Evaluările serviciilor de informaţii americane indică faptul că timpul de care Iranul ar avea nevoie pentru a construi o armă nucleară nu s-a schimbat de Vara trecută, cînd analiştii au estimat că atacul americano-israelian a amînat termenul cu pînă la un an, potrivit a trei surse familiarizate cu această chestiune citate de Reuters.

Evaluările în privinţa programului nuclear al Teheranului rămîn în mare parte neschimbate chiar şi după două luni de război pe care preşedintele SUA, Donald Trump, spune că l-a lansat în parte pentru a împiedica Republica Islamică să dezvolte o bombă nucleară.

Noua campanie de atacuri ale SUA şi Israelului, care a început la 28 Februarie, s-a concentrat pe ţinte militare convenţionale, dar Israelul a lovit o serie de instalaţii nucleare importante.

Totuşi, termenul neschimbat sugerează că împiedicarea semnificativă a programului nuclear al Teheranului ar putea necesita distrugerea sau eliminarea stocului rămas al Iranului de uraniu puternic îmbogăţit (HEU).

Războiul a intrat într-o perioadă de suspendare de cînd SUA şi Iranul au convenit asupra unui armistiţiu pe 7 Aprilie pentru a urmări să încheie un acord de pace. Tensiunile rămîn ridicate, deoarece ambele părţi par profund divizate, iar Iranul a blocat traficul prin Strîmtoarea Ormuz, blocînd aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol şi declanşînd o criză energetică globală.

Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declarat public că SUA urmăresc să se asigure că Iranul nu obţine o armă nucleară prin negocierile în curs cu Teheranul.

Înainte de războiul de 12 zile din Iunie, agenţiile de informaţii americane ajunseseră la concluzia că Iranul ar putea produce suficient uraniu de calitate pentru a fi folosit la o armă şi ar putea construi o bombă în trei pînă la şase luni, au spus două dintre surse. În urma atacurilor din Iunie ale SUA care au lovit complexele nucleare de la Natanz, Fordow şi Isfahan, estimările serviciilor de informaţii americane au împins acest proces la aproximativ nouă luni pînă la un an, au declarat cele două surse şi o persoană familiarizată cu evaluările.

Atacurile au distrus sau avariat grav cele trei uzine de îmbogăţire despre care se ştie că funcţionau la momentul respectiv. Însă agenţia de supraveghere nucleară a ONU nu a reuşit să verifice unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 60%. Aceasta consideră că jumătate din cantitate era depozitată într-un complex de tuneluri subterane la Centrul de Cercetare Nucleară din Isfahan, dar nu a putut confirma acest lucru de cînd inspecţiile au fost suspendate.

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică estimează că stocul total de uraniu puternic îmbogăţit (HEU) ar fi suficient pentru 10 bombe, dacă ar fi îmbogăţit în continuare.

"În timp ce Operaţiunea Midnight Hammer a distrus instalaţiile nucleare ale Iranului, Operaţiunea Epic Fury a valorificat acest succes prin decimarea bazei industriale de apărare a Iranului, pe care aceasta o folosea odată ca scut protector în eforturile sale de a obţine o armă nucleară", a declarat purtătoarea de cuvînt a Casei Albe, Olivia Wales, referindu-se la operaţiunea din Iunie şi la ultimul război care a început în Februarie. "Preşedintele Trump a afirmat de mult timp că Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară şi nu blufează", a punctat ea.

Oficialii americani, inclusiv Trump, menţionează în mod repetat necesitatea eliminării programului nuclear al Iranului ca obiectiv cheie al războiului. "Iranului nu i se poate permite niciodată să obţină o armă nucleară. Acesta este obiectivul acestei operaţiuni", a scris vice-preşedintele JD Vance pe X pe 2 Martie.

Estimarea neschimbată a timpului necesar Iranului pentru a construi o astfel de armă reflectă, în parte, obiectivul ultimei campanii militare a SUA şi a Israelului, au spus sursele.

În timp ce Israelul a lovit ţinte legate de programul nuclear, inclusiv o instalaţie de prelucrare a uraniului la sfîrşitul lunii Martie, atacurile SUA s-au concentrat pe capacităţile militare convenţionale, conducerea Iranului şi baza sa militar-industrială.

Estimările neschimbate pot fi explicate, de asemenea, prin lipsa unor ţinte nucleare majore care pot fi distruse uşor şi în siguranţă în urma acţiunii militare din Iunie, potrivit unor analişti.

Eric Brewer, un fost analist senior al serviciilor de informaţii americane care a condus evaluările programului nuclear al Iranului, a spus că nu este surprinzător faptul că evaluările nu s-au schimbat, deoarece recentele lovituri americane nu au acordat prioritate ţintelor legate de programul nuclear.

"Din cîte ştim, Iranul încă deţine toate materialele sale nucleare", a spus Brewer, vice-preşedinte al programului de studiu al materialelor nucleare din cadrul grupului de reflecţie privind controlul armamentelor Nuclear Threat Initiative. "Acele materiale se află probabil în situri subterane îngropate adînc, unde muniţiile americane nu pot pătrunde", a adăugat el.

În ultimele săptămîni, oficialii americani au luat în considerare operaţiuni periculoase care ar împiedica în mod semnificativ eforturile nucleare ale Iranului. Aceste opţiuni includ raiduri terestre pentru recuperarea uraniului puternic îmbogăţit (HEU) despre care se crede că este depozitat în complexul de tuneluri de la situl Isfahan.

Iranul a negat în repetate rînduri că ar urmări obţinerea de arme nucleare. Agenţiile de informaţii americane şi AIEA afirmă că Teheranul a oprit eforturile de dezvoltare a unei ogive nucleare în 2003, deşi unii experţi şi Israelul susţin că a păstrat în secret părţi cheie ale programului.

Evaluarea precisă a capacităţii nucleare a Iranului este dificilă, chiar şi pentru cele mai importante servicii de informaţii din lume, spun experţii.

Mai multe agenţii de informaţii americane au studiat în mod independent programul nuclear al Iranului şi, deşi sursele au descris un consens larg cu privire la capacitatea Iranului de a construi o armă nucleară, există şi evaluări divergente.

Este posibil ca ambiţiile nucleare ale Iranului să fi suferit un regres mai mare decît sugerează estimările serviciilor de informaţii. Unii oficiali, printre care secretarul de stat american Marco Rubio, au susţinut că atacurile SUA asupra sistemelor de apărare aeriană iraniene au redus ameninţarea nucleară prin diminuarea capacităţii Iranului de a-şi apăra siturile nucleare în cazul în care ar decide să accelereze procesul de armament în viitor.

Există, de asemenea, impactul asasinatelor comise de Israel asupra principalilor oameni de ştiinţă nucleari iranieni. David Albright, fost inspector nuclear al ONU care conduce Institutul pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională, a declarat că aceste asasinate au adăugat o incertitudine semnificativă asupra capacităţii Teheranului de a construi o bombă care să funcţioneze conform planului. "Cred că toată lumea este de acord că ştiinţa nu poate fi bombardată, dar know-how-ul poate fi cu siguranţă distrus", a spus el.