60 DE ZILE PENTRU PREȘEDINTELE TURCIEI

Soarta „Acordului privind tranzitul cerealelor prin Marea Neagră” atîrnă de un fir de ață. Eșecul acestuia ar putea semnifica punctul final al carierei politice a actualului lider turc.

Luni, 13 martie, la Geneva au început consultările ordinare pe subiectul extinderii acordului privind coridorul pentru exporturile de cereale din trei porturi ucrainene blocate de Rusia. Mai tîrziu decît se aștepta, or cele 120 de zile pentru care „Acordul pentru exportul cerealelor prin Marea Neagră” a fost extins în noiembrie au expirat mult mai devreme. Din cauza tergiversării, erau așteptate dezbateri fervente ale părților – reprezentanților Ucrainei, Rusiei, ONU și Turciei. Într-adevăr, deja marți dimineața se știa că Rusia este dispusă să extindă acțiunea înțelegerii cu doar 60 de zile, adică cu 30 de zile mai puțin decît este stipulat în Acord.

Argumentele Moscovei: nu au fost respectate condițiile acordului, mai exact „anularea tuturor sancțiunilor, directe și indirecte, privind livrarea produselor agricole rusești pe piețele internaționale globale”. Respectiv, Rusia şi-a calificat acceptul de a nu împiedica exporturile de cereale ucrainene pe parcursul altor 60 de zile ca un „semn de bunăvoință”.

Ucraina, la rîndul său, contează pe extinderea „acordului privind tranzitul cerealelor” cu un an, insistînd că „piața agricolă are nevoie de planificarea volumelor de exporturi pe termen lung”. În plus, Kievul are față de Moscova anumite pretenții referitoare la respectarea condițiilor acordului. Astfel, partea ucraineană insistă că inspectorii ruși tergiversează premeditat verificarea mărfurilor, provocînd o aglomerare de nave în strîmtoarea Bosfor.

„Acordul pentru exportul cerealelor prin Marea neagră” s-a pomenit din nou într-o fază de incertitudine. Ceva similar s-a întîmplat și data trecută atunci cînd Rusia, unilateral, și-a suspendat participarea la acord. Atunci partea turcă a reușit s-o facă să se răzgîndească, un rol-cheie în aceasta avînd discuția telefonică a președinților Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin.

Mulți speră că de data aceasta scenariul se va repeta, iar liderul turc va scoate din nou Acordul din impas. Totuși aceste opinii nu țin cont de realitățile care s-au schimbat între timp. De altfel, schimbările sînt sugerate chiar și de termenul pentru care Rusia acceptă să extindă înțelegerea: cele 60 de zile expiră aproximativ în perioada în care în Turcia se vor desfășura alegeri prezidențiale și parlamentare. Primul tur este stabilit pentru 14 mai. Să fie oare o coincidență? Prea puțin probabil. Mai curînd Putin nu mai intenționează să trateze cu Erdoğan care tot mai rapid se apropia de condiţia Lame duck.

În preajma alegerilor din Turcia, actualul lider al ţării este devansat în sondaje de către Kemal Kılıçdaroğlu, adversarul său care reprezintă opoziţia unită. Potrivit sondajului sociologic Aksoy Research, acesta ar putea acumula 55,6 la sută din sufragii. În conformitate cu alt sondaj desfăşurat de Alf Research, Kılıçdaroğlu va acumula 55,1 din sufragii, în timp ce Erdoğan s-ar putea bucura de susţinerea a 44,9 la sută din alegători. Sondajul ORC a demonstrat că pentru Kılıçdaroğlu sînt dispuşi să voteze 56,8 din alegătorii turci, pe cînd pentru Erdoğan doar 43,2 la sută.

Blocul de opoziție „Alianța populară” care reunește șase partide, la fel, devansează în sondaje coaliția de guvernare acumulînd, în medie, pînă la 45 la sută.

Opoziția turcă este sigură că Kılıçdaroğlu în calitate de candidat unic ar putea ieşi învingător deja din primul tur al scrutinului prezidențial dacă se va bucura de susţinerea Partidului Democratic al Popoarelor (PDP), formaţiune cu viziuni pro-kurde. O astfel de susținere este destul de probabilă, chiar dacă Erdogan alocă mijloace importante pentru restabilirea provinciilor kurde din Turcia afectate în urma unui seism puternic. În primul rînd, din motiv că PDP practic a fost exclusă din procesul politic cînd liderul acesteia, Selahattin Demirtaş, a fost condamnat la detenție, acțiune care a însemnat o palmă politică dată kurzilor turci, iar, într-al doilea rînd, din motiv că Erdogan însuși încearcă să cocheteze cu grupurile politice ale islamiștilor kurzi radicali.

De fapt, imaginile tirajate de autoritățile turce care demonstrează reconstrucția rapidă și de succes a țării după cutremur tot mai des sînt umbrite de faptele care demonstrează ineficiența și lentoarea acțiunilor administrației publice în perioada imediată de după calamitate. Faptele respective sînt colectate activ de către opoziție care prezintă și probe ce demonstrează calitatea joasă a construcțiilor și lipsa unui control adecvat din partea statului atît în perioada de pînă la seism, cît și în prezent.

Totuși ar mai fi un motiv pentru care „Acordul pentru exportul cerealelor prin Marea neagră” s-a pomenit corelat cu rezultatele scrutinului prezidenţial din Turcia. Astfel, la solicitarea ministerelor Comerţului din statele UE şi a Ministerului de Finanțe al SUA, Ankara a blocat tranzitarea către Rusia a mărfurilor care fac obiectul sancțiunilor. Este clar că Moscova a calificat această acțiune drept o tentativă a Occidentului de a exercita presiuni asupra sa prin intermediul Turciei pentru a extinde „Acordul privind tranzitul cerealelor prin Marea Neagră” în interesele Ucrainei. Deci, reiterez că în contextul respectiv nu este cazul să ne așteptăm la rezultate pozitive în urma contactelor dintre Ankara și Moscova, chiar dacă acestea vor avea totuși loc.

Pe de altă parte, prin această decizie, Turcia și-a cam tăiat craca de sub picioare, or, în anul 2022, exporturile sale în Rusia au crescut de la $5,8 mlrd. la $9,3 mlrd. Banii pe care îi ratează Turcia i-ar prinde nespus de bine acum în situația deloc simplă generată de politica autoritară promovată de Erdoğan şi care s-a soldat cu un nivel înalt de inflaţie, pauperizarea populaţiei, recesiune economică şi, mai nou, consecinţele unui seism puternic.

Acum aproape un an, Recep Tayyip Erdogan și-a asumat rolul de promotor al „Acordului privind tranzitul cerealelor prin Marea Neagră”, totuşi ambiţiile sale imperiale i-au jucat festa. „Iniţiativa privind cerealele de la Marea Neagră” este ameninţată de activitatea dubioasă în domeniul politicii externe desfăşurată de Preşedintele Turciei care a cam luat-o razna făcînd-o pe sultanul unei superputeri regionale. În acest caz este mare probabilitatea că părţile participante la înţelegere vor ajunge la un compromis intermediar de moment (or „Acordul pentru tranzitul cerealelor” este prea important pentru mulţi, dar am putea afirma cu destul de multă certitudine că soarta ulterioară a exporturilor ucrainene va fi decisă deja fără implicarea domnului Erdogan.

Piotr DARII