ERMOCLIA, GOSPODARII SATULUI SI ABSOLVENTUL DE AGRONOMIE

Dintr-o îndemnare profesională din partea colegului meu dl dr. Mihai Rurac, în luna iunie 2018 am ajuns prima dată la Ermoclia din Ștefan-Vodă. Întîlnirea a avut loc în cadrul proiectului „Pastrăm satul curat” – „Campanie de informare asupra importanței gestionării deșeurilor la nivelul comunității”. Proiectul a fost cîștigat de AO „Andrieș”, ghidat de primăria satului Ermoclia (primar Mihai Țurcanu) și coordonat de dna Svetlana Șargarovschi.

Tematica expertului a fost „Utilizarea pesticidelor în gospodăriile individuale” și m-am bucurat mult pentru imensitatea de întrebări din partea sătenilor: de la canistra cu otravă din sărai sau fiola din frigider și locul acestora în reciclare, pînă la gîndacul din Colorado și lunga lui călătorie peste ocean pînă în Europa și Moldova noastră. Apoi despre rîma, broasca, sîrmarii, căpușele, păduchi de găini, ploile „sărate” și castraveții sensibili. Cîte ceva despre Ștefan cel Mare și Sfînt, molia castanului de pe aleile satului lor, talpa solului, otrava multă din livezi și vii, cîrtița și orbetele, canistrele aruncate pe la margini de drum, cîte ceva și despre Mihai Eminescu. Și din nou boli de plante, insecte bune și nebune, în sens că dăunătoare plantelor cultivate și tot așa.

Prezentarea și discuțiile adiacente ca între oamenii buni care se interesează de multe, au ținut peste cinci ore (partea primară) și toată lumea mai stătea, dacă nu aveau acasă multe treburi de făcut și alte responsabilități, ferească sfîntul, de neglijat. A fost o întîlnire, cum se spune printre lumea bună „de milioane” cu toată adunarea bine dispusă. Le mulțumesc tuturor care au fost la întîlnirea noastră și sînt sigură că cele discutate de noi împreună ne sînt numai de folos.

Partea secundă a întîlnirii noastre a fost dedicată vizitării obiectivelor importante ale satului Ermoclia. M-au impresionat aleile „căstănite” ale satului și întreținerea lor – tulpinile văruite, ca semn de bună gospodărire, lipsa plasticului tăvălit pe sub gardurile gospodăriilor și în văzul tuturor, care ustură ochii cînd se văd și tot așa. Adică Ermoclia este un sat cu străzile și ulițele curate și aceasta bucură enorm de mult. Continuarea lucrărilor de restaurare și renovare, spre exemplu a scărilor cu felinare pe mijloc ce urcă spre crucea în memoria celor deportați în perioada sovietică, este o dovadă bună, reală și lăudabilă.

Frumoasă, îngrijită și lăudată este Biserica din Ermoclia cu hramul „Sf. Mihail și Gavriil”, care, atenție tuturor, nu a fost închisă în perioada sovietică, menționează dna Svetlana Șargarovschi. Preotul cu sătenii din anii 60 ai secolului trecut au plătit scump la stat la acea vreme ca să demonstreze că este o unitate profitabilă. Și așa a scăpat biserica fără scîndurile în cruce de la uși și ferestre, iar fapta ermoclinenilor de atunci și acum, merită plecăciune cu mult respect. Mai sînt atîtea de lăudat în satul Ermoclia, dar le lăsăm pentru altă dată în favoarea unui omuleț, pe care l-am cunoscut acasă la el, dar care nu demult a fost și student la Universitatea Agrară de Stat din Moldova. Omul are un nume atît de frumos, Radu și este feciorul lui Mihai Țurcanu.

În drum spre Ermoclia și înapoi spre Chișinău, am discutat profesional și mi s-a încărcat din nou sufletul cu bucurii din Țara mea. Pe rînd despre una despre alta: Radu este un fecior bine crescut de familie; ca un fecior iubit de părinți, și mai nou de frumoasa lui soție Tatiana, nu vrea să trăiască altundeva decît lîngă familia mare și cît mai aproape de Ermoclia lor. Nu numai mi s-a părut, dar mi-a confirmat și conducătorul lui științific dl Mihai Rurac, decan de facultate cînd Radu era student, că a învățat cum se cade unui tînăr care se înscrie la o facultate. Cred, fiindcă a avut interes și motiv.

Radu Țurcanu are cele mai frumoase amintiri despre facultate, cadrele universitare care l-au dăscălit și colegii lui, cu care se mîndrește că „noi toți ne-am angajat și lucrăm în agricultură”. Partea și mai interesantă a fost să-mi povestească cu atîta mîndrie și lux de amănunte despre culturile agricole care le cultivă în SRL-ul de familie, cum îngrijesc tehnologic pentru 1500 ha, cum experimentează din propria inițiativă și concepții, cu toate că tata și badea Vasile, administratorul SRL-ului se impun cu alte păreri și concepții. Radu se zbate pentru profesia lui, fiindcă agronom este numai el și nimeni altul. Totodată trebuie să aibă propriile experiențe reale din care să învețe, cum se spune în lumea bună: „pe viu și numai din ogorul meu”. Radule, tot respectul pentru poziția ta profesională și insistența ta, iar Tata să aibă răbdare și încredere în fecior, că numai așa se crește și cultivă un adevărat Om cărturar, bun să stăpînească glia strămoșească.

Ultima laudă pentru Ermoclia este că lumea satului stă pe loc și lucrează în sat și orașele din vecinătate ca altădată, iar în străinătate nu pleacă, sau în comparație – doar cîțiva și aceștia numai ultimii 2-3 ani. Mare lucru stimați ermoclineni și pentru cei care citesc acest ziar, scriem negru pe alb: înseamnă că se poate de-a face viață bună și în Țara noastră. Tot respectul.

Asea M. TIMUŞ

01.10.21 - 01:28
02.10.21 - 00:52
01.10.21 - 01:25
01.10.21 - 01:42
01.10.21 - 01:30
01.10.21 - 01:41
03.10.21 - 00:40
01.10.21 - 13:30
01.10.21 - 18:56
01.10.21 - 13:29
02.10.21 - 00:59
01.10.21 - 18:53
01.10.21 - 18:57
01.10.21 - 01:37
01.10.21 - 01:39