ZECE CURIOZITATI DIN BIOGRAFIA ACADEMICIANULUI ALEXANDRU CIUBOTARU (1932–2017) (SAVANTUL CU VOCATII ARTISTICE)

FOTO: În biroul de lucru al acad. Al. Ciubotaru. În spate pe raftul de jos – manuscrisele celor 11 volume ale Operelor alese. Foto: Ion V. Xenofontov, 14 februarie 2017. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00165d

Motto: „De multe ori oamenii ajung savanţi la fel cum ajung să fie soldaţii: numai pentru că nu sînt buni de altceva”.
Georg Christoph Lichtentenberg (1742–1799), om de ştiinţă german

Cunoscutul savant Alexandru Ciubotaru, biolog-botanist, s-a născut la 20 februarie 1932, în s. Şipca, jud. Orhei, azi raionul Şoldăneşti, în familia Anei (19.I.1902–14.IX.1991) şi a lui Andrei Ciubotaru (14.X.1902 – 09.IV.1940). S-a stins din viaţă la 26 aprilie 2017.

A avut un vis: să devină pictor, însă itinerarul vieţii l-a adus în alt domeniu, cel ştiinţific. S-a manifestat plenar în domeniul botanicii structurale, al embriologiei, cariologiei, citogeneticii şi biotehnologiei vegetale. A fost doctor habilitat în ştiinţe biologie (1971), profesor universitar (1973). Membru corespondent (1976) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A activat în funcţia de director al Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1964–1987; 1996–2006) şi al Grădini Botanice de Stat „Nikita” din Ialta, Crimeea (1988–1995). Academicianul Al. Ciubotaru a fost arhitect activ în construcţia verde (Alpinariu [Grădina Alpină]; Grădina cu creştere dirijată; Lianariu [Grădina de plante liane], Rocariu [Grădina Japoneză]; Rozariu [Grădina de trandafiri]; Sirengariu [Grădina de liliac], autor a mai multe proiecte dendrologice (Memorialul Şerpeni, 2001–2003; Poiana Poveştilor din Grădina Botanică, 2000–2001; Grădina Brazii Argintii: vino, vino printre brazi, 2002; Parcul dendrologic din cadrul Complexului Monastic „Mănăstirea Curchi” etc.). A pregătit 62 de doctori în ştiinţe, inclusiv 12 doctori habilitaţi. Bibliografia savantului însumează peste 760 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 26 de monografii şi culegeri, 12 brevete de invenţie. Este deţinătorul mai multor distincţii, titluri naţionale şi internaţionale: medalia de argint Carl Linné, Suedia (1967), profesor de onoare al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, România (1998), titlul onorific „Om Emerit” (2000), ordinul „Gloria muncii” (2004), Ordinul Republicii (2007), medalia „Gheorghi Pobedonoseţ” (2008), ordinul „Cuviosul Paisie Velicikovski” de gradul II (2010), ordinul „Ştefan cel Mare şi Sfînt” (2012), medalia AŞM „Dimitrie Cantemir” (2014) ş.a.

1. Potrivit unei analize oculte (ezoterice) efectuate în 1997 de Eugenia Manea-Cernei, în viaţa anterioară acad. Alexandru Ciubotaru a fost bărbat, s-a născut în 1675 si a trăit în Mongolia, de profesie fiind dramaturg, regizor sau conducător muzical, probabil un dirijor. În viaţa aceasta avea misiunea să micşoreze violenţa în lume şi să instaleze armonia.

2. Micile ştrengării copilăreşti n-au fost lipsă în viaţa viitorului academician. La o lecţie de cînt a dascălului Bergher a răbufnit într-un rîs homeric deoarece Bergher se încreţea la faţă şi manevra cu camertonul pentru a lua nota „do”. Alexandru Ciubotaru l-a provocat pe dascăl să arunce cu camertonul în el, fapt care a generat abandonarea lecţiilor. O altă ispravă a fost agitarea unui roi de albine, care l-a urmărit şi doar retragerea salvatoare a victimei intr-o căldare de apă le-a lăsat păgubaşe, nu înainte însă de a-l ataca şi înţepa. Sărmanul copil a umblat cîteva zile „cu capul umflat”.

3. Cel de-al Doilea Razboi Mondial i-a marcat copilaria. În 1945, împreună cu un amic, Tudor Ciuburciu, cautînd iepuri pe deal, a găsit un automat. Deoarece băieţii nu au putut împărţi arma, au pus un pariu. Cine va mînca zece ardei, acela va intra în posesia armei. T. Ciuburciu, după ce a mîncat trei ardei s-a făcut roşu ca racul şi a bătut în retragere, viitorul academician însa a mîncat voiniceşte ardeii. Sigur că nu s-a simţit bine dupa acest consum forţat, însa a devenit posesorul trofeului, ce-i drept, doar pentru o mică perioadă, deoarece la puţin timp arma i-a fost confiscată. Tot în 1945 a găsit o mitraliera nou-nouţă „Maksimov” cu o cutie de metal umplută cu o bandă de gloanţe. A ascuns „tezaurul” în ciocleji şi zilnic îl admira. Decepţia i-a fost foarte mare atunci cînd miliţianul, poreclit în stat Ţîbîrnă, şi cu doi angajaţi l-au deconspirat şi i-au luat arma.

4. De la mama Ana a deprins să înveţe şi a primit educaţia celor şapte ani de acasă. La şcoala primară învăţătoare i-a fost verişoara Lidia Gheorghe Ciubotaru. Tatăl, fierar-mecanic de meserie, l-a povăţuit că trebuie să fie un bun gospodar şi să muncească mult, de aceea la vîrsta de 12 ani, Alexandru Ciubotaru s-a angajat la moara din sat. Acasă venea surmenat după o zi de muncă, însă era onorat că putea contribui în mod direct la întreţinerea familiei. Această componentă din copilărie – hărnicia şi spiritul de bun gospodar – i-a marcat, ulterior, şi activitatea managerială.

5. În 1947 a mers la studii la Şcoala Agricolă din s. Cucuruzeni (numită şi „Sorbona” agricolă din Moldova, deoarece aici au învăţat mai multe personalităţi din domeniul agricol), fiind coleg cu viitoarea scriitoare Ana Lupan. Era pasionat de pictură, de aceea, la sugestia şefului de studii Nicolae Lupan, a pictat peste 60 de planşete color cu imaginea vătămătorilor de plante agricole – de la stadiu de ou şi pînă la formarea insectelor. Aceste planşe mulţi ani au constituit material didactic pentru studenţii de la instituţia de învăţămînt în cauză. Pasiunea pentru pictură i-a rămas pentru toată viaţa. Domiciliul academicianului este înfrumuseţat cu reproduceri de pictură realizate de stăpînul casei. Gustul artei l-a avut şi soţia academicianului, care a lăsat mai multe lucrări manuale ce înfrumuseţează domiciliul. Fiica Nina activează în domeniul diplomaţiei şi promovează cu mult rafinament portul popular. Savantul se considera om realizat şi în domeniul artei, graţie activităţii prodigioase a fiului Artur, sculptor renumit. O altă pasiune a acad. Al. Ciubotaru era muzica populară.

6. După absolvirea Şcolii Agricole din s. Cucuruzeni (1950), Al. Ciubotaru a lucrat un an agronom de sector la Staţiunea de Tractoare din s. Bujor, avînd în coordonare colhozul „Karl Marx” din satul Lăpuşna. Ca şi în alte gospodării colective din Moldova sovietică, aici erau întreţinuţi 2–3 cai pentru situaţii excepţionale (pentru necesităţile armatei). Aceşti cai, nefiind puşi la activităţi, erau „sălbăticiţi”. Proaspătul specialist avea nevoie de urgenţă de un mijloc de transport pentru a soluţiona o chestiune de serviciu în localitatea Săcăreni. După mai multe peripeţii, calul nărăvaş a fost îmblînzit de noul stăpîn de ocazie.

7. Ca savant are contribuţii unice în domeniul de cercetare. În 1970 a susţinut teza de doctor habilitat, prima lucrare ştiinţifică experimentală în care s-a demonstrat posibilitatea şi importanţa microscopiei electronice în cercetările fitoembriologice. Este primul cercetător din spaţiul ex-sovietic care a descris şi a ilustrat ultrastructura multor histogene embriologice la porumb, în baza cărora au fost elaborate hărţile citologice ale cromozomilor pachiteni Zea L.

8. A îmbinat armonios activitatea ştiinţifică cu cea managerială. La vîrsta de doar 32 de ani, cu o mică experienţă de muncă în organele de administrare (secretar ştiinţific al Prezidiului AŞM, 1963–1964), a fost numit în funcţia de director al Grădinii Botanice. În activitatea administrativă s-a ghidat de principiile manageriale ale producătorului mondial de autovehicule „General Motors” (SUA). La 27 septembrie 1965, prin Decizia nr. 919 a Sovietului de Miniştri al RSS Moldoveneşti, au fost alocate 104 hectare de teren în partea de sud-vest a oraşului Chişinău pentru construcţia Grădinii Botanice. În 1975 grădina a obţinut statutul de „instituţie ştiinţifică”, acordat de Comitetul de Stat Unional în domeniul Atestării Ştiinţei şi Tehnicii. Al. Ciubotaru a organizat Consiliul Ştiinţific Specializat de pe lîngă Grădina Botanică (Institut) pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în biologie. Directorul acestei instituţii, Al. Ciubotaru, a depus eforturi substanţiale pentru creşterea prestigiului acestei structuri în societate. A monitorizat personal lucrările de construcţie a Grădinii Botanice, a proiectat colecţiile şi expoziţiile de plante erbacee în teren deschis şi în spaţii protejate, complexul de sere pentru plante tropicale şi subtropicale, blocul biotehnologic, lacurile decorative, irigarea subterană ş.a. Una dintre construcţiile monumentale ale Grădinii Botanice(Institut) este gardul metalic de împrejmuire cu o lungime de 3,4 km. După o neînţelegere cu constructorii, îngrăditura a fost ridicată nemijlocit de angajaţii instituţiei. Această construcţie a depăşit paradigma arhitecturală de epocă şi cadrul legal al edificării unor astfel de zidiri. Pentru a înţelege importanţa acestei construcţii este necesar să menţionăm că nici chiar unele structuri ultrasecrete din URSS nu dispuneau de astfel de îngrădiri.

9. Pe strada Pădurii exista un sector numit „Ciubotarevca”. E vorbă de un complex de locuinţe (căsuţe finlandeze) destinate angajaţilor. Acestea, iniţial, erau pregătite pentru a fi transportate în sudul republicii. Graţie intervenţiei nemijlocite a acad. Al. Ciubotaru pe lîngă autorităţi, au fost redistribuite constructorilor Grădinii Botanice (Institut).

10. Savantul a păstrat cu grijă toate agendele anuale realizate, din anii de studenţie şi pînă în 2017. Aceste manuscrise conţin informaţii din domeniul cercetării, artei, arhitecturii, poeziei, educaţiei, managementului. La fel, a păstrat zeci de caiete cu numere de telefoane pe care le-a adunat pe parcursul anilor. Colecţia fotografică a savantului redă în detalii istoria ştiinţei botanice în Republica Moldova. În multe dintre fotografii lipseşte acad. Al. Ciubotaru, deoarece acesta era în spatele aparatului de luat vederi. Sub sticla de la masa de lucru a omului de ştiinţă erau programate cu pedantism german toate acţiunile zilnice. În biblioteca privată a savantului se află manuscrisele celor 11 volume ale Operelor alese, proiect ştiinţifico-editorial complex ce trasează prodigioasa activitate de cercetare a renumitului savant.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

01_Ciubotari.jpg

Alexandru Ciubotaru împreună cu mama Ana în anul admiterii la Institutul Agricol, septembrie 1951. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00176d

02_Ciubotari.jpg
Mirele Alexandru Ciubotaru şi mireasa Tatiana în ziua nunţii, 1957. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00177d

03_Ciubotari.jpg

Filă din albumul familiei Ciubotaru. Alexandru Ciubotaru împreună cu soţia Tatiana, fiul Artur şi fiica Nina. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00178d


04_Ciubotari.jpg
Alexandru Ciubotaru, student la Şcoala Agricolă din Cucuruzeni („Sorbona” agricolă din Moldova), primul rînd în centru, 1949. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00179d


05_Ciubotari.jpg
Alexandru Ciubotaru (dreapta) în cantonamentul din Vadul lui Vodă, 1953. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00180d


06_Ciubotari.jpg
Studentul Al. Ciubotaru, autorul Panoului „Doiarca” de la Expoziţia Agricolă din Ceadîr-Lunga, 1955. Ca urmare a onorariului primit, pictorul şi-a luat o motocicletă, a reparat casa părintească şi şi-a cumpărat un nou costum. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00181d


07_Ciubotari.jpg
Al. Ciubotaru în laboratorul renumitului profesor Arne Muntzing, 1967. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00182d


08_Ciubotari.jpg
Al. Ciubotaru împreună cu acad. B. Matienco în New York delegaţi la Congresul XI al Botaniştilor din Seattle, SUA, 1969. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00183d


09_Ciubotari.jpg
Al. Ciubotaru îl „strangulează” pe acad. Vl. Zosimovici, referent principal, după susţinerea tezei de doctorat habilitat, Ucraina, Kiev, 1971. Arhiva familiei Ciubotaru. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00183d


10_Ciubotari.jpg
Acad. Al. Ciubotaru împreună cu jurnalistul Tudor Iaşcenco la consemnarea Zilei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 12 iunie 2016. Foto: Ion V. Xenofontov. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00173d


11_Ciubotari.JPG

Agenda acad. Al. Ciubotaru din anul 1949 conţine zeci de picturi executate de studentul de la Colegiul Agricol din Cucuruzeni Al. Ciubotaru. Foto: Ion V. Xenofontov, 16 februarie 2017. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00174d

12_Ciubotari.JPG

Acad. Al. Ciubotaru alături de vaza dăruită de episcopul Siluan (Şalaru). Foto: Ion V. Xenofontov, 16 februarie 2017. Muzeul Ştiinţei al AŞM. Fond foto. Cota arhivistică: 00175d

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
08.03.24 - 20:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40