„Cînd ne veți ataca, ne veți vedea fața. Nu spatele, ci fața”. Sînt cuvintele președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la cîteva ore după ce Vladimir Putin a lansat invazia rusă în Ucraina, pe 24 februarie 2022. La aproape un an de război, cuvintele lui par profetice, relatează CNN.

Mulți analiști se așteptau ca rezistența ucraineană să se prăbușească în cîteva zile. Însă, timp de un an, armata ucraineană a făcut față unui inamic mai puternic, anulînd cîștigurile inițiale ale rușilor în Harkov și Herson și menținînd linia frontului în regiunea Donbas.

În acest timp, ucrainenii au provocat pierderi uluitoare armatei ruse și au scos la iveală tacticile depășite, conducerea învechită și moralul fragil al unei armate care impresionează mai mult la paradă decît pe cîmpul de luptă.

În schimb, unitățile ucrainene s-au dovedit agile și adaptabile, valorificînd tehnologia dronelor, comanda descentralizată și planificara operațională inteligentă pentru a exploata slăbiciunile sistemice ale inamicului lor.

Și puțini ar fi pariat că, la un an de la începutul războiului, avioanele ucrainene vechi vor mai zbura.

Poate unul dintre cele mai impresionante exemple de agilitate ucraineană a venit în prima zi a invaziei, cînd o mare forță rusă de asalt a pus mîna pe un aerodrom de la periferia capitalei Kiev, amenințînd să-l transforme într-un pod decisiv pentru întăriri suplimentare.

În noaptea următoare, forțele speciale ucrainene, sprijinite de artilerie, au pătruns în bază, au ucis zeci de parașutiști ruși și au dezactivat pista. Conceptul rusesc de operațiuni, repetat cu atîta încredere pe hîrtie, se prăbușise în prima sa fază.

Această acțiune a subliniat hotărîrea lui Zelenski („Am nevoie de muniție, nu de o plimbare”, a spus atunci cînd a respins oferta din partea Statelor Unite de a fi evacuat de la Kiev), la fel ca sfidarea unui mic detașament de pe Insula Șerpilor cara trimis „la dracu” o navă de război rusească, un gest care a devenit meme național în cîteva ore.

Ucraina a reușit să reziste timp de un an inclusiv cu arme și muniții primite de la statele occidentale.

Dar a existat un decalaj constant și costisitor între ceea ce ucrainenii cer și momentul în care sînt făcute livrările. După cum a spus un oficial ucrainean pentru CNN luna aceasta, „avem nevoie de ajutor ieri și ni se promite mîine. Diferența dintre ieri și mîine este viața poporului nostru.”

Cea mai recentă iterație a acestui decalaj a fost discuția despre furnizarea de tancuri, după luni de ezitări. Leopard 2, Challenger și Abrams M-1 au fost promiste Ucrainei și sînt cu mult superioare principalelor tancuri de luptă rusești. Dar cifrele sînt neclare – variind de la cîteva zeci pînă la 300 – și chiar și așa, primul tanc va ajunge pe teren abia în aprilie. Trebuie apoi integrat în grupuri de luptă.

Dar la împlinirea unui an de la invazie, Ucraina are nevoi mai stringente decît tancurile de luptă. În timpul unei vizite de două săptămîni a unei echipe CNN de poziții din prima linie, refrenul care a răsunat constant a fost: „Avem nevoie de obuze”.

Un soldat ucrainean a apărut la televizor săptămîna trecută și a spus: „Avem nevoie de obuze, obuze și, încă o dată, obuze”.

În timp ce Ucraina primește și se antrenează cu arme occidentale, încearcă, de asemenea, să ducă un război cu armele din epoca sovietică, căutînd prin toată lumea muniție și piese de schimb. „Deficitul de muniție” este călcîiul lui Ahile, în fața vastului rezervor rusesc de sisteme de artilerie și rachete.

„Este clar că sîntem într-o cursă a logisticii”, a declarat săptămîna trecută secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Lista de necesități a Ucrainei ar putea fi împărțită în „acum” (obuze, apărare antiaeriană și rachete cu rază mai lungă de acțiune) și „în viitor” (tancuri, baterii Patriot și bombe cu diametru mic lansate de la sol, cunoscute sub numele de GLSDB ,cu o autonomie de aproape 160 de kilometri, care au fost promise de SUA.)

O lecție pe care rușii au învățat-o este să plaseze centrele logistice dincolo de raza loviturilor, așa că momentul livrării GLSDB și al sistemelor cu rază mai lungă promise de Regatul Unit Ucrainei este extrem de important.

Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, cu sediul la Washington, crede însă că „primele GLSDB nu vor sosi abia la toamnă, după ofensivele rusești și ucrainene care vor determina traiectoria viitoare a războiului”.

Dincolo de categoriile „acum” și „în viitor”, oficialii ucraineni sînt frustrați de categoria „niciodată”, care include în prezent avioane de luptă F-16 și rachete americane ATACMS (Army Tactical), cu o rază de acțiune de 300 de kilometri.

Aliații Ucrainei au refuzat în mod constant să ofere arme care ar permite Ucrainei să lovească teritoriul Rusiei, o linie roșie remarcată în mod corespunzător de Moscova.

Primul an al acestui conflict a adus multe surprize, dar următoarele cîteva săptămîni ar putea să aducă un atac rusesc și mai intens în diferite puncte, de la Harkov pînă la Zaporojie, pentru a îndeplini obiectivul declarat al Kremlinului de a ocupa restul regiunilor Lugansk și Donețk.

Unii oficiali occidentali se așteaptă ca forțele aeriene ruse să devină o componentă mai importantă a planului de luptă rus.

„Știm că Rusia are un număr substanțial de aeronave în inventar și o mulțime de capacități rămase”, a declarat săptămîna trecută secretarul american al Apărării, Lloyd Austin.

Înaltul comandament rus s-ar putea totuși să nu se simtă încurajat, deși pregătește un nou atac. Încercările repetate de a avansa în zona Vuledar au mers prost. Faptul că nu au reușit să cucerească Bahmut înainte de aniversarea invaziei este o reamintire a faptului că rușii sînt mai capabili să provoace distrugeri decît să cucerească teritorii.

Sursa: digi24.ro