Se vede că limba română este o problemă mult mai gravă în Moldova, alta decît cea politizată!

Aliona CIGULEA, corespondent din Australia pentru Moldova Suverană

Andrei Pleşu: „Drăguţule, tu ce vrei să te faci cînd o să fii mare? Predicator? Activist social? Fată-n casă? Şef de sală? Un singur lucru să nu încerci: gazetăria. Nu de alta, dar e o meserie care obligă, între altele, la o bună cunoaştere a limbii române. Alt risc al meseriei este „transferul” care se produce, uneori, dacă eşti mai slab de înger. Tot stînd de vorbă cu premieri, miniştri, preşedinţi de partid şi celebrităţi de tot felul, începi să crezi că eşti şi tu un picuţ ministru, un picuţ politician de vîrf şi, în orice caz, ditamai vedeta. Fandacsia-i gata!“

Citesc cu stupoare că o comisie a Academiei de Ştiinţă a Moldovei a desemnat cîştigătorul proiectului pentru construcţia „Monumentului Limbii Române”, că monumentul urmează să fie amplasat în scuarul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), pînă pe 31 August, de Ziua Limbii Române, atunci cînd se vor împlini 25 de ani de la oficializarea Limbii Române şi revenirea la alfabetul latin în R. Moldova.

De ce spun că „citesc cu stupoare”? Păi, după amplasarea acestui monument, toţi oficialii vor fi puşi în situaţia penibilă de a depune coroane de flori şi la acest monument, aşa cum o fac la cel al lui Ştefan cel Mare sau cum se duc comuniştii la statuia lui Lenin. Înţelege cineva ridicolul acestei iniţiative a Academiei de Ştiinţă a Moldovei? Monumentele, de regulă, sînt ridicate în memoria celor morţi, a unor momente devastatoare din istoria unui neam sau chiar a unui nemaipomenit succes. Care din toate acestea motivează ridicarea unui monument al limbii române, o limbă aflată în pericol chiar acasă la ea, în România.

Iniţiativa privind construcţia „Monumentului Limbii Române” pare mai curînd şi un soi de neo-linguşeală specifică preşedintelui AŞM, dl Gheorghe Duca. Nu se poate exclude nici varianta că dl Duca doreşte ca această iniţiativă să se metamorfozeze într-un „argument electoral”. Doreşte, în premieră abuzivă, să fie reales, pentru a treia oară, preşedinte al AŞM! Despre ce faţă europeană democratică mai poate fi vorba? De ce-i mai criticăm pe Lukaşenko sau pe liderii Nord-coreeni?

Lumea pare să nu înţeleagă nici ridicolul acestei situaţii, modul miorlăit în care ne agăţăm parcă de orice pentru a ne crea noi identităţi, false simboluri etc. Imaginaţi-vă cum ar arăta „Monumentul Limbii Române” în comparaţie cu unul ridicat de germani limbii lor, dacă le-ar trece această stupidă idee prin cap! Este vorba despre limba germană şi ţara care a dat lumii cei mai mari filosofi. Nici nu poţi spune că înţelegi filosofia pînă la capăt dacă nu cunoşti limba germană! Tot aşa limbile engleză, chineză, hindi, greacă, spaniolă, italiană, rusă etc.!

Este de-a dreptul jalnic faptul că cei mai acerbi „luptători mediatici pentru drepturile limbii române” în Moldova sînt şi cei mai „străluciţi” agramaţi. Îi invit pe specialiştii în lingvistică din România, nu pe cei din Moldova, să-şi expună părerea, după ce se iau cu mîinile de cap, despre modul jalnic, semidoct în care se scrie româneşte în portaluri de ştiri sau cum se exprimă reporterii de la posturile de televiziune, etc., etc.! Despre cît de bine cunosc limba română majoritatea membrilor Academiei de Ştiinţă a Moldovei nici nu deschid discuţia deoarece ar deveni penibilă!

De ce rezistă, există şi se menţine acest analfabetism mediatic, mai ales în zona televiziunilor? Pentru că interlocutorii unora dintre reporterii posturilor TV, mai ales politicienii, sînt jenant de semidocţi, dar şi excesiv de îndrăgostiţi, ca Narcis, de propria lor imagine apărută pe sticlă. Aici intervine o complicitate concesivă din partea jurnaliştilor care confirmă constatările domnului Pleşu. Ei se simt deja egalii politicienilor, dacă nu chiar superiorii lor ca intelect. „Tot stînd de vorbă cu premieri, miniştri, preşedinţi de partid şi celebrităţi de tot felul, începi să crezi că eşti şi tu un picuţ ministru, un picuţ politician de vîrf şi, în orice caz, ditamai vedeta”, nota dl Pleşu.

Politicienii, în realitate, sînt relativ semidocţi. Jurnaliştii, în mod natural, sînt un pic mai răsăriţi decît ei la capitolul intelect, numai că problema lor este aceea că sînt plătiţi de politicieni ca să pară mai proşti decît ei. În România, de exemplu, politicieni ca Vlad Plahotniuc, Marian Lupu etc. ar fi invitaţi doar o singură dată, la o singură emisiune ca să fie făcuţi praf, căci altă dată nu ar mai avea ce să comunice telespectatorilor. Oare înţelege cineva în ce mlaştină socială, politică, morală şi lingvistică ne zbatem? Oricum, se pare că nu ne aflăm, totuşi, în faţa unei drame lingvistice la nivel naţional. Moldovenii ştiu mai bine limba rusă decît pe cea română, iar într-un viitor relativ scurt se pare că asta le va prinde bine în comunicările cu ruşii.

Tot cu limba, tot cu limba de aproape un sfert de veac! Chiar nu se înţelege cît de mici, meschini sîntem?