U.T.M. – AUTONOMII UNIVERSITARE CU GRAD SPORIT DE PUTREFACTIE

Mafia universitară care nu iartă pe nimeni dacă nu i se supune

(continuarea evenimentelor descrise în „Moldova Suverană” nr. 57 şi 58 din 13.05.17 şi 17.05.16)

În „Moldova Suverană” nr. 57 şi 58 din 13.05.17 şi 17.05.16 m-am expus în calitate de recenzent privitor la delapidarea de fonduri europene de către prim-prorectorul U.T.M. Petru Todos şi anturajul acestuia din administraţia U.T.M. prin intermediul unui plagiat lansat în cadrul proiectului TEMPUS-510952 cu un buget de circa 786 242 euro.

Evenimentele de răfuială care au urmat în privinţa mea pot confirma caracterul de imoralitate a acelor persoane care au devenit scule şi instrumente de instigare în acţiuni de mobbing şi bossing începînd de la studenţi, şefi de grupe, colegi de catedră cu lipsă de moralitate şi terminînd cu şef de catedră şi decan. Asupra-mi a fost dezlănţuită o întreagă companie de terorizare, ca acţionînd cu toate metodele posibile să cedez şi să părăsesc de bună voie sau forţat universitatea.

În Iunie 2016, prin minciună, sub pretextul că sînt aşteptat la rectorat de „specialişti” pe tema plagiatului dl. P. Todos, am fost invitat de urgenţă în biroul rectorului U.T.M., în care erau prezenţi doi prorectori: Larisa Bugaian, responsabilă de proiectul plagiat menţionat, şi Valerian Dorogan, prorector pe ştiinţă, precum şi rectorul Viorel Bostan. Acea şedinţă, cu „drepturi de autonomie universitară în justiţie”, care a avut loc în biroul rectorului, de fapt a fost una similară cu şedinţa unei „troice” NKVD-ste, organ de condamnare extrajudiciar din U.R.S.S. în anii 1937-38, care lua decizii ilegale de condamnare. Verbal, rectorul V. Bostan mi-a lansat un mesaj de intimidare cu concedierea, iar în timpul sentinţei extrajudiciare, pentru a fi mai credibil, a spus că am conflict cu administraţia.

În loc să fie sancţionat, d-lui prim-prorector P. Todos i-a fost prelungit termenul de şedere în post pînă la 1 Noiembrie 2016, fiind corelat acest termen cu alegerea mea prin concurs, P. Todos fiind numit preşedinte a comisiei de concurs a senatului, în scopul organizării concedierii mele forţate din cadrul U.T.M.

În mod sigur, pentru executarea sentinţei, au fost date dispoziţiile de rigoare interlopilor de la facultate – decanului Facultăţii de Energetică Victor Pogora, şefului catedrei „Electroenergetică” Ion Stratan, precum şi şeful departamentului resurse umane Nicolae Mogoreanu, persoană cu experienţă KGB-stă, toţi trei pensionari şi aflaţi pe vecie în posturi manageriale, primul ales în calitate de decan la discreţia prim-prorectorului P. Todos, deşi fără capacităţi şi performanţe în ştiinţă, lucrul didactic şi managerial.

În procesul hărţuirii mele, decanul V. Pogora a implicat studenţii, şefii de grupe cu predare în română: Dorin Schiţco, Dumitru Moroz şi Irina Cotorobai, care au fost obligaţi să scrie petiţii de grupă şi a menţiona în ele „aprecierea neobiectivă în cadrul examenului”, „includerea în chestionar de examinare a unor subiecte care nu au fost analizate în cadrul cursului” ş.a., deşi în timpul examenului am fost verificat de comisia de management al calităţii în frunte cu dl. A. Surunceanu care n-a depistat încălcări. Unii studenţi, ca D. Schiţco, au fost utilizaţi la comandă pentru a dezorganiza orele de curs din semestrul de Vară 2016, iar studentul codaş Sîrghi Vadim, care de trei ori n-a susţinut examenul, a fost ales de aceiaşi gaşcă interlopă a facultăţii membru al senatului U.T.M., şi utilizat ulterior pentru discreditarea mea la şedinţa senatului din 25.10.16, care mi-a hotărît soarta.

Ulterior, petiţiile studenţilor au fost utilizate ca „material probatoriu” în „justiţia autonomă universitară”, de mai mulţi ani executată de organul senatului – Comisia de etică şi integritate, prezidată în stil KGB-st de către N. Mogoreanu.

În scopul terorizării membrilor familiei mele, încă pe perioada concediului, începînd cu 22 August 2016, au fost expediate pe adresa domiciliului cîteva scrisori oficiale de invitaţie la şedinţa Comisiei Disciplină, Integritate şi Etică a Senatului U.T.M., care a fost utilizată ca mecanism şi sculă de batjocură şi hîrţuire morală nu numai a mea, dar şi a altor cadre didactice incomode. Ignorînd prima şedinţă, a urmat a două şedinţă peste o săptămînă, care-mi solicita prezenţa obligatorie, în vederea importanţei explicaţiilor pe marginea examinării petiţiilor colective ale studenţilor! În acelaşi timp mi s-a refuzat prezentarea petiţiilor studenţilor pentru a lua cunoştinţă cu ele – justiţie fără probatoriu cu caracter bostănăresc!!! În perioada dată, şeful catedrei Ion Stratan mi-a refuzat plecarea la o conferinţă internaţională din Craiova, deşi aveam o comunicare acolo. Scopul invitaţiilor la comisiile de etică a fost unul bine cunoscut – de a mă hîrţui moral, ceea ce constituie o violenţă perversă cu implicaţii majore asupra stării mele de sănătate.

Ştiam de mult de existenţa hărţuirii morale, însă foarte puţine persoane hărţuite cunosc faptul că ceea ce li se întîmplă este o hărţuire morală la care sînt supuşi. Cei mai mulţi se culpabilizează şi de regulă cedează. În realitate, ei nu au nici o vină. Importanţa problemei mobbing-ului se confirmă nu numai prin nivelul de răspîndire al acestuia în cadrul U.T.M., dar şi de gravitatea consecinţelor sale asupra persoanei. Nu întîmplător, în lucrarea „Violence at Work”, de Duncan Chappell şi Vittorio Di Martino şi editată de Organizaţia Mondială a Muncii, mobbing-ul este menţionat ca infracţiune identică cu asasinarea, violul sau jaful. Hărţuirea individuală şi de grupă şi formele similare de comportament cu acestea pot aduce aceleaşi daune, ca şi violenţa fizică pură. În Republica Moldova, spre deosebire de România, lipseşte legislaţia care ar preveni infracţiunea de mobbing, de hărţuire.

Deoarece prin hărţuire interlopii universitari nu reuşiseră să mă oblige să plec de bună voie, lovitura de bază mi-au dat-o la organizarea concursului de ocupare a postului vacant de conferenţiar, care a fost stabilit în Octombrie 2016, prin falsificarea concursului şi concedierea mea forţată din cadrul U.T.M. în baza regulamentului H.G.854 din 21.09.2010, care este unul distorsionat, ambiguu şi conţine multe lacune legislative: lipsa criteriilor cantitative şi calitative de evaluare a performanţelor candidatului, prezenţa unui punct de discriminare pe criteriu de vîrstă – cadrele pensionare nu susţin concursul, dar sînt promovate în post automat, la decizia şefului de catedră, care de regulă tot este pensionar.

Pe data de 26.10.16, a avut loc senatul U.T.M., la care, în faţa senatorilor, au ieşit cu învinuiri calomnioase asupra mea pensionarii: şeful de catedră Ion Stratan şi decanul F.E.I.E Victor Pogora, buni prieteni de cataramă ai plagiatorului P. Todos, care au influenţat decizia de vot a senatorilor. Aceste două persoane şi-au preluat abuziv funcţia de anchetatori şi judecători, cu drepturi auto-atribuite conform „autonomiei judiciare universitare”, pentru a mă învinui public, în lipsa mea, la şedinţa senatului de acte de corupţie, pe care eu nu le-aşi fi săvîrşit, în scopul de a întoarce cu picioarele în sus decizia senatorilor U.T.M. aleşi pe sprînceană bostănărească.

Contestarea care este prevăzută conform regulamentului şi care am depus-o pentru examinare Ministerului Educaţiei, este de fapt una fictivă şi respectiv n-a dat şi nici nu putea să ofere vreun rezultat, motivul evocat fiind aceeaşi „autonomie universitară”, cu drepturi depline, în care Ministerul Educaţiei n-are dreptul să se implice în deciziile interne ale universităţilor.

În ultimii 5 ani de suplinire a funcţiei de conferenţiar universitar la catedra „Electroenergetică”, F.E.I.E., U.T.M., am avut rezultate importante atît în activitatea ştiinţifică, cît şi cea metodico-didactică pentru a trece concursul. Am avut publicate 4 manuale, recenzate de specialişti de peste hotare, publicate 16 articole ştiinţifice şi am participat la multiple conferinţe ştiinţifice şi mese rotunde, inclusiv şi peste hotare (România, Serbia etc.). La sfîrşitul anului 2015, am cîştigat prin concurs o stagiere în S.U.A., la care am plecat cu mare greu în Ianuarie 2016. Administraţia de la facultate, în cîrdăşie cu administraţia coruptă de la U.T.M., au întreprins cele mai mîrşave acţiuni ca să nu pot pleca la această stagiere – de la intervenţii la ambasada S.U.A. din Chişinău pentru a nu-mi elibera viză, pînă la telefoane date la Departamentul de comerţ din S.U.A. precum că nu-s demn de o stagiere.

Este suspect că rezultate activităţii ştiinţifice şi didactico-metodice în cei patru ani predecesori concursului (2011-2015) au fost aprobate, iar la momentul organizării concursului - nu au fost aprobate, în pofida faptului că o facultate întreagă n-a prezentat în ultimii 5 ani astfel de rezultate! Este suspect că conţinutul lecţiei deschise la disciplina la care am editat un manual n-a fost aprobată, deşi sînt autorul a mai multor Normative editate în Republica Moldova, care sînt utilizate de către toţi proiectanţii din domeniu!

La cererea depusă de către mine la CNA, P. Todos n-a fost tras la răspundere, dar am primit răspuns că donatorii proiectului n-au pretenţii faţă de rezultatele rapoartelor de implementare tehnică şi financiară, ceea ce a dus la concluzia prezenţei unui mecanism de spălare a banilor europeni. De menţionat, că în perioada 2008-2013, în cadrul proiectului TEMPUS/ERASMUS, U.T.M. a beneficiat de cel puţin 10 proiecte, în suma de circa 8.869.740 euro, eficienţa utilizării cărora este tema altei investigări, iar personal P. Todos a fost beneficiarul a 2 din ele, cu excepţia celui cu plagiatul. Lipsa unui regulament corect, a unei legislaţii imperfecte în Republica Moldova, n-a existat posibilitatea ca instanţa de fond şi nici Curtea de Apel Chişinău să stabilească dreptatea în acest caz, fiind obligat, în continuare, să mă adresez la CEDO.

Nimeni nu poate garanta că regulamentul şi legea privind autonomia universitară existente nu vor fi aplicate asupra altor persoane incomode, reprezentînd instrumente de răfuială cu tente criminale în dependenţă de caz şi situaţie. Autonomia universitară cu atribuţii largi a începînd a fi aplicată fără control în toate segmentele universitare, de la autonomia în cadre pînă la autonomiile financiară şi juridică, majoritatea din ele fiind în contradicţie cu legislaţia în vigoare din aceste domenii existentă în ţară. Autonomia universitară este de fapt o enclavă parazitară în cadrul unei comunităţi academice, dar şi o tumoare în cadrul unei societăţi care se consideră democratică.

Constantin CODREANU

Socialmai mult
17.07.18 - 19:12
17.07.18 - 19:11
17.07.18 - 17:28
17.07.18 - 17:11
17.07.18 - 11:44
16.07.18 - 18:56
16.07.18 - 18:55
16.07.18 - 16:51
16.07.18 - 15:34
16.07.18 - 12:11
16.07.18 - 12:05
15.07.18 - 21:34
15.07.18 - 21:33
15.07.18 - 21:31
14.07.18 - 19:43
14.07.18 - 19:41
14.07.18 - 15:38
14.07.18 - 15:22
13.07.18 - 19:08
13.07.18 - 17:37