Comunism şi anticomunism

Autor: Mihai CONŢIU

Am suficientă experienţă şi spirit de observaţie spre a vedea cu o mai mare obiectivitate realităţile de dincolo disputele identitare din R. Moldova în care sunt implicaţi etnicii ruşi, găgăuzi, moldovenii pro-români etc. – unul spune că-i moldovean, altul că-i rus, bulgar, ucrainean sau găgăuz, deşi toţi sunt cetăţeni ai statului R. Moldova. Cele afirmate de mine nu sunt o noutate. Sunt lucruri binecunoscute de către unii lideri politici sau mediatici, numai că ei refuză să le spună oamenilor adevărul din simplul motiv că... din asta trăiesc!

Haideţi să ne oprim la un exemplu simplu! Regimul lui Vladimir Voronin a cui creaţie a fost – a Rusiei cumva? În acest caz, ar trebui să spunem că şi Mircea Snegur şi Petru Lucinschi au fost impuşi Moldovei de către Moscova. În acest context, de bună seamă, poate fi invocată puterea de decizie a lui Snegur în timpul războiului transnistrean şi cea cu privire la cedarea misterioasă a Tighinei.

Problema unor moldoveni constă în aceea că îşi justifică eşecurile prin invocarea unor presiuni copleşitoare impuse din exteriorul ţării. Asta nu înseamnă însă că acestea nu există, dar nu despre asta este vorba, ci despre puterea efectivă şi şansele reale pe care le au politicienii şi cetăţenii moldoveni spre a-şi decide singuri soarta.

R. Moldova, totuşi, este un subiect al dreptului internaţional, fiind membră a ONU şi cu un pas în UE, iar asta presupune de la sine că voinţa unanimă sau majoritară a poporului este garantată şi protejată de către comunitatea internaţională.

A cui creaţie este regimul lui Vladimir Voronin?

Regimul lui Vladimir Voronin nu este o creaţie a Moscovei sau a anturajului său, ci a fost expresia voinţei covîrşitoare a majorităţii alegătorilor moldoveni. Că este adevărat – o confirmă şi poziţia sa actuală în preferinţele alegătorilor. Una-i că se poate spune că Voronin reprezintă o unică reminiscenţă a defunctei URSS, dar alta-i cînd suntem nevoiţi să recunoaştem că liderul comunist reprezintă încă o mare parte a cetăţenilor acestei ţări.

Au trecut 23 de ani de la destrămarea URSS. Mulţi nostalgici au trecut în nefiinţă şi au apărut generaţii tinere care n-au apucat vechiul regim, iar aici este vorba nu doar despre cei născuţi după 1991, ci şi despre cei care atunci aveau în jur de 10 ani. Cu toate aceste, PCRM continuă să strîngă tineri în rîndul adepţilor. Reţineţi că, începînd cu anul 1988, PCRM continuă să fie singura forţă politică majoritară în opţiunile electorale!

Cu atît mai puţin se poate afirma răspicat că Voronin este o creaţie a Moscovei cu cît invocăm şi următoarele: a respins Memorandumul Kozac, motiv pentru care probabil că nu va fi iertat niciodată, fie şi pentru că l-a întors de la Aeroport pe unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii – Vladimir Putin –, care se pregătea să vină la Chişinău pentru semnarea Memorandumului; a iniţiat Planul de Acţiuni UE-R. Moldova; UE, SUA, România, Georgia etc. au contribuit la reinstalarea sa, în 2005, în fotoliul de preşedinte al R. Moldova. Aşadar, a cui creaţie este regimul lui Vladimir Voronin cu toate derapajele lui antidemocratice din cea de-a doua parte a ultimului său mandat prezidenţial?

Există dependenţă sau seducţie faţă de regimul Voronin?

În toată perioada de după 1991, lupta anticomunistă din R. Moldova seamănă mai mult cu o farsă cruntă făcută moldovenilor. În primul rînd nimeni n-a vrut să scape cu adevărat de comunism. Mai mult decît atît, liderii de opinie, politicieni şi intelectuali, n-au fost capabili să îşi fructifice „proiectele” anticomuniste deoarece ei înşişi au fost produsele comunismul sovietic. Ei şi acum simulează lupta anticomunistă, dar mijloacele democratice la care recurg sunt tot un fel de comunism totalitarist.

În acest context, iată ce scrie filosoful şi moralistul român Andrei Pleşu: „Marile schimbări sunt „mari”, trecerea de pe un mal pe altul al istoriei e radicală, spectaculoasă, eventual traumatizantă, dar fiecare ajunge „dincolo” cu acelaşi temperament, cu aceleaşi interese, cu aceeaşi educaţie, cu acelaşi bagaj somatic şi psihologic. Nu „pleci” din comunism capră şi ajungi în capitalism, gazelă. Sau viceversa. (Cu excepţia cazurilor de ipocrizie şi duplicitate cronice). Aşa e: duci cu tine, în orice împrejurare nouă, întregul balast al firii tale.”

Prin urmare, dacă ar fi existat onestitate şi dăruire din partea liderilor politici şi a intelectualilor, opţiunile pro-comuniste nu ar mai fi fost majoritare. Asta ne face să avem certitudinea că cei 8 ani de guvernare au făcut ca personalitatea lui Voronin să fie fascinantă pentru majoritatea liderilor politici, să fie dependenţi de această imagine de autocrat în care vor să se regăsească.

Anticomunismul moldovenesc real a demonstrat că are şanse

Vorbind la nivel de partide politice, istoria recentă a demonstrat că un partid anticomunist autentic poate avea priză la moldoveni şi că poate constitui o primejdie pentru supremaţia PCRM.Este vorba despre PLDM. Lansat în anul 2007, avînd un slogan anticomunist răspicat – Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti –, s-a văzut că moldovenii, într-un număr mare, pot vota împotriva lui Voronin şi a PCRM atunci cînd li se explică limpede necesitatea politică şi socială a unei astfel de decizii electorale. Prin urmare, la alegerile din Noiembrie 2010, PLDM a obţinut 32 de mandate în Parlament, cu 10 mai puţin decît PCRM, ceea ce este un record nemaivăzut în lupta politică anticomunistă.

Chestiunea unioniştilor

În Moldova, politic şi în plan identitar, se ştie, avem unionişti, statalişti şi separatişti. Unioniştii, căci despre ei este vorba, sunt, pe de o parte, cei care vor să ducă Moldova în sfera de influenţă a Rusiei, iar pe de altă parte, sunt cei care vor unirea cu România.

Ruşii lucrează eficient în Moldova pentru că nu fac atîta propagandă zgomotoasă şi cu iz mioritic cum o fac cei din tabăra pro-românească. Tot fără tam-tam, oamenii de afaceri din Rusia îşi sporesc investiţiile aici fără urmă de reclamă de tip patriotard. De jure şi de facto, etnicii ruşi din Moldova se bucură de absolut toate drepturile şi avantajele, de cele mai multe ori în exces.

Slăbiciunile şi lipsa de coerenţă a stataliştilor moldoveni şi a unioniştilor pro-România s-au constituit într-un motiv temeinic pentru unii jurnalişti, oficiali şi politicieni ruşi să trateze R. Moldova cu lipsă de respect, ironie, autoritarism, şantaj şi boicoturi economice.

Rusia este un stat puternic, cu vocaţie şi pretenţii imperialiste. Era de aşteptat să reacţioneze cu măsuri dure împotriva R. Moldova din momentul în care ţara noastră şi-a reconfirmat parcursul european ireversibil. Problema este că Rusia a fost şi stimulată în acest sens de către unioniştii pro-România şi de către Traian Băsescu.

În clipa în care Băsescu a început să mărşăluiască unionist împotriva statului R. Moldova şi să folosească limba şi istoria românilor pe post de bîtă şi bomboană, a fost previzibil, de la început, că Rusia va înţelege că preşedintele român îi dă cu tifla în mod provocator.

Spre a înţelege mai bine, iată cîteva extrase din articolul „Cînd va cădea România în braţele Rusiei”, semnat de publicistul român Petru Romoşan în Cotidianul.ro, preluat şi de publicaţia noastră din ediţia de Lunea trecută:

„Care sînt următoarele ţinte ale lui Vladimir Putin? Polonia şi România, evident. Dacă Polonia are toate şansele să reziste ofensivei ruseşti, ţara fiind susţinută şi de comunitatea poloneză din America, de Vatican, de Franţa catolică, România, după 10 ani de regim Băsescu – impus, culmea, de americani –, pare tocmai coaptă să revină în matca ortodoxă de la care a dezertat temporar. (...) SUA nu par capabile să facă faţă noii politici expansioniste ruseşti, care se bazează pe materii prime nelimitate (a şasea parte a globului) şi pe servicii secrete bine implementate în partea asta de lume de mai bine de un secol. (...)

În orice caz, aliaţii noştri europeni şi atlantici nu par să înţeleagă mai nimic din ce se joacă de-o bună bucată de vreme la Bucureşti. Iar ruşii se pot ocupa de România chiar în perioada imediat următoare, folosind Republica Moldova ca plan înclinat. Gargara agresivă a preşedintelui Băsescu pe tema Moldovei pare să indice un pericol major.”

Sunt tot mai multe voci europene care cred că Băsescu, în pofida aparenţelor, joacă în Favoarea intereselor Rusiei în R. Moldova şi în compromiterea parcursului proeuropean al ţării. Nu ne-ar mira să aflăm că, pentru ca fiica sa, Elena Băsescu, să rămînă euro-deputat în Parlamentul European, cele mai multe voturi de care are nevoie şi pe care nu le poate obţine decît din R. Moldova să vină, pe căi oculte, din partea ruşilor. Cei din R. Moldova, dar şi „românii” din Rusia sau Ucraina, care vor vizita ţara în ziua scrutinului!

Am spus-i de atîtea ori – cele mai mari cuceriri ale R. Moldova au fost independenţa de stat şi grafia latină! Chiar nu înţelege nimeni diversiunea anti-moldovenească şi anti-românească prin care li se bagă cu sila moldovenilor obligativitatea denumirii corecte a limbii şi istoria românilor? Nimeni nu se gîndeşte că Moldova ar fi fost cu mult mai aproape de Europa, fără ca Rusia să aibă putinţa să se opună, dacă nu exista această propagandă agresivă?

Apropo de limbă! Deja ştim ce fel de limbă română corectă se predă în şcolile moldoveneşti, dar ce se întîmplă în cele cu predare în limba rusă? De ce profesorii de limbă română din şcolile cu predare în limba rusă încasează salarii de la stat pentru o muncă pe care nu o fac, deci prin fraudă? Copiii şi tinerii din aceste instituţii de învăţămînt n-au nici o vină că nu ştiu limba atîta timp cît profesorii lor dorm la catedre doar pentru salarii nemuncite. În preajma examenelor de Bacalaureat, televiziunile se înghesuie ca să-i pună în situaţii jenante pe aceşti copii deoarece nu ştiu limba, dar nici un reporter nu-i abordează pe profesorii lor de limbă română ca să-i întrebe de ce încasează un salariu de la stat în mod fraudulos...

Nimeni nu s-a gîndit să facă UE şi chiar şi România mai atractive pentru moldoveni, transnistreni, găgăuzi şi etnicii ruşi printr-o politică înţeleaptă, în care nu „valorile” României Mari trebuia să primeze, ci valorile europene, despre al căror cuprins n-a vrut nimeni să-i ajute să-l înţeleagă pe cetăţenii moldoveni de etnie rusă, găgăuză, ucraineană etc. Nu-i aşa că inamicii interni şi externi ai moldovenilor au ştiut că transnistrenii, găgăuzii şi etnicii ruşi de aici ar fi fost primii care ar fi dorit integrarea în UE? Au preferat, în schimb, să transforme UE într-un bau-bau, căci „România lui Băsescu” şi-a asumat intenţionat acest rol!