Veşnici restanţieri la obiectul păstrarea în curăţenie a naturii

Din cauza caracteristicii sale de cea mai săracă țară din Europa (FMI, 2013) în condiții de resurse naturale limitate și creștere economică bazată pe consum și pe remitențe (FMI 2013), Republica Moldova este afectată sub mai multe aspecte de lipsa tot mai mare a resurselor de apă. Domenii precum sănătatea, cultura, protecția socială și protecția mediului sînt esențiale pentru dezvoltarea durabilă a țării în contextul Strategiei Naționale de Dezvoltare "Moldova 2020".

Dat fiind impactul asupra sănătății umane și a modului de viață durabil, tema apei potabile și a instalațiilor sanitare devine o problemă discutată în mod serios în rîndul organizațiilor internaționale și a țărilor industrializate. Atunci cînd gestionăm un bazin hidrografic (watershed), sănătatea umană poate fi văzută atît ca un obiectiv de gestionare, dar și ca un indicator al stării generale a ecosistemului. În acest context, folosind Indicele Dezvoltării Umane, o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățămîntului și nivelului de trai, constatăm că Republica Moldova ocupa locul 107 din 195 de țări în 2014 față de locul 114 în 2013. Prin comparație, primele 17 țări cu cei mai mari indici ai dezvoltării umane au o mare suprafață acoperită de apă sau chiar sînt înconjurate de apă, au instalații sanitare performante, dar și o bună parte din teritoriu acoperită cu păduri.

La noi, conducerea țării de asemenea acordă atenție fîntînilor și izvoarelor, propunînd ca exemplu Săptămîna anuală de apă curată, astfel fiind promovată vechea tradiție, care constă în păstrarea cu sfinţenie a unei ape pure și cristaline. De fapt, există mai mult de 20 de acte legislative și normative, care vizează protejarea resurselor acvatice, inclusiv codul apelor, multe alte legi şi strategia privind aprovizionarea cu apă și canalizare a comunităților din Moldova (2007), etc.

Cu toate acestea, 73% din populația rurală nu are încă acces la apă potabilă centralizată, legislația națională nu prevede obligații clare autorităților pentru garantarea accesului cantitativ și calitativ al populației la apă (Guceac, 2010). Subliniind necesitatea "Constituționalizării dreptului la apă, ca o condiție esențială pentru accesul la apă ca sursă de viață și demnitate", autorul menţionat puţin mai sus a luat ca exemplu Constituția Africii de Sud (1996), unde se menționează că “Orice persoană are dreptul de a avea acces la hrană și apă suficientă". În sensul dat, Republica Moldova ar trebui să analizeze legislația și din alte țări africane, cum ar fi Kenya și Etiopia.

Desigur, apa pe care am consumat-o din fîntîna noastră în copilărie este pentru noi cea mai bună la gust, chiar dacă ea conține nitrați peste normă. Consătenii noștri în același timp își măresc numărul fîntînilor din sat cu cîte 3-5 unități în fiecare an. Este oare apa mai bună într-o fîntînă nou construită, care se află la 20-40 de metri de alta mai veche, dacă satul rămîne ca de obicei înconjurat de gunoiști, în loc ca aici să crească păduri? Oamenii trebuie preveniți care pot fi urmările pentru sănătatea lor dacă vor depozita în continuare gunoiul în locurile ”cheie” de unde fîntînile și izvoarele se aprovizionează cu apă. Sînt așa orașe ca New York sau Bogota (capitala Columbiei), care sînt asigurate cu apă ce provine din parcuri naționale. Astfel ne vom gîndi mai mult dacă are sens să aruncăm gunoiul acolo de unde familiile noastre se aprovizionează apă.

Deja există o bază de cunoștințe bine stabilită privind legătura dintre practicile de utilizare a terenurilor și calitatea apei, în multe probleme de evaluare a bazinelor hidrografice fiind implicate atît terenurile forestiere cît și cele neforestiere. În termeni populari, dacă vor fi păduri în dealul satului, atunci va fi apă curată în fîntînile din sat, și dacă vor crește păduri la oamenii de la Drochia, vor avea ploi vara rudele lor de la Cahul (luînd în considerare direcția preponderentă a vîntului). Pin urmare, este important de subliniat relația strînsă dintre suprafața împădurită, bazinele hidrografice, numărul de fîntîni și consumul de apă pentru fiecare sat din Moldova. Modul de exploatare a pădurilor afectează direct întregi bazine hidrografice și, prin urmare, securitatea alimentară a populației.

Participarea comunității întregi la asumarea riscului de gestionare a fiecărei porțiuni de pădure pentru a dobîndi doar lemn sau pentru a oferi servicii ecosistemice multiple pe lungă durată, va contribui sigur la îmbunătățirea calității și cantității de apă din fîntîni și izvoare și va identifica barierele pentru asigurarea dezvoltării durabile a țării în general.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat la 21 decembrie 2012 o rezoluţie, prin care a declarat sărbătorirea acestei zile începînd din 2013, cu scopul de a spori gradul de conștientizare asupra gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare. ONU recomandă statelor membre să organizeze acțiuni pentru reconstituirea pădurilor de toate tipurile, prin organizarea unor campanii de plantare a arborilor.Tema pentru 2017 este Pădurile și Energia, iar tema din 2016 a fost legată de "creșterea gradului de conștientizare a modului în care pădurile sînt esențiale pentru aprovizionarea planetei cu apă dulce, care este esențială pentru viață".

Ziua Mondială a Apei, sărbătorită în fiecare an la 22 martie, a avut ca temă în 2015 "Apa și dezvoltarea durabilă", în 2016 "Apă și locurile de muncă". În 2017, prin sloganul "Ape reziduale" se atrage atenţia asupra importanţei apei ca resursă vitală pentru securitatea alimentară şi, implicit, pentru sănătatea populaţiei.

Trebuie oare să vină numaidecît cineva de la Washington sau Moscova să ne învețe să purtăm pestelcă ”cînd spălăm farfuriile”, ca să ferim natura de murdărie? Ori, vorbind la modul abstract, pestelca în cazul nostru ar fi atitudinea fiecăruia dintre noi față de mediul ce ne înconjoară, fiindcă „bunăstarea ţării se dobîndeşte doar prin utilizarea organizată a tuturor resurselor pe care aceasta le are în posesiune”.

Vitalie GULCA, şef Serviciu Vînătoare și Amenajare Cinegetică, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice