Autor: Lilia GRUBÎI

În mahalaua noastră (o autonomie a Căuşenilor) trăieşte unul pe nume Grişa. Nimeni nu-i ştie vîrsta exactă, de vreme ce chipul lui este „sfîşiat” de o mulţime de urme ale viciilor noastre tradiţionale şi naţionale. Grişa reprezintă o sinteză clasică, întîlnită mai în fiecare dintre noi, adică o corcitură din mai multe etnii, de la care a preluat cele mai proaste trăsături. Prin urmare, Grişa este beţiv, hoţ şi mincinos. Iarna el se încălzeşte cu lemne furate din pădure, vara mănîncă capre furate de pe imaşuri (dar spunea cineva că dacă nu apucă capre, nu scuipă nici pe carne de cîine, că maidanezi, mai bine zis dvorneşti, (ca să nu ne ducă gîndul la ucraineni!) la Căuşeni sînt de-ajuns. Iar băutura o ia pe bani cîştigaţi în urma serviciilor de muncă necalificată oferite vecinilor. Aceste lucruri sînt bine ştiute de toţi măhălenii, dar fie din milă, fie că uneori n-au altă ieşire din situaţie, Grişa periodic este luat la muncă cu ziua. Se poate întîmpla că va scoate lucrul în capăt, dar trebuie să ai mare grijă să nu şparlească ceva de pe lîngă casă şi, ce este mai important, să nu-i dai prea mult de băut că din moment ce şi-a luat doza, Grişa poate dispărea apucînd şi primul lucru ce-i cade sub mînă.

Se ştiu toate păcatele lui Grişa, însă nimeni niciodată nu l-a denunţat la poliţie. Din milă, păstrînd nişte forme de bună vecinătate, dar mahalaua a luat o decizie tacită să nu-l dea pe mîna legii, protejîndu-se cum poate de el, mai ales că a fost prins mai mult cu găinării. La jafuri serioase, deocamdată, nu s-a încumetat.

Bine, s-a găsit loc sub soare şi pentru acest Grişa. N-am nimic împotrivă, sînt forţe mai serioase în Univers care reglementează procesul. Mă deranjează altceva: Grişa este alegătorul disciplinat care merge la votare. O spune chiar el şi mai spune şi pentru cine a votat la diferite scrutine (de unde trag concluzia că e jale mare pe capul nostru!). Păi, iată, Grişa a votat pînă acum şi este dispus să voteze şi pe 30 noiembrie pentru cei care îi vor da ceva. Grişa crede exclusiv în pomeni electorale, fiind clientul fidel al formaţiunilor politice care iau electoratul „cu japca”. Bineînţeles că el nu urmăreşte dezbateri, nu citeşte ziare, nu are idee ce-i cu alţi candidaţi. Grişa este specimenul care înţelege şi crede doar în ceea ce i-au dat în torbă sau în buzunar. Şi nu-l deranjează că pe urmă cei care i-au dat nu-şi respectă promisiunile, pentru că pe Grişa îl interesează să fie lemne de furat în pădure şi cîte ceva de şterpelit pe la casele oamenilor ce poate fi schimbat pe băutură. Grişa trăieşte cu prezentul şi prea puţin îl interesează viitorul.

Ca alde Grişa sînt mulţi în Moldova. Oameni care trăiesc în trecut şi în prezent. Care-ar fi viitorul lor? O ţuică, un urcior cu vin şi cîţiva lei de ţigări ieftine aceştia găsesc întotdeauna, iar mai mult nici nu-i interesează. Şi dacă intelectualitatea (care are carte şi poate analiza, citeşte ziare, priveşte televiziunile, urmăreşte noutăţile şi dezbaterile electorale) face mofturi motivînd că „n-are pentru cine vota”, atunci prin asta îi dă prioritate lui Grişa din mahalaua mea de la Căuşeni. Alde Grişa vor lua punga ce poate fi schimbată pe băutură, vor ţopăi pe la concerte şi vor merge neapărat la votare. Pentru Grişa votarea e un chilipir în plus şi atît. Dacă nu-şi mişcă fundul şi altă categorie socială, s-ar putea întîmpla ca pe 30 noiembrie soarta ţării să o decidă Grişa. Peste Prut, hoarda lui Grişa a suferit înfrîngere. Noi, ce facem peste o săptămînă?!