Ar fi putut fi mai bogat decît Rockefeller, dar a fost furat de stat şi în SUA, şi în România

Ar fi putut fi mai bogat decît celebrul John D. Rockefeller, dar a fost furat atît în SUA, cît şi în România. Toate marile companii mondiale din domeniul petrolului îi sînt datoare-vîndute. În urma lui au rămas procese de sute de miliarde de dolari. Este vorba de inginerul Ion Basgan, care a inventat în anii ’30 o nouă metodă de foraj, ceea ce a permis petroliştilor atingerea unor adîncimi mult mai mari pentru extragerea „aurului negru“. Fiu al preotului ortodox Ştefan Bazgan şi al Măriei, inventatorul s-a născut în anul 1902 în oraşul Focşani. Obţinînd o bursă a companiei petroliere „Steaua Română“, el a plecat în anul 1920 să studieze la Şcoala Superioară de Mine şi Metalurgie, de la Leoben, din Austria. În timpul studenţiei a avut parte de două dueluri şi un accident de cale ferată, dar a scapat sănătos, potrivit biografiei sale de pe site-ul fundaţiei care îi poartă numele. A terminat cu bine şcoala, astfel că în 1924 a obţinut titlul de inginer-minier.

Revoluţia sonicităţii

Marile sale realizări vin, însă, în anii ’30. Discipol şi prieten cu savantul Gogu Constantinescu, Basgan a pus în practică aplicaţiile sonicităţii în domeniul petrolier. Mai exact, în 1932, el „revoluţionează tehnica forajului, respectiv trecerea de la forajul rotativ la forajul rotativ percutant, prin punerea în regim vibratoriu al sapei de foraj, metodă după care se forează şi în prezent“, potrivit informaţiilor de pe site-ul fundaţiei. Cercetările sale capătă numele de „efectul Basgan“. În perioada 1932-1934 el îşi publică cercetările şi îşi susţine doctoratul la Leoben.

Tot atunci el înregistrează şi două brevete de invenţie. Acestea sînt vitale pentru următoarele dispute din justiţie. Primul brevet de invenţie este intitulat „Metodă pentru îmbunătăţirea randamentului şi perfecţionarea forajului rotativ prin rotaţii percutante şi prin amortizarea presiunilor hidromecanice“ şi este acordat în România pe o perioadă de 15 ani prin Decretul Regal nr. 1579, din 01.06.1934, publicat în Monitorul Oficial nr. 142, din 23 iunie 1934, avînd numărul de înregistrare 22789 din 18.05.1934. Al doilea patent este intitulat „Aparat Rotativ pentru Forare Puţuri“ şi a fost obţinut în SUA în 1937, după trei ani de verificări şi experimente, perioada de valabilitate fiind de 17 ani. 

Toate companiile petroliere de pe planetă îi folosesc tehnica

Problema este că, fiind atît de bună, metoda sa de extracţie a ţiţeiului a ajuns să fie aplicată aproape instant de toate marile corporaţii din lume. Cercetările sale au permis atingerea unor adîncimi de 5-6.000 de metri pentru sonde, iar acum, pe baza aceloraşi idei s-a ajuns la peste 15.000 de metri adîncime. De aici intervin complicaţiile. Deşi întreaga lume i-a recunoscut meritele, inventatorul nu a primit nici un ban pentru descoperirea sa, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA i-au confiscat brevetul, în timp ce marile companii petroliere s-au îmbogăţit.

În 1960, Ministerul Petrolului de la Bucureşti hotărăşte publicarea invenţiilor lui Basgan în revista “Petrol şi gaze” şi deschiderea proceselor în SUA. Pentru aceasta, Camera de Comerţ primeşte suma de 6.000 dolari şi apoi deschide 120 de procese. În 1965, Departamentul de Stat al Industriei din SUA emite Diversting Order SA 838 prin care i se restituie brevetul de invenţie 2103137/ 1937 lui Basgan şi este repus în drepturi ca urmare a discuţiilor anterioare purtate de către delegaţia română condusă de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostul secretar general al Partidului Muncitoresc Român, cu Lyndon Johnson, preşedintele SUA.

Epopeea proceselor: unii cu justiţia, alţii cu profitul

Aşa a început epopeea luptei lui Basgan cu giganţii petrolieri americani. Potrivit fundaţiei sale, o comisie de experţi germani evalua în 1966 suma pe care trebuie să o primească la 8,7 miliarde de dolari. În 1980, cu două săptămîni înainte de a muri, Basgan prezenta de la tribuna Muzeului Tehnic din Bucureşti epopeea proceselor sale cu companiile petroliere din SUA. Atunci el arăta că Israelul îi propusese să devină cetăţean al său pentru a putea recupera banii. De asemenea, la sfîrşitul anilor ’60, administraţia americană a încercat să ajungă la un acord cu Basgan, dar acesta a refuzat soluţionarea amiabilă în timpul dictaturii comuniste, cînd orice bun al său ar fi revenit statului.

Proces de 100 de miliarde de dolari în Statele Unite

Sumele ameţitoare care se învît în acest caz au dus la procese de miliarde. În 2009, unul dintre fiii lui Basgan a dat în judecată administraţia americană, cerînd daune de 100 de miliarde de dolari pentru folosirea invenţiei sale de către companiile americane. „Dacă vom cîştiga, acest lucru va fi folosit pentru a realiza un vis al tatălui meu: înfiinţarea unei fundaţii filantropice pentru sprijinirea cercetărilor privind energiile regenerabile“, spunea în 2009 Sorin Basgan, unul dintre copiii inginerului, stabilit în Elveţia.

În România, un alt proces a fost declanşat în anul 2012. Acesta a fost demarat de către urmaşii lui Jean Tibaudet, un prieten al inventatorul şi ataşat militar al Franţei în România. Familia lui Tibaudet susţine că Basgan i-a vîndut brevetul din România, iar cele cinci moştenitoare ale sale au dat în judecată statul român, cerînd despăgubiri de 6 miliarde de euro. De ce statul român? Pentru că şi acesta a confiscat brevetul din România al inventatorului. În schimb, fiii inventatorului susţin că acel contract de cesiune, făcut în 1940, era de fapt o vînzare fictivă prin care Basgan voia să îşi pună la adăpost invenţia de la confiscare la intrarea trupelor germane în ţară. „Cei care au făcut acest proces, de fapt, moştenitorii lui Tibaudet, sînt în afară, n-au nici o calitate procesuală pentru a cere de la statul român şase miliarde. E ceva absurd, e de domeniul fanteziei“, declara în 2012 Ion Basgan jr, unul din fiii inventatorului.

Petrom, dată în judecată pentru 10 miliarde de euro

Acesta a deschis un al treilea proces de miliarde, contra Petrom şi a statului român, în anul 2009, solicitînd despăgubiri de 10 miliarde de euro pentru folosirea brevetului tatălui său în industria petrolieră românească. Dosarul are numărul 28378/3/2009 şi încă se judecă la Tribunalul Bucureşti. Următorul termen este pentru 12 Mai 2016. Dosarul trenează de ani buni, neavînd o sentinţă nici măcar în primă instanţă. Între timp, coloşii petrolieri americani Exxon şi Chevron s-au îmbogăţit folosind tehnologia românului…

Daniel IONAŞCU, Adevărul Financiar.ro