Scara lui Kardashev, sau cum ar putea să arate viitorul îndepărtat al omenirii

Am ajuns deja la un moment de cotitură în istoria civilizaţiei umane. Conform celebrului astrofizician Michio Kaku, următorul secol de evoluţie a ştiinţei va determina dacă specia umană va dispărea sau va prospera şi va ajunge să colonizeze şi alte planete. Vom rămîne o civilizaţie de tipul 0, capabilă doar să exploateze energie din combustibilii fosili şi constrînsă de incapacităţile ei tehnologice să rămînă pe Pămînt de unde inevitabil va dispărea în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, la mila unui cataclism cosmic sau climateric ce aşteaptă să se producă, sau vom progresa şi vom ajunge să colonizăm mai multe planete şi sisteme solare?

Teoreticienii susţin că pe măsură ce o civilizaţie se dezvoltă tehnologic iar numărul populaţiei creşte, nevoia de energie va creşte exponenţial. Ţinînd cont de acest lucru, astrofizicianul rus Nikolai Kardashev a propus în 1964 o modalitate de a determina dezvoltarea unei societăţi în funcţie de cîtă energie şi de ce tipuri de energie are la dispoziţie, conform unui material publicat de futurism.com.

Scara dezvoltării civilizaţiilor propusă de Kardashev (care căuta dovezi ale existenţei extraterestre în undele radio provenite din spaţiu) are trei clase, fiecare dintre ele cu propriul nivel energetic. Alţi astronomi au extins această scară cu încă două trepte: Tipul IV şi Tipul V (energia disponibilă pentru o astfel de civilizaţie este echivalentă cu întreaga energie existentă nu doar în Universul nostru dar şi în toate celelalte universuri, de-a lungul oricărei şi tuturor liniilor temporale.

În primul rînd este important de precizat că societatea umană, în prezent, nu se află încă pe nici o treaptă. Cum încă noi ne asigurăm necesarul de energie forînd după plante şi animale moarte, sîntem încă o civilizaţie de Tipul 0 (şi avem un drum foarte lung în faţa noastră pînă vom deveni o civilizaţie de Tipul I). Michio Kaku este de părere că, ţinînd cont de locul în care se află civilizaţia umană şi de direcţiile sale de dezvoltare, vom urca pe prima treaptă a scării lui Kardashev abia peste 100 — 200 de ani.

Dar care sînt caracteristicile acestor tipuri de civilizaţii?

O civilizaţie de gradul I poate recolta şi depozita toată energia de care are nevoie de la steaua sa şi ar avea o capacitate energetică de aproximativ 100.000 de ori mai ridicată decît are civilizaţia umană în prezent. O astfel de civilizaţie va putea să folosească toată energia planetei pe care se află, controlînd forţele naturii, aşa cum sînt uraganele, seismele, erupţiile vulcanice etc. Un astfel de grad de dezvoltare poate părea greu de imaginat în stadiul actual al lucrurilor, însă nu este vorba decît de un nivel de bază, chiar primitiv, de exploatare energetică prin comparaţie cu celelalte tipuri mai avansate de civilizaţii.

Următorul pas este o civilizaţie de Tipul II, o civilizaţie capabilă să exploateze întreaga energie de care are nevoie direct de la steaua-mamă, şi nu prin transformarea radiaţiei solare în energie, aşa cum făcea o civilizaţie de Tipul I, ci prin controlarea directă a proceselor stelare. Teoreticienii au propus mai multe metode prin care ar putea fi controlată puterea unei stele, dar cea mai populară dintre ele este poate "Sfera Dyson". Un astfel de dispozitiv ar îngloba steaua-mamă, recoltîndu-i toată energia pe care o transferă pe planetă unde este stocată pentru utilizare. O astfel de civilizaţie ar dispune de metode eficiente de a face fuziune nucleară, mecanismul care conferă energie stelelor, iar planetele gigantice gazoase din sistemul său solar ar fi exploatate de hidrogen care ar fi transferat către gigantice reactoare cosmice de fuziune, obţinînd şi mai multă energie necesară dezvoltării.

Nici un pericol dintre cele cunoscute pînă în prezent de ştiinţă nu ar putea ameninţa cu dispariţia o civilizaţie de Tipul II. Un eventual asteroid gigantic, de dimensiunea Lunii, care ar intra în sistemul nostru solar şi ar ameninţa să lovească Pămîntul ar putea fi pur şi simplu vaporizat fără urmă. Sau o abordare mai puţin destructivă ar fi să mutăm pur şi simplu orbita Pămîntului din calea ameninţării. Evident că ar exista şi alte opţiuni, cum ar fi interpunerea unei planete gigantice, precum Jupiter, în calea asteroidului. Nimic din toate acestea nu ar fi imposibil pentru o civilizaţie de Tipul II.

Într-un singur salt tehnologic, de la Tipul I la Tipul II am trecut de la exploatarea energetică a planetei la cea a stelei-mamă şi am devenit imuni la pericolele venite din spaţiul cosmic. Dar mai este mult pînă la următoarea treaptă.

O civilizaţie de Tipul III este o civilizaţie de călători intergalactici care cunosc tot ce este de cunoscut despre energia galaxiilor. În ceea ce priveşte specia umană, sute de mii de ani de evoluţie ar putea avea ca rezultat nişte oameni complet diferiţi de cei din prezent – pe jumătate organisme biologice, pe jumătate maşinării complexe, am deveni cyborgi.

La acest nivel de dezvoltare o civilizaţie va dispune de armade de roiuri de roboţi care vor descoperi şi vor coloniza singuri noi planete, exploatîndu-le resursele. Odată ajunşi pe o astfel de planetă roboţii îşi vor construi fabrici din resursele existente pe planetă în care vor începe să se multiplice. Astfel, o civilizaţie de Tipul III poate coloniza sistem solar după sistem solar, extinzîndu-se în întreaga galaxie. În ceea ce priveşte călătoriile intergalactice, o civilizaţie de Tipul III dispune de tehnologia necesară deschiderii de găuri de vierme şi/sau dispune de motoare cu propulsie superluminică.

În ceea ce-l priveşte, Nikolai Kardashev a considerat că o civilizaţie de Tipul IV ar fi mult prea avansată şi nu a trecut dincolo de Tipul III. Acest lucru însă nu i-a oprit pe alţi teoreticieni să-i extindă raţionamentele. O civilizaţie de Tipul IV ar putea controla orice formă de energie din întregul Univers, ar putea ieşi din Univers, depăşind ritmul de extindere a spaţiului şi timpului şi ar putea locui în singularităţile găurilor negre. O astfel de civilizaţie ar dispune de surse de energie necunoscute încă ştiinţei.

Tipul V de civilizaţie nu mai este o civilizaţie umană, aici putem practic să vorbim despre "zei" care au capacitatea de a manipula întregi universuri după bunul plac, deschizînd noi universuri prin Big-Bang-uri şi închizînd universurile pe care le-au secătuit de energie.

Civilizaţia umană este foarte departe de astfel de capacităţi, însă conform lui Michio Kaku, acum este momentul să alegem drumul pe care să mergem – fie că ne vom îndrepta spre stele, fie că vom rămîne tributari pînă la dispariţie conflictelor sectare pe care le susţinem în diferite părţi ale planetei pentru cîţiva barili în plus de petrol. (Agerpres)