Recentul schimb de complimente dintre Vladimir Putin şi Donald Trump a fost o surpriză adevărată pentru multă lume. Pe 17 decembrie, Preşedintele Rusiei l-a numit pe unul dintre pretendenţii la tronul din Casa Albă „un politician strălucit, talentat şi lider al cursei preelectorale”.

Deşi o astfel de laudă poate provoca mînia conservatorilor ( ei se află într-o competiţie internă pe ideea cine urăşte mai mult Rusia şi Iranul), Trump a acceptat cu bucurie complimentul: „El, Putin, conduce ţara sa. Şi fără nici o îndoială, este un lider. Nu ceea ce avem noi în ţară”. De asemenea, el a promis că în cazul în care devine preşedinte al Statelor Unite, se va întîlni neapărat cu Vladimir Putin. Simpatia reciprocă a acestor doi politicieni este cimentată şi de dispreţul comun faţă de actualul stăpîn al Casei Albe. Trump se bucură sincer pentru faptul că „lui Putin nu-i place Obama, el nu-l respectă”.

De obicei, interesele de stat sînt mai presus decît preferinţele personale ale liderilor. Însă pe fundalul crizei economice mondiale, prăbuşirii preţurilor la petrol şi multor atacuri teroriste, în avanscenă apar politicieni puternici, care, deşi uneori par cinici, restabilesc ordinea. Părtaşii, adepţii patriotismului ridică vocea şi dislocă armate.

Ridicarea gardului între hotarul dintre Serbia şi Croaţia i-a adus dividende politice enorme premierului maghiar Victor Orban, exact aşa cum anexarea Crimeei a consolidat puterea lui Putin sau represiunile împotriva kurzilor a fortificat regimul preşedintelui turc Erdogan. Şi atunci cînd Trump solicită să legifereze tortura sau să bombardeze teritoriile Statului Islamic (inclusiv localităţile cu populaţie civilă ) el îşi racolează noi adepţi. Atitudinea dispreţuitoare faţă de intelectuali, care insistă pe „corectitudinea politică”, îi va aduce noi puncte.

Promisiunea capitalistă privind dezvoltarea şi înflorirea totală s-a compromis considerabil după criza financiară din anul 2007. O globalizare fericită poate fi numai una raţională, internaţională şi reciproc dependentă. Prăbuşirea ei ar deschide calea pentru lideri nervoşi sau militari.

După Le Monde diplomatique, Franţa