VOCATIA

Atîția muribunzi s-au căit în ceasul din urmă că nu și-au urmat talentul, pasiunea, vocația. Au lucrat și au activat întreaga lor viață pentru altcineva și pentru altceva, pentru proiecte străine, însă nu pentru sine, nu pentru propriul vis, nu pentru propria plăcere și împlinire.

Să-ți afli adevărata vocație nu e simplu, e un rod al căutărilor și al testărilor, dar odată identificată, ține-te de vocația ta, nu o abandona. Chiar dacă viața te impune să activezi în alte domenii, rezervează timp și pentru realizarea talentului tău, a propriei agende existențiale.

Talentul este o investiție a Naturii în tine. Nu consuma această investiție în zadar. Talentul tău este rostul tău. Nu-l pierde. Vorba unui cîntec rusesc. «Чтоб тебя на Земле не теряли, постарайся себя не терять!»; „Ca să nu te pierzi pe Pămînt, nu te pierde pe tine însuți”. Fără îndeplinirea vocației sîntem fragmente din ce-am fi putut fi.

Fără înțelegerea țelului care ne poate anima, călătoria noastră are doar început și sfîrșit, nu și traseu care să-i dea contur și direcție. E un trai debusolat.

Andrei Pleșu a exprimat în stilul său îmbietor revelația pe care o produce identificarea scopului care dă rost vieții: „Sentimentul uluitor, miraculos, de a avea un țel. Cînd ajungi să-l știi, nici măcar faptul de a nu-l atinge nu te mai poate descuraja”. Senzația că îți trăiești misiunea autentică e la fel de valoroasă ca rezultatul ipotetic al acestei misiuni.

Totul e să-ți găsești vocația și să o urmezi. Aceasta este o cale sigură spre sens și împlinire. Iată de ce oamenii care își urmează chemarea sînt de multe ori mai mulțumiți de sine decît cei care vînează fericirea. De fapt, nu o fi cumva goana după fericire din zilele noastre un simptom al crizei de sens și vocație?

Dorian FURTUNĂ