de Daniel UNCU

A devenit mai clar ca niciodată că discrepanţele de înţelegere a istoriei şi de exersare a democraţiei, cît şi diferenţele de agendă economică dintre SUA şi UE fisurează declarata, presupusa şi, de ce nu, aşteptata unitate de poziţie în chestiunea ucraineana.

Actuala criză europeană – cea mai gravă de la sfîrşitul războiului rece – pare să adulmece periculos mirosul rînced al suficienţei bătrînului continent, gata să arunce la gunoiul istoriei un sfert de secol de democraţie în Europa Centrală şi de Est, constrîns de complicatele relaţii Est-Vest, dominate de gazele, petrolul şi capitalul rusesc ce ung relaţiile cu Occidentul. Iar cancelariile europene sînt conştiente de asta…

Motivul unei asemenea dihotomii americano-europene este deplin demonstrat de un document secret al guvernului de la Londra, publicat acum cîteva ore de „The Guardian” şi care trasează linia de conduită britanică în chestiunea intervenţiei Rusiei în Ucraina, conduită ce va fi susţinută în faţa partenerilor europeni. De remarcat că veridicitatea documentului nu a fost pusă la îndoială de Londra… Iată cîteva prevederi pe care echipa din Downing Street 10 le are în vedere:

- „Nu susţinem, deocamdată, sancţiuni comerciale… sau închiderea centrului financiar londonez pentru ruşi”;

- Sîntem gata să ne alăturăm partenerilor UE în impunerea de restricţii de viză şi călătorie pentru oficialii ruşi;

- „Să descurajăm orice discuţii (de ex. în NATO) referitoare la eventuale pregătiri militare”;

- Ne raliem „unui eventual efort al UE de a pune la dispoziţia Ucrainei surse alternative de alimentare cu gaz în cazul în care Rusia opreşte alimentarea”;

- Ameninţări specifie la adresa Rusiei vor fi „eventual folosite în mesaje private”, în timp ce declaraţiile oficiale se vor cantona în zona „chestiunilor generice”;

- Să punem la punct un pachet de asistenţă pentru Ucraina care „ar fi ideal să se realizeze în colaborare cu Germania”

- Să susţinem „desfăşurarea de observatori ai OSCE şi/sau ai Naţiunilor Unite (dar nu ai Uniunii Europene) în Crimeea şi Estul Ucrainei” (s.n.)

Fie şi numai citirea acestor linii directoare ale poziţiei Londrei faţă de criza din Crimeea, ne scuteşte de prea multe comentarii, iar refuzul UE, susţinut copios de Germania, de a impune sancţiuni economice Rusiei, completează tabloul anxietăţilor Europei (sau, aşa cum spuneam recent, impotenţei acesteia…!) faţă de Moscova. Londra – şi, am certe aşteptări că, întreagă Uniune Europeană – vrea să se spele pe mîini şi să scoată la înaintare ONU şi OSCE.

De cealaltă parte a Oceanului însă, Washingtonul a îngheţat orice colaborare militară cu Rusia şi a criticat în termeni duri invazia, atrăgînd atenţia prin intermediul NATO că Rusia a încălcat toate tratatele internaţionale în cauză, iar John Kerry s-a deplasat la Kiev într-o vizită-fulger care să confere puterii interimare post-Ianukovici încrederea că nu a fost lăsată singură în faţă tăvălugului de la Kremlin.

Cu toate că sugestia administraţiei americane de a exclude Rusia din Grupul celor 8 a fost respinsă de partenerii europeni (nici o supriză!), America pare decisă să nu tolereze tresăririle de orgoliu imperial al Moscovei. „Washington Post” publică tot astăzi o analiză fulminantă a lui Zbigniew Brzezinski în care reputatul specialist american pe probleme de securitate atrage atenţia asupra uriaşului pericol reprezentat de o poziţie defetistă a Europei şi Americii în această criză.

Punctul de vedere al lui Brzezinski este, de fapt, dacă luăm în considerare ceea ce îndeobşte specialiştii în comunicare numesc „tehnica celei de a treia persoane”, un punct de vedere „oficios” al administraţiei Obama. Ceea ce nu poate spune direct, Casa Albă o face prin intermediul stakeholder-ilor cu reputaţie… La rîndu-i, fosul candidat la Preşedinţia Americii, senatorul John McCain declara – citat tot de „The Guardian” – că este dezamăgit de poziţia Marii Britanii şi că ţările Europei „ignoră lecţiile istoriei”.

În acest context, se pune întrebarea: la ce ne putem aştepta în următoarele zile? La nimic bun, în ceea ce mă priveşte. O atitudine schizofrenică a Occidentului nu poate decît să îl încurajeze pe Vladimir Puţin în continuarea aventurii sale ucrainene, iar pericolul escaladării conflictului şi răspîndirii acestuia devine aproape palpabil în lipsa unei demonstraţii de unitate a ţărilor democratice.

Cele două voci pe care se cîntă aria oprobriului în speţa ucraineană dăunează grav şi noii puteri de la Kiev, aflată între ciocan şi nicovală. Confruntată cu intervenţia armată a Federaţiei Ruse, pe de o parte şi cu problema populaţiei rusofile pe de alta, echipa preşedintelui interimar Aleksandr Turcinov este într-o poziţie extrem de delicată, fiind susţinută de Uniunea Europeană doar financiar si diplomatic. Ceea ce nu este Putin, dar s-ar putea sa fie insuficient.

Este clar că Europa va acţiona cu multă prudenţă şi doar în limitele diplomaţiei pentru rezolvarea conflictului, concomitent cu acordarea unui pachet potenţialmente generos de ajutor economic pentru Kiev. Rămîne de văzut ce vor face Washington-ul şi NATO.

Dar, în condiţiile date, se conturează din ce în ce mai bine ideea că problema conflictului armat va fi lăsată exclusiv pe seama poporului ucrainean.

(Articol preluat din Revista ACUM)