Victor Pușcaș, fost președinte al Curții Supreme de Justiție, în perioada1995-2001, fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, între anii 1998 și2001, și ex-președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova între 2001 și 2007, avînd calitatea incontestabilă de veritabil constituționalist, într-o postare pe pagina sa de Facebook, notează:

”În baza art. 7 și 8 din Legea N 317 cu privire la Curtea Constituțională și art. 5 lit. a), art. 6 alin (2), 62 lit f), 66 alin (1) și 71 din legea N 502 Codul Jurisdicției Constituționale, Curtea hotărăște:

1. Domnul V. ȚURCAN se destituie din funcția de președinte al Curții Constituționale, ca urmare a exprimării votului de neîncredere”.

Mă rog, este dreptul judecătorilor să-și nominalizeze președintele. Dar mulți specialiști afirmă că Curtea Constituțională, în anii 2013 – 2019, și-a determinat locul său în politica moldovenească, adoptînd un șir de hotărîri convenabile unor interese politice, de grup. de clanuri etc. Ultima componentă și-a încheiat activitatea la 15.06.2019 prin demisie în urma actelor scandaloase, adoptate de Curte în acord cu puterea. Speram că noua componență, care a depus jurămîntul la 26.08.2019, va readuce activitate Curții în cîmpul constituțional și își va restabili imaginea.

Ne amintim că judecătorul V. Țurcan a fost ales în calitate de președinte prin HCC N AG - 6 din 19.08.2019 cu majoritate de voturi și destituit la 8 luni de zile după începerea activității. Fiecare judecător este obligat să-și însușească principiul impus de lege la pronunțarea soluțiilor – „Hotărîrea trebuie să fie legală și temeinică”.

Orice judecător trebuie să rezolve litigiile, demonstrînd societății că are verticalitate și responsabilitate, este obiectiv și imparțial. Poate și mai importantă este corectitudinea fiecărui judecător față de colegii săi în care trebuie să aibă încredere, reieșind din propria percepție și activitatea zilnică.

Citind hotărîrea din 23 aprilie 2020, nimeni n-o să afirme că ea este legală și temeinică. Ea nu conține nici un fel de argumente nici un fel de probe, nici un capăt de critică, bănuială sau învinuire. Chiar și dispunînd de propria-mi experiență la acest capitol HCC AG -5 din 28.09.2011 (MO din 07.10.2011), Curtea s-a referit la art.7 și 8 din Legea cu privire la Curtea Constituțională. Dar ce reglementează aceste norme?

Articolul 7 prevede forma și procedura alegerii Președintelui. Articolul 8 prevede atribuțiile Președintelui. Îl vom prezenta în întregime:

„Articolul 8. Atribuţiile Preşedintelui Curţii Constituţionale.

(1)             Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii: a) convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia; b) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre examinare; c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice din ţară şi străinătate; d) constată cazurile de încetare a mandatului judecătorului, prevăzute în prezenta lege, şi sesizează autoritatea publică ce l-a numit ca să numească un judecător pentru postul devenit vacant;
e) exercită conducerea generală a Secretariatului Curţii Constituţionale, angajează şi eliberează din funcţie lucrătorii Secretariatului, în condiţiile acordului de muncă;
f) depune spre aprobare la Curtea Constituţională regulamentul Secretariatului Curţii, organigrama, statul lui de funcţii, regulamentul Consiliului ştiinţific-consultativ de pe lîngă Curtea Constituţională, aprobă regulamentul compartimentelor Secretariatului;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
(2) Preşedintele Curţii Constituţionale organizează și implementează sistemul de management financiar și controlul intern și poartă răspundere managerială pentru administrarea bugetului instituției și a patrimoniului public aflat în gestiune.
(3) Preşedintele Curţii Constituţionale emite ordine şi dispoziţii.” (Articolul 8 în redacția legii N 172 din 27.07.2018).

Care anume atribuție fost încălcată de Președintele destituit din funcție? N-o găsim nici în hotărîrea de destituire și nici în Lege (referirea la articolele din CJC țin de procedură). Poate că răspunsul îl găsim în discursurile publice ale unor actori politici, care rîvnesc din răsputeri să fie întorși sau să primească loc la „treucă” (cuvîntul „treucă” aparține unui ex-deputat).

În calitate de președinte și judecător al CC (2001-2013), la mine au apărut mai multe întrebări.De ce Curtea nu și-a motivat hotărîrea din 23.04.2020? Dacă în sesizări s-a cerut controlul constituționalității a trei puncte și, respectiv, suspendarea acțiunii lor, de ce Curtea, la 9.04.2020, a suspendat Legea 56 în întregime, fără aduce careva motive?

Dacă în sesizări s-a cerut ca Curtea să efectueze controlul constituționalității a trei puncte din Legea 56, atunci de ce Curtea, din proprie inițiativă, s-a distanțat de controlul de constituționalitate și a declarat neconstituțională Legea 56, din motivul nerespectării procedurii de angajare a răspunderii Guvernului?.

De ce Curtea, la 13.04.2020, a pronunțat decizia de inadmisibilitate, privind interpretarea articolului 1061 din Constituție (angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului), ca, mai apoi, să declare neconstituțională Legea N 56 din motivul nerespectării procedurii?

Căutăm răspunsul, reieșind din cerințele Justiției constituționale, dar dacă nu le găsim, atunci unde să le căutăm? Poate în cîmpul politicii moldovenești? În orice caz, judecătorii Curții Constituționale trebuie să manifeste respect față de Constituție și să demonstreze verticalitate. În caz contrar...?”

Victor Puscas, despre demiterea lui Turcan din fruntea CC: Citind hotarirea din 23 aprilie 2020, nimeni n-o sa afirme ca ea este legala si temeinica

Victor Pușcaș, fost președinte al Curții Supreme de Justiție, în perioada1995-2001, fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, între anii 1998 și2001, și ex-președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova între 2001 și 2007, avînd calitatea incontestabilă de veritabil constituționalist, într-o postare pe pagina sa de Facebook, notează:

”În baza art. 7 și 8 din Legea N 317 cu privire la Curtea Constituțională și art. 5 lit. a), art. 6 alin (2), 62 lit f), 66 alin (1) și 71 din legea N 502 Codul Jurisdicției Constituționale, Curtea hotărăște:

1. Domnul V. ȚURCAN se destituie din funcția de președinte al Curții Constituționale, ca urmare a exprimării votului de neîncredere”.

Mă rog, este dreptul judecătorilor să-și nominalizeze președintele. Dar mulți specialiști afirmă că Curtea Constituțională, în anii 2013 – 2019, și-a determinat locul său în politica moldovenească, adoptînd un șir de hotărîri convenabile unor interese politice, de grup. de clanuri etc. Ultima componentă și-a încheiat activitatea la 15.06.2019 prin demisie în urma actelor scandaloase, adoptate de Curte în acord cu puterea. Speram că noua componență, care a depus jurămîntul la 26.08.2019, va readuce activitate Curții în cîmpul constituțional și își va restabili imaginea.

Ne amintim că judecătorul V. Țurcan a fost ales în calitate de președinte prin HCC N AG - 6 din 19.08.2019 cu majoritate de voturi și destituit la 8 luni de zile după începerea activității. Fiecare judecător este obligat să-și însușească principiul impus de lege la pronunțarea soluțiilor – „Hotărîrea trebuie să fie legală și temeinică”.

Orice judecător trebuie să rezolve litigiile, demonstrînd societății că are verticalitate și responsabilitate, este obiectiv și imparțial. Poate și mai importantă este corectitudinea fiecărui judecător față de colegii săi în care trebuie să aibă încredere, reieșind din propria percepție și activitatea zilnică.

Citind hotărîrea din 23 aprilie 2020, nimeni n-o să afirme că ea este legală și temeinică. Ea nu conține nici un fel de argumente nici un fel de probe, nici un capăt de critică, bănuială sau învinuire. Chiar și dispunînd de propria-mi experiență la acest capitol HCC AG -5 din 28.09.2011 (MO din 07.10.2011), Curtea s-a referit la art.7 și 8 din Legea cu privire la Curtea Constituțională. Dar ce reglementează aceste norme?

Articolul 7 prevede forma și procedura alegerii Președintelui. Articolul 8 prevede atribuțiile Președintelui. Îl vom prezenta în întregime:

„Articolul 8. Atribuţiile Preşedintelui Curţii Constituţionale.

(1)             Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii: a) convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia; b) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre examinare; c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice din ţară şi străinătate; d) constată cazurile de încetare a mandatului judecătorului, prevăzute în prezenta lege, şi sesizează autoritatea publică ce l-a numit ca să numească un judecător pentru postul devenit vacant;
e) exercită conducerea generală a Secretariatului Curţii Constituţionale, angajează şi eliberează din funcţie lucrătorii Secretariatului, în condiţiile acordului de muncă;
f) depune spre aprobare la Curtea Constituţională regulamentul Secretariatului Curţii, organigrama, statul lui de funcţii, regulamentul Consiliului ştiinţific-consultativ de pe lîngă Curtea Constituţională, aprobă regulamentul compartimentelor Secretariatului;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
(2) Preşedintele Curţii Constituţionale organizează și implementează sistemul de management financiar și controlul intern și poartă răspundere managerială pentru administrarea bugetului instituției și a patrimoniului public aflat în gestiune.
(3) Preşedintele Curţii Constituţionale emite ordine şi dispoziţii.” (Articolul 8 în redacția legii N 172 din 27.07.2018).

Care anume atribuție fost încălcată de Președintele destituit din funcție? N-o găsim nici în hotărîrea de destituire și nici în Lege (referirea la articolele din CJC țin de procedură). Poate că răspunsul îl găsim în discursurile publice ale unor actori politici, care rîvnesc din răsputeri să fie întorși sau să primească loc la „treucă” (cuvîntul „treucă” aparține unui ex-deputat).

În calitate de președinte și judecător al CC (2001-2013), la mine au apărut mai multe întrebări.De ce Curtea nu și-a motivat hotărîrea din 23.04.2020? Dacă în sesizări s-a cerut controlul constituționalității a trei puncte și, respectiv, suspendarea acțiunii lor, de ce Curtea, la 9.04.2020, a suspendat Legea 56 în întregime, fără aduce careva motive?

Dacă în sesizări s-a cerut ca Curtea să efectueze controlul constituționalității a trei puncte din Legea 56, atunci de ce Curtea, din proprie inițiativă, s-a distanțat de controlul de constituționalitate și a declarat neconstituțională Legea 56, din motivul nerespectării procedurii de angajare a răspunderii Guvernului?.

De ce Curtea, la 13.04.2020, a pronunțat decizia de inadmisibilitate, privind interpretarea articolului 1061 din Constituție (angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului), ca, mai apoi, să declare neconstituțională Legea N 56 din motivul nerespectării procedurii?

Căutăm răspunsul, reieșind din cerințele Justiției constituționale, dar dacă nu le găsim, atunci unde să le căutăm? Poate în cîmpul politicii moldovenești? În orice caz, judecătorii Curții Constituționale trebuie să manifeste respect față de Constituție și să demonstreze verticalitate. În caz contrar...?”