În timpurile noastre, oamenii se închină succesului și au cam uitat că există cuvîntul „virtute”. Succesul și virtutea nu sînt antonime, dar se află totuși pe diferite dimensiuni în sfera valorilor.

Nu știu dacă goana după succes îți va oferi în final fructul rîvnit sau vreo consolare, însă dacă vei alege calea virtuții cu siguranță te vei simți mai împăcat cu tine însuți. Dacă trăiești pentru a-i impresiona pe alții, caută succesul, dacă vrei să te impresionezi pe tine, caută virtutea.

O condiție a virtuții este moderația sau cumpătarea, o trăsătură atît de rar întîlnită în societatea modernă, a consumului în exces; noi ușor cădem în extreme, întrecem măsura, sîntem lesne luați de val, modă și trenduri, ne creăm idoli, apoi regretăm graba și zelul cu care am procedat.

A fi cumpătat înseamnă a fi precaut în a-i judeca pe alții, înseamnă a fi conștient de complexitatea și varietatea naturii umane. Înseamnă a fi înțelegător față de cele mai diverse manifestări, preferințe și patimi omenești. E o dovadă de cumpătare atunci cînd încercăm să privim lucrurile și din cealaltă perspectivă sau cel puțin dintr-un unghi neutru. Oamenii uneori nu se pot înţelege în privinţa culorilor şi noi vrem să se înţeleagă în privinţa ideilor. Să fim deci mai îngăduitori.

Virtutea este complexă, nu are o definire exactă, ea presupune să urmărești binele și să eviți răul, să fii integru moral. În filozofia greacă există un termen special pentru integritatea și sănătatea cugetului – „sophrosyne”. Acest termen reprezintă armonia între emoții și rațiune, linia de mijloc între plăceri și dureri. Înseamnă „a cunoaște binele ce trebuie ales și răul ce trebuie evitat”. Înțelegem că, într-un fel, virtutea este echivalentă cu înțelepciunea.

Mergem spre virtute prin exercițiu moral, prin controlul stărilor noastre afective, prin atitudinea pe care o afișăm, prin modul în care ne comportăm, prin căutările noastre filozofice. Nu există o stație terminus în dobîndirea virtuții, trebuie să exersăm în a fi mai buni și să înaintăm pe această cale neîncetat. Aici e tocmai cazul cînd calea este la fel de importantă ca scopul.

Dorian FURTUNĂ