ALEXANDRU RUSCINSCHI, DE UNDE AI APARUT SI UNDE ITI SINT URMASII?!

Stimate cititor! Am scris peste 250 de articole de revistă și ziar, dar nu am scris nici un articol cu atîtea emoții sufletești, fiindcă trebuie să trec din nou prin mintea mea istoria unui om deosebit. Om, care habar nu am cum a arătat la chip și a fost la suflet, decît că îmi pare atît de rău că a dispărut prea devreme. S-a numit Alexandru Vasilievici Rușcinschi și a fost ex-colegul nostru de entomologie. Acest ex-coleg a murit în 1942 pe frontul rusesc, lîngă Smolensk. Dar el nu figurează în cele opt volume ale soldaților căzuți în acel oribil război mondial. Mirați-vă și dvs, fiindcă eu m-am tot mirat cînd am auzit despre el, și mai mult cînd i-am aflat cîteva aspecte din viața lui.

Rușcinschi mai este și azi la catedră. După începerea activității mele didactice la catedra de Entomologie, UASM, am tot auzit de la colegii mei în vîrstă: „colecția de insecte a lui Rușcinschi”. Un an, doi, zece, douăzeci și nu am mai putut sta și m-am apucat de căutat. Să știți, stimați cititori, că în ziua de azi este mult mai ușor de căutat și se găsește multă informație de acasă, spre exemplu. Ai nevoie doar de trei scule: sănătate de stat pe scaun și ochi pentru ecran, dorința de-a afla și răbdare de fier. Slavă Domnului le stăpînesc pe toate. Și așa am aflat că acest ex-coleg a făcut studiile la Iași, la agricultură. Dar în paralel cu agricultura avea o pasiune frumoasă: de-a colecta insecte, în special fluturi. Pasiunea lui a fost descoperită de doi alți colecționari din sec. XX, Eduarad Miller (medic infecționist) și Nicolai Zubovski (biolog). După unele calcule, ambii îi puteau fi lui Alexandru părinți, dacă nu chiar și bunici. Zic așa, fiindcă Rușcinschi a scris articole cu insectele lui colectate și determinate, împreună cu Miller și Zubovski, în anii 1928-1938. Fiind atît de bun student, cu articole științifice în buletine serioase alături de oameni mari, poate și alte calități, în 1936, Al.V. Rușcinschi este angajat la catedra, deja din Chișinău, pe discipline entomologice.

Aici îmi repet regretul că, a dispărut prea devreme, fiindcă începuse atît de bine și putea deveni unul din cei mai mari savanți din Moldova din domeniul entomologic. Dar războiul nu alege. Despre ce s-a întîmplat cu el în anii 1940-1942, am aflat din dosarul personal al soției sale, care a rămas văduvă cu doi copii. Savantul a lăsat la Chișinău colecția sa de fluturi, inventarul și literatura de specialitate. Soția lui, Raisa Rușcinschi, lucra după război bibliotecară tot la Institutul Agricol „M.V. Frunze”, unde a lucrat soțul ei. A îndemnat-o cineva, sau ea singură, dar în anii foametei a vîndut colecția de fluturi a soțului ei institutului Alma-Mater, împreună cu dulapul-insectar și registrul cu notițele științifice despre insecte.

Contabilitatea. Moment potrivit pentru a menționa rolul bun al contabilității, care a ținut strictă evidență asupra acestei colecții din momentul cumpărării pînă în prezent, fiindcă a costat foarte scump. Ironia sorții: colecția cu fluturi s-a păstrat, dar istoria omului – ba. Slavă Domnului, am pus umărul în trei și în prezent este o carte cu secvențe din istoria ex-colegului Rușcinschi și lista insectelor pe 72 de pagini (fluturii însă sînt buni, dar totuși ei se vor măcina în timp).

Hoția ca-n codru-negru. Cînd am început cartea cu Rușcinschi, mi-a venit o idee, adică să includ toți entomologii de la catedra noastră, fiindcă și ei sînt răzlețiți prin istorie. Prin cărțile despre institut/universitate figura și Vladimir Talițki, de aceea am luat în serios acest om. Stimate cititor, pe scurtătură povestesc că dosarul lui trebuia să-l cumpăr din arhiva din Moscova, fiindcă nicicum nu găseam dosarul lui în institutele din republică, încît colegii deja se plictisise de insistența mea. Dar din carte în carte am găsit că el a lucrat și la Ministerul Agriculturii. Acolo am găsit dosarul și bomba ascunsă după coperte. În cartea noastră este scris cu lux de amănunte cele descoperite despre V.Talițki, adică un articol din ziarul «Советская Молдавия» din 1957. În foiletonul întitulat „Loc în viață”, autor V.Subbotin, se scria fapta nedemnă a lui Talițchi și care s-a discutat la adunarea de partid, aceasta fiind: însușirea ilegală a colecției cu insecte a militarului mort pe front Al.V. Rușcinschi și toată literatura lui, uitînd să o mai aducă înapoi la catedră. Cînd am aflat faptele lui josnice, am renunțat ai evidenția biografia în carte, trecut rapid la lista neagră și doar desfășurat mai bine istoria lui Rușcinshi. Numele lui Talițki din cărțile despre UASM merită a fi ascunse sub o cariocă neagră, fiindcă a mai avut și altele urîte la dosar.

Prinț Ia. și Verderevski D. Pînă la urmă s-a aflat că Talițki a fost un trecător prin catedră și entomolog nu s-a mai făcut, cu atît mai mult specialist în protecția plantelor, decît cinovnic ministerial. Totuși după 7 ani, adevărații universitari, Prinț Ia. (profesor entomolog la catedră) și Verderevski D. (profesor fitopatolog și șef de catedră), ca doi bărbați demni de statutul lor, au mers la Talițki acasă și au smuls din ghearele lui renumita colecție de insecte ale lui Al.V. Rușcinschi. Dacă pentru semnătura secundă a lui D.D. Verderevski pentru închiderea Catedralei Mitropolitane din Chișinău am scris că iertare nu are, apoi pentru salvarea colecției lui Rușcinschi și la fel de important, registrul istoric, simbolic îi mulțumesc mult, și împreună cu Ia. Prinț le exprim și admirația profesională.

Urmașilor lui Rușcinschi. Motivul pentru a scri cartea respectivă au fost oamenii de la catedra noastră, care este atît de frumoasă și bogată. Mă bucur că am reușit, dar o problemă a mai rămas nerezolvată. În Chișinău ar mai fi 9 sau 10 oameni cu numele de familie Rușcinschi și sînt sigură că ei au tangență cu entomologul nostru din poveste. Doar că nu-i pot găsi pe ei, iar la numărul de telefon obținut prin biroul de informații nu răspunde nimeni, nici dimineața, nici ziua, nici seara. De aceea, rog cei care citesc acest articol și dacă ne pot ajuta în acest sens, vom fi recunoscători. Le facem cadou o carte ca să fim mîndri împreună: ei de bunicul sau străbunicul lor, iar noi de ex-colegul nostru.

Bularda și Bravicea. Alt motiv pentru carte, cu multă istorie despre Alexandru Rușcinschi și Raisa Smirnov (după recăsătorie), a fost satul Bularda din Călărași. 95% din insecte au fost colectate de entomologul universitar din zăvoaile, poienile, vîlcelele, crîngurile, luncile, văile, livezile și podgoriile din Bularda, apoi Dereneu, Cornești, Hîrjauca, Leordoaia, Onițcani, Oricova, Palanca, Pîrjolteni, Rădeni, Sipoteni, și doar o specie de fluture din Bravicea, fie și din cel care roade grînele, dar m-am bucurat atît de mult pentru baștina mea. Consider că și istoria satului Bularda, care administrativ aparține de Dereneu, cu puțin sau poate cu mult, se va completa cu istoria unui om, entomolog universitar, care și-a luat avîntul spre vîrfurile academice, doar că necruțătorul război i-a curmat viața și cariera profesională.

Cartea este un succes pentru catedra Protecția plantelor, UASM și Bularda, dar sperăm și pentru urmașii lui Alexandru Rușcinschi pe care îi căutăm și așteptăm.

Dr. conf.univ. Asea M. TIMUŞ