Despre imunităţile selective ale judecătorilor şi parlamentarilor

În cadrul emisiunii „Loc de dialog”, la Radio Moldova, Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale (CC), a declarat că lipsirea totală de imunitate a judecătorilor şi a parlamentarilor într-o societate unde instituţiile nu funcţionează la fel ca în Europa occidentală, într-o societate unde există multă corupţie, unde influenţele din zona politicului sînt încă suficient de puternice, riscă să conducă la vulnerabilitatea judecătorilor şi parlamentarilor. El crede că, în cazul lipsirii de imunitate, Republica Moldova s-ar putea alege cu judecători şi parlamentari cărora să le fie frică să adopte decizii. „Trebuie să fim foarte atenţi cînd venim cu idei de vulnerabilizare a celor care prin definiţie trebuie să beneficieze de imunitate”, a mai spus cu „candoare feciorelnică” Alexandru Tănase.

Zău, frate, chiar aşa? Să-ţi năpîrlească ţie pisoiul dacă nu-i aşa? La cîte „cadavre constituţionale” are Tănase ascuns în seifurile lui de la CC, la cîte servituţi politice a supus această instituţie, amintirea lui, în viitor, se va asocia cu imaginea infamă şi primitivă a „cadavrului politic” Mihai Ghimpu! Îi rîd în spate omologii lui din ţările civilizate şi comentatorii specializaţi chiar şi din România faţă de o serie de Hotărîri dintre cele mai paralizante! După ce te-a instalat Filat la CC nu i-ai tras un glonţ în spate?!

Astfel, un respectabil analist român a rămas de-a dreptul perplex cînd a văzut că Tănase şi CC s-au substituit mediului academic şi nu numai atunci cînd „au decis constituţional” că limba vorbită se numeşte „corect” română. Este un caz unic pe Mapamond. Este ştiut că în absolut toate cazurile din lume normele academice nu sînt obligatorii, ci au caracter de recomandare, aşa cum este şi în cazul scrierii cu „î” din „a” sau „sînt” în loc de „sînt”. Denumirea unei limbi, dincolo de recomandările academice, poate fi impusă în Parlament, căci, în ultimă instanţă, avem de-a face cu un politonim. Nu ai fost cumva „sugerat” din afară?

Vorbind despre imunitatea judecătorilor şi a parlamentarilor, Tănase omite voit să amintească şi despre abuzul ridicării imunităţii parlamentare a lui Vlad Filat. Anterior, însă, Tănase şi CC au anulat prezumţia de nevinovăţie atunci cînd au decis că ex-preşedintele Timofti nu-l mai poate propune pe Filat la funcţia de premier întrucît „fusese demis din acest post pentru suspiciuni de corupţie”, suspiciuni netransformate în probe concludente şi irevocabile nici pînă acum. Filat este victimă politică la modul clar, băgat la răcoare de mafia politică şi juridică transnaţională. Dar la asta vom mai reveni.

Vorbind despre vulnerabilitatea judecătorilor şi parlamentarilor în cazul lipsirii totale de imunitate, Tănase invocă faptul că „există multă corupţie, unde influenţele din zona politicului sînt încă suficient de puternice”. De parcă nu au trecut peste şapte ani de cînd UE şi întregul Occident recomanda RM şi au pompat o groază de bani tocmai pentru eradicarea acestor fenomene nocive! De parcă Tănase nu ar fi parte a acestui sistem corupt! De parcă Tănase nu ar răspunde la comenzile aceluiaşi sistem corupt!

A început cumva Tănase să se simtă vulnerabil în faţa sistemului care l-a creat şi slujit, dacă tot trage astfel de semnale de alarmă? Sau a sosit şi pentru el ora astrală a creării unui partid liberal de tip unioniost?

Laurian COVĂSITU