cu o creştere de 40% faţă de precedenta.

”El este apreciat pe toate băncile Adunării”, potrivit unui fost membru al Comisiei Apărării din Adunare, care-l prezintă drept un ”animal politic” - îşi stăpîneşte dosarele, răspunde fără să se uite în notiţe şi linguşeşte sau atacă dur adversarii.

Însă ”nu este greu” să obţii adoptarea unui buget mai mare, temperează un reprezentant al blocului central, care-l consideră mai degrabă drept un ”manevrator” şi arată cu degetul ascensiunea RN în departamentul său, Eure.

Atacat în presă din cauza unei cine cu Marine Le Pen, el este văzut drept ”omul negocierii cu RN în mentalul socialist”, potrivit unui ministru.

Originar din Normandia, nepot de luptător din Rezistenţă, s-a gîndit o vreme să facă Şcoala Militară Saint-Cyr, însă a intrat de foarte tînăr în politică. Cariera sa a început pe eşicherul drept, în UMP, iar apoi la Les Républicains, bătînd mai multe recorduri de vîrstă. Asistent parlamentar la vîrsta de 19 ani, el devine în 2008 cel mai tînăr consilier într-un Cabinet ministerial - al lui Bruno Le Maire la Afaceri Europene -, iar apoi, în 2015, cel mai tînăr preşedinte al unui departament - Eure -, după ce a fost primarul oraşului său - Vernon. Propulsat în Guvern la vîrsta de 31 de ani, el trece pe la mai multe ministere - Ecologie, Colectivităţi, Teritoriile de peste Mări, iar apoi Apărare.

Rezervist al Jandarmeriei din Eure, acest amator de istorie ales senator în 2020, repeta că vrea să rămînă la Apărare, citînd cu regularitate acţiunea îndepărtatului său predecesor Pierre Messmer, titularul inamovibil al portofoliului în timpul lui de Gaulle.

El rămîne discret în presă, însă intră sub lumina reflectoarelor odată cu Războiul din Ucraina, depunînd eforturi să susţină reînarmarea Franţei ordonate de către şeful statului sau garanţiile de securitate pe care europenii să le ofere Kievului. El s-a aflat în prima linie în intensificarea cooperării europene în domeniul industriei apărării, cu Germania.

Împotriva a ceea ce consideră drept ”cea mai mare dereglementare geopolitică de la Al Doilea Război Mondial”, el a primit la Ministerul său un buget în creştere constantă, invers faţă de majoritatea colegilor săi.

După atacul Hamas în Sudul Israelului, la 7 Octombrie 2023, pe el l-a trimis Emmanuel Macron într-un turneu regional pentru ca să negocieze eliberarea ostaticilor francezi ţinuţi în Fîşia Gaza şi să încarneze poziţia franceză.