Europa este casa a cinci dintre cele mai mici microstate din lume: Vatican, Monaco, San Marino, Liechtenstein şi Andorra. Aceste state, uneori, sînt amplasate în locuri neatractive comparativ cu ţările înconjurătoare şi duc lipsă de resurse naturale. Drept rezultat, puterile militare şi politice le-au lăsat în pace. Existenţa lor din zilele noastre este rezultatul a cel puţin doi factori-cheie: geografia şi geniul politic, notează Stratfor.

Andorra este stăpînită de preşedintele Franţei

Geniul politic al microstatelor Europei se vede foarte bine în cazul Andorrei. Ţara a fost de acord, la sfîrşitul secolului al XIII-lea, să fie condusă şi de Contele de Foix, din sudul Franţei, şi de episcopul de Urgell, din Catalonia. Această soluţie a rezolvat conflictul dintre francezi şi catalani privind teritoriul Andorrei. Într-un final, Andorra a evoluat într-o democraţie parlamentară, însă acordul de atunci încă este valabil. Episcopul de Urgell şi preşedintele francez sînt co-prinţi de Andorra. Aşadar, în mod ironic, socialistul Francois Hollande este de fapt un monarh, cel puţin pentru andorreni. 

San Marino s-a împrietenit cu cine trebuie pentru a-şi păstra independenţa

Microstatele Europei au primit ajutor şi din partea aliaţilor puternici. Acesta este cazul pentru San Marino, căruia Papa Pius al II-lea i-a acordat terenuri suplimentare la mijlocul secolului al XV-lea. Această donaţie a permis ţării să-şi extindă domeniul mai departe de muntele Titan. Apoi, San Marino a semnat un tratat de protectorat cu Papa Clement al VIII-lea, în 1603, şi, într-un final, a supravieţuit procesului de unificare cu Italia pentru că a petrecut decenii împrietenindu-se cu şi adăpostind patrioţi italieni, inclusiv pe Giuseppe Garibaldi, în timpul conflictelor din Italia.

Liechtenstein este deţinut de o familie

În alte cazuri, supravieţuirea acestor state mici este legată de abilitatea unei singure familii de a ajunge la putere, cum s-a întîmplat în Liechtenstein. Ţara şi-a luat numele de la familia care o guvernează. Familia Liechtenstein este originară din Austria de Jos şi a fost îndeajuns de bogată pentru a cumpăra mici terenuri de-a lungul Europei centrale, dar nu de ajuns de puternică pentru a reprezenta un factor decizional în cadrul Imperiului Roman.

Cei mai sus-puşi prieteni îi are Vaticanul

Prietenii puternici sînt foarte importanţi pentru microstate, şi nici o instituţie nu are prieteni mai sus-puşi ca Vaticanul. Statul este diferit de alte microstate europene, în principal pentru că este un stat sacerdotal-monarhic condus de episcopul Romei, Papa.

Viitorul microstatelor

Ironia din spatele existenţei îndelungate a microstatelor europene este că, de fapt, ele nu au fost niciodată complet independente. Avînd doar geografia de partea lor, aceste ţări au trebuit să-şi adapteze strategiile naţionale la evenimente care nu erau sub controlul lor. Principala lor provocare în deceniile care urmează este un proces fără sfîrşit de adaptare, în special în cazul în care restul continentului va continua să se fragmenteze.

Microstatele europene au demonstrat o abilitate remarcabilă de a supravieţui. Timp de secole, o combinaţie de îndemînare politică, de adaptabilitate şi, uneori, de noroc chior le-a permis să supravieţuiască vicisitudinilor politice europene fără de sfîrşit. În viitor, totuşi, aceste microstate se vor confrunta cu noi provocări. În primul rînd, microstatele se vor confrunta cu presiuni din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii privind un sistem financiar mai transparent, fapt care le pune în pericol modelul economic.

De exemplu, la mijlocul lunii martie, SUA au acuzat Banca Privada d'Andorra că spală bani pentru grupurile de crimă organizată, iar filiala băncii din Spania, Banco de Madrid SA, a solicitat falimentul. În următorii cinci ani, aceste ţări au devenit mai cooperante, dar, în mare parte, ele încă îşi bazează economia pe străinii bogaţi şi pe companiile offshore. În al doilea rînd, criza din Europa a condus la multe nesiguranţe privind viitorul zonei euro, o zonă a monedei unice în care multe dintre microstate participă, dar în care nu au nici un cuvînt de spus.

De vreme ce aceste ţări nu sînt membre oficiale ale zonei euro, tensiunile asupra lichidităţilor băncii şi asupra solvenţei sînt mai periculoase deoarece băncile lor nu se pot baza pe Banca Centrală Europeană.

Ana STAN