VINATORII DE PRIVILEGII PARLAMENTARE CU ORICE PRET

Incultura politică şi manipularea cinică a electoratului

După cum se ştie, pe 20 Octombrie, simultan cu alegerile locale generale, vor avea loc şi alegeri parlamentare noi în patru circumscripţii uninominale. Acest lucru s-a produs după ce au fost depuse patru mandate de deputat. Aceste alegeri sînt un blestem extrem de costisitor moştenit de la uzurpatorul fugar Vladimir Plahotniuc. Vă reamintesc că acesta şi-ar fi dorit alegeri uninominale generale prin înlăturarea definitivă a sistemului proporţional, pe liste de partid. A fost cel mai de neiertat şantaj politic exercitat asupra PSRM. Socialiştii au înţeles din start că Plahotniuc îşi dorea un Parlament cu 60 de deputaţi cumpăraţi în exclusivitate de el. Din acest motiv, PSRM a fost constrîns să accepte măcar compromisul votului mixt.

Vă amintim că la vremea respectivă europenii au spus PDM-ului „proeuropean” că este contraindicată schimbarea legislaţiei electorale. În pofida recomandărilor europenilor, Plahotniuc a impus sistemul mixt şi pentru că avea susţinerea totală a guvernanţilor de la Bucureşti. Cinismul susţinerii lui de către Bucureşti este cu atît mai evident cu cît acest sistem fusese experimentat şi în România şi eşuase lamentabil. Atunci, ambasadorul român la Chişinău, Daniel Ioniţă, era şi ambasadorul personal al lui Plahotniuc în România. Vă daţi seama că astfel de alegeri noi, anticipate, vor mai avea loc pe măsură ce unii deputaţi democraţi vor ajunge acolo unde le este locul, adică în puşcărie? Asta însemnînd noi şi noi alte cheltuieli bugetare pentru că Plahotniuc s-a crezut stăpînul etern al ţării!

Revenind la alegerile parlamentare din Octombrie, sîntem nevoiţi să revedem lista candidaţilor în corelaţie cu configuraţia politică actuală din Parlament. Despre candidaţii din partea PDM, mă abţin de la comentarii. Aceasta în condiţiile în care partidul respectiv, partid uzurpator, ar trebui efectiv scos în afara legii. Logica existenţei candidaturilor din partea PSRM şi a Blocului ACUM este certificată de reprezentativitatea parlamentară a acestor grupări politice. Lipsa de logică a candidaturilor unor independenţi este cu atît mai flagrantă cu cît cei mai mulţi dintre ei îşi reafirmă independenţa, opoziţia faţă de grupurile parlamentare existente, dar promit alegătorilor că doar ei pot aduce prosperitate ţării, cetăţenilor moldoveni.

De aici începe marea minciună care demonstrează că respectivii candidaţi independenţi nu sînt nimic altceva decît nişte vînători de privilegii parlamentare. Vor să trîndăvească şi ei în Parlament pe salarii şi îndemnizaţii de invidiat, fără să facă absolut nimic, pentru că nu vor avea nici o putere, chiar şi cei care candidează din partea PDM. Toţi vor visa să fie un fel de Octavian Ţîcu – un „independent” subversiv în cadru Blocului ACUM, halebardier aservit „serviciilor” româneşti şi umbrei lui Plahotniuc!

Pînă şi prostul satului şi ultimul alcoolic ştiu că orice iniţiativă legislativă a unui deputat este votată în Parlament de către o majoritate parlamentară. Orice iniţiativă legislativă în Parlament a unui independent va fi votată, probabil, de încă doi sau trei independenţi. Aici nu-i vorba că acea iniţiativă este bună, rea ori, pur şi simplu, populistă, ci de aceea că orice proiect de lege al unui deputat din majoritatea parlamentară este discutat, studiat şi ajustat, la nevoie, în comun cu specialiştii din grupul parlamentar din care face parte.

În contextul celor explicate, este legitim să ne întrebăm care-i rostul candidaturii din partea PUN a Anei Guţu, care este în opoziţie cu PSRM, ACUM şi PDM, căci rostul candidaturii lui Ion Țugulea din partea PCRM pare a fi cel de consolidare numerică şi inutilă a PDM. Aceleaşi mirări ne provoacă şi candidaţii independenţi Emilia Ristic, Ion Angheluță, Ion Dron, Carolina Panico, Vasile Călmăţui, precum şi candidaturile unor din partidele de buzunar pe care nu merită să le mai invocăm, aşa cum este Vitalia Pavlicenco, Tudor Deliu şi Dorin Duşceac.

Ei, bine, toţi aceştia promit, se angajează solemn, se bat cu pumnii în piept şi îşi dau ochii peste cap ca să-i convingă pe moldoveni să-i voteze ca să le aducă rîuri de lapte şi miere în toate ogrăzile.

Dincolo de incultura politică subînţeleasă şi dorinţa unora de a se împopoţona cu privilegii parlamentare, dar şi nădejdea lor ascunsă că, cine ştie, poate se va ivi prilejul ca cineva să le cumpere votul, trebuie să reţinem că independenţii înţeleg că aceasta este cea mai legală modalitate de a obţine o funcţie bine plătită fără să facă absolut nimic!

Mihai CONŢIU